Pretenţii. Sentința nr. 732/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 732/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 732/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 732
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol, soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. P. R. SRL în contradictoriu cu pârâtul P. A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin avocat, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 94 lit. j raportat la art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de 30 de zile.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de 6 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că la fila 58 se găsește întâmpinarea pârâtului prin care recunoaște pretențiile reclamantei, motiv pentru care reclamanta solicită aplicarea art. 436 alin. 1, respectiv, pronunțarea unei hotărâri parțiale pentru jumătate din suma cerută.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de pârât.
Reclamanta, prin avocat, arată că este de acord cu această probă.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței să facă aplicarea art. 436 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, pentru suma de 12 500 euro, plus cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2014 reclamanta S.C. P. R. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. A. C., obligarea acestuia la plata sumei de 111.317,50 Ron reprezentând contravaloarea sumei de 25.000 Euro plus cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 Ron, de la momentul la care reclamanta a efectuat plata către partea civilă, respectiv data de 24.01.2013; obligarea paratului la plata dobânzii legale calculată de la data de 24.01.2013 până la data plații integrale efectuată de către parat; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivare, s-a arătat că prin sentința penală nr.480/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ instanța de judecată l-a condamnat pe pârâtul P. A. C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar în temeiul art.81 C. penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a reținut în sarcina inculpatului (pârât în prezenta cauză) faptul că la data de 8 aprilie 2005 în jurul orelor 13:30, conducând autoturismul marca VW Passat înmatriculat sub numărul_ pe DN 13, pe ruta R. B., la km 29+400 m, în apropierea unei curbe la dreapta, a părăsit direcția de deplasare din cauza vitezei neadecvate condițiilor de drum, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1310 înmatriculat sub nr._ ce se deplasa regulamentar, determinând decesul victimelor B. Szilard și B. E..
În baza art.346 Cod procedura penală și art.138 C. civil (art.998-999 C.civil în reglementarea anterioară) raportat la art.50 din Legea nr. 136/1995 coroborata cu Ordinul 3108 din 10.02.2004, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea civilă formulată în numele părții civile B. Erno prin tutore B. Ernest Ladislau și în consecința a obligat S.C. Groupama Asigurări S.A București să plătească acestuia suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale la cursul oficial al BNR de la momentul plații, dar nu mai mult de 100.000 Ron.
De asemenea, s-au respins celelalte pretenții civile formulate în numele părții civile B. Erno prin tutore B. Ernest Ladislau, precum și cererea de obligare a inculpatului P. A. C. la plata unor despăgubiri periodice fata de partea civilă B. Erno, formulată de Ministerul Public.
Ulterior prin decizia penală nr,1069/R pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel B. s-au admis recursurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., partea civilă B. Erno, prin tutore B. Ernest Ladislau și partea civilă B. T. A. M. împotriva sentinței penale nr.480 din data de 12.03.2012 a Judecătoriei B..
Astfel, în baza art.346 Cod procedura penală și art.138 și următoarele C.civil (art.998- 999 C.civ. în reglementarea ulterioară), a obligat inculpatul P. A. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. ROM ANI A SRL, să plătească părții civile B. Erno prin tutore B. Ernest Ladislu echivalentul în lei la data plații a sumei de 25.000 Euro cu titlu de daune morale.
În baza art.346 Cod procedura penală și art.138 și următoarele Cod. Civil, (art.998- 999 C.civil în reglementarea anterioară) raportat la art.50 din Legea 136/1995 coroborată cu Ordinul 3108 din 10.12.2004, a obligat S.C. Groupama Asigurări S.A București să plătească părții civile B. T. A. M. suma de 100.000 Iei cu titlu de daune morale, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Reclamanta, în calitate de parte responsabilă civilmente, a achitat în data de 24.01.2013 suma de 111.317/50 Ron lei, reprezentând contravaloarea sumei de 25.000 Euro plus cheltuieli de judecată, motiv pentru care reclamanta apreciază că este întemeiată prezenta acțiune în regres împotriva paratului P. A. C. astfel:
Instanța penală, respectiv Curtea de Apel B., în baza art.346 C.pr.pen. și art.138 și urm. C.civ. ( art.998-999 C.civ. în reglementarea anterioară) a obligat inculpatul P. A. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. ROMÂNIA SRL, să plătească părții civile B. Ernest prin tutore B. Ernest Ladislau echivalentul în lei, la data plății a sumei de 25.000 Euro cu titlu de daune morale.
Reclamanta a învederat instanței că prin decizia penală nr.1069/R Curtea de Apel B. s-a reținut că " culpa în producerea accidentului îi revine integral inculpatului iar cu privire la latura civilă a cauzei se impun a fi majorate sau acordate daune morale fata de cele stabilite de către instanță de fond”.
Reclamanta a mai menționat că în persoana pârâtului P. A. C. au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, iar reclamanta a fost obligată în solidar cu pârâtul P. A. C. la plata sumei de 25.000 Euro părții civile B. Erno prin tutore B. Ernest Ladislau cu titlu de daune morale nu în temeiul răspunderii pentru fapta proprie, ci în calitate de comitent, în temeiul răspunderii față de fapta prepusului.
În sensul admiterii unor astfel de acțiuni s-a pronunțat atât doctrina judiciară, cât și practica judiciară, care au reținut următoarele:
"În ceea ce privește natura juridică a acțiunii în regres a comitentului împotriva prepusului în practica noastră judecătoreasca, s-a decis că ne aflam în fața unei acțiuni civile, de drept comun, cu toate consecințele care decurg din această cât privește condițiile de fond și întinderea răspunderii, procedura jurisdicțională și căile de urmărire silită a recuperării sumelor pe care comitentul le-a plătit victimei ca despăgubire.
Temeiul juridic al acțiunii comitentului împotriva prepusului îl constituie art.998-999 C.civ. ,adică același temei pe care îl avea și acțiunea victimei împotriva prepusului"
Potrivit art.998 C. civ. de la 1864 " orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art.999 C civ. de la 1864 "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin imprudența sau neglijența sa". Articolul citat își găsește corespondent și în noua reglementare, astfel ,potrivit art. 1357 N.C.C,."Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpă".
Principiul fundamental al răspunderii juridice este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte.
Instanța supremă a reținut că "dispozițiile art. 1000 alin (3) instituie un caz de răspundere pentru fapta altuia și o solidaritate specifică intre comitent și prepus, exclusiv în folosul victimei plătind despăgubirile, comitentul nu va face altceva decât să avanseze în locul prepușilor săi despăgubirile pe care aceștia din urmă le datorau victimelor. Chiar dacă victimele au înțeles să pretindă întreaga despăgubire de la comitent, în final prevalează răspunderea pentru fapta proprie, adică făptuitorii trebuie să suporte singuri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat prin fapta lor, comitentul avand dreptul să se regreseze împotriva acestora pentru recuperarea sumelor plătite.
Împotriva acțiunii în regres a comitentului, prepușii nu se pot apăra invocând prezumția de răspundere instituită de art.1000 alin.(3) C.civ. de la 1865, ci eventual pot dovedi și invoca fapta proprie a comitentului, fapta care ar fi determinat total sau parțial producerea prejudiciului. Însă, în situația în care printr-o hotărâre penală de condamnare s-a reținut în mod expres lipsa oricărei culpe a comitentului în producerea prejudiciului, acest aspect nu mai poate fi pus în discuție în cadrul acțiunii în regres, iar prepușii nu pot invoca împrejurarea că au comis faptele cauzatoare de prejudicii ca urmare a ordinelor primite".
Comitentul este ținut să răspundă pentru fapta păgubitoare a prepusului săvârșită în exercitarea sarcinilor încredințate. Această răspundere față de cel păgubit îi revine comitentului pentru prepus, și nu alături de el, așa că este obligat să plătească întreaga despăgubire. După efectuarea plații, comitentul se subroga însă în drepturile celui păgubit și, pe calea acțiunii în regres, se poate îndrepta împotriva prepusului pentru a obține restituirea sumei, în măsura în care nu s-a dovedit și o culpă a sa proprie.
Potrivit literaturii de specialitate, "comitentul are dreptul să recupereze de la prepusul său integral despăgubirile plătite, iar împrejurarea că față de victima comitentul a raspuns solidar cu prepusul nu este de natură să ducă la o divizare a acțiunii de regres a comitentului, în raporturile cu acel prepus " .
Poziția comitentului nu este poziția unui codebitor solidar, pur și simplu, iar solidaritatea comitentului apare numai în raporturile cu victima și decurge nu dintr-o răspundere împreuna cu prepușii, ci dintr-o răspundere pentru prepuși.
Pentru toate aceste considerente, reclamanta a solicitat instanței să admită acțiunea așa cum a fost formulată și să oblige paratul P. A. C. la plata sumei de 111.317,50 Ron, reprezentând contravaloarea sumei de 25.000 Euro + cheltuieli de judecată de la momentul la care reclamanta a efectuat plata către partea civilă, respectiv data de 24.01.2013.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.998-999 C.civ. de la 1864, art.1357 și urm. C.civ. precum și celelalte dispoziții la care a făcut referire în cuprinsul cererii, inclusiv practica judiciara.
În susținerea acțiunii, reclamanta a atașat, în copie, următoarele înscrisuri: sentința penală nr.480/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ; decizia penală nr. 1069/R pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ ; taxa judiciara de timbru; împuternicire avocațiala; extrase de cont.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 19.09.2014 reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind dobânda legală.
Reclamanta a mai atașat la dosar, în copie, extrase de cont și ordine de plată.
La data de 31.10.2014 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în parte, motivat de ceea ce s-a consemnat în sentința penală, potrivit căreia :”În perioada 6-8 aprilie 2005, inculpatul P. A. C. a fost delegat din partea societății- parte responsabilă civilmente P. România S.R.L. pentru a efectua o deplasare, în interesul serviciului în municipiul Targu-M., unde se organiza un eveniment media legat de lansarea în România a noului model al autoturismului marca VW Passat”. În acest context a avut loc nefericitul accident.
Reclamanta menționează că instanța penală a reținut că “...culpa în producerea accidentului îi revine integral inculpatului...” și face legătura cu cauza de față, considerând că, prin sentința penală i se atribuie pârâtului întreaga vină, deci acesta trebuie să suporte inclusiv întreaga suma de 25.000 Euro, fără a ține cont de faptul că răspunderea penală este personală, deci era firesc ca instanța penală să stabilească, dar doar din acest punct de vedere, ce răspundere a considerat că a avut pârâtul în producerea accidentului.
Însă această constatare a instanței penale nu o exonerează pe reclamantă de răspundere, întrucât faptul că pârâtul a trebuit să muncească 7 zile din săptămână, fără pauză, nu s-a datorat dorinței pârâtului, ci ordinelor de serviciu ale reclamantei, cărora trebuia să se conformeze. Aceasta întrucât, și în weekend-ul dinaintea producerii accidentului, lucrase împreuna cu colegii de departament, pentru a pregăti evenimentul.
Nefericitul accident s-a produs pe fondul oboselii acumulate în urma programului încărcat, a orelor de muncă suplimentare și a muncii prestate inclusiv în weekend, la solicitarea reclamantei.
De aceea, pârâtul consideră că acțiunea reclamantei este justificată doar în parte, întrucât fiecare dintre părți a avut o parte din vină, motiv pentru care pârâtul a solicitat instanței să admită acțiunea reclamantei doar cu privire la jumătate din suma pretinsă, suma care și așa îi excede posibilitățile materiale în prezent.
De altfel, înainte de finalizarea dosarului penal, pârâtul i-a plătit părții civile suma de 100.000 RON, așa cum se menționează și în sentința penală a Judecătoriei B., în partea finală, și exista dovada depusă în dosarul penal.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 și urm. Cod de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 480/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ paratul P. A. C. a fost condamnat, în baza art. 178 al. 2 și 5 Cod Penal, la o pedeapsă de trei ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de ucidere din culpă, în baza art. 81 Cpen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 346 Cprpen s-a constatat integral recuperat prejudiciul material și moral cauzat părților civile B. Ernest Ladislau și B. T. M. A., fiind respinsă pe cale de consecință acțiunea formulată de aceste părți civile, în baza art. 346 Cprpen și art. 138 și urm Cciv raportat la art. 50 din legea 136/1995 coroborată cu Ordinul nr. 3108/10.12.2004, a fost admisă în parte acțiunea civilă formualtă în numele părții civile B. Erno prin tutore B. Ernest Ladislau și în consecință . București a fost obligată să plătească acestuia suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale la cursul oficial al BNR de la momentul plății, dar nu mai mult de 100.000 lei, au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în numele părții civile B. Erno, a fost respinsă cererea de obligare a paratului la plata unor despăgubiri lunare periodice față de partea civilă B. Erno, formulată de Ministerul Public, în baza art. 346 Cprpen și art. 138 și urm Cciv raportat la art. 50 din legea 136/1995 coroborată cu Ordinul nr. 3108/10.12.2004, . București a fost obligată să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de URGENȚĂ B. suma de 622,76 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentand daune materiale.
Prin decizia penală nr. 1069R/11.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. –Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori au fost admise recursurile declarate de P. de pe langă Judecătoria B., partea civilă Balgh Erno și partea civilă B. T. A. M., iar în urma rejudecării s-a dispus, în baza art. 86/1 Cpenal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de trei ani închisoare, iar în baza art. 346 Cprc pen și art. 138 și urm C civ obligarea paratului P. A. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . să plătească părții civile B. Erno, prin tutore B. Ernest Ladislau, echivalentul în lei la data plății a sumei de 25.000 Euro cu titlu de daune morale. În baza art. 346 Cprpen și art. 138 și urm Cciv raportat la art. 50 din legea 136/1995 coroborată cu Ordinul nr. 3108/10.12.2004, . București a fost obligată să plătească părții civileBalogh T. A. M. suma de_ lei cu titlu de daune morale.
Din considerentele deciziei penale nr. 1069R/11.12.2012 se reține de către instanță că reclamanta a fost obligată în solidar cu paratul la plata de daune morale, în calitate de comitent al acestuia. Or,în calitatea sa de comitent, reclamanta răspunde în locul și pentru prepusul vinovat, iar nu alături de el, la baza acestei solidarități neaflându-se așadar o răspundere a comitentului pentru propria sa faptă, obligația de reparare a pagubei fiind exclusiv a prepusului (pârâtul în speță). Întrucat rolul comitentului (reclamanta în speță) este doar acela de a garanta părții păgubite repararea daunei, acesta are aceeași poziție ca și fidejusorul, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art. 1055 din vechiul Cciv. .
Avand în vedere toate aceste considerente, instanța reține că reclamanta se subrogă integral în drepturile părții civile și prin urmare are dreptul să solicite de la pârât restituirea tuturor sumelor plătite pentru acesta în baza hotărarilor judecătorești mai sus menționate.
Din ordinele de plată nr. 157/24.01.2013 –fila 35- și nr. 156/24.01.2013 –fila 36 – precum și din extrasele de cont atașate la dosar rezultă că reclamanta a achitat către tutorele părții civile B. Erno, B. Ernest Ladislau, suma de 109.317,50 lei reprezentand despăgubiri pentru daune morale, precum și suma de 2000 lei, reprezentand onorariu de avocat .
Cum însă din hotărarile judecătorești mai sus arătate nu rezultă că reclamanta ar fi fost obligată și la plata onorariului de avocat în sumă de 2000 lei, instanța va admite doar în parte prezenta acțiune, în sensul că va obliga paratul să-i restituie doar suma de 109.317,50 lei reprezentand despăgubiri achitate pentru prejudiciile morale, nu și onorariul menționat.
În ceea ce privește apărările paratului din întampinare, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucat prin hotararile penale pronunțate în dosarul nr._ s-a stabilit cu putere de lucru judecat că paratului îi revine integral culpa în producerea accidentului. Cat privește sumele pe care paratul susține că le-ar fi achitat, instanța reține că această plată a fost efectuată în cursul procesului penal și a fost avută în vedere de către instanța penală la soluționarea laturii civile și prin urmare și la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite părților civile. Prin urmare, cuantumul sumelor datorate de parat nu mai poate fi modificat decat în cadrul unor eventuale căi de atac formulate împotriva hotărarilor penale.
În temeiul art. 453 Cprciv, instanța îl va obliga pe parat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, în sumă de 3291,35 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, privind pe reclamanta S.C. P. R. SRL, cu sediul ales La SCPA Vitzman & Asociații în București, ., ., ., sector 4, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu pârâtul P. A. C., domiciliat în București, ., ., ., având CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 109.317,50 lei, reprezentând despăgubiri achitate părții civile B. Erno, precum și suma 3.291, 35 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.JA/5 ex./09.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1067/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 729/2015. Judecătoria... → |
|---|
