Actiune in regres. Sentința nr. 8284/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 8284/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 8284/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8284

Ședința publică de la data de 22.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C. D.

GREFIER: M. A.

Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect acțiune în regres privind pe reclamantul I. G. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ în contradictoriu cu pârâtul R. C. și chematul în garanție . GROUP SA.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.10.2015.

După deliberare,

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 20.09.2015, sub nr._, reclamantul I. G. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, în contradictoriu cu pârâtul R. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 14.641,40, achitată către creditoarea G. C..

În motivarea cererii în fapt, reclamantul a învederat instanței faptul că în perioada 2009-2011 pe rolul instanțelor militare reprezentate de Tribunalul M. Iași, Tribunalul M. Teritorial, Curtea Militară de Apel, a fost înregistrat un proces penal având ca obiect vătămarea corporală din culpă, proces în care angajatul reclamantului, maior R. C., a avut calitatea de inculpat iar reclamantul a avut calitatea de parte responsabilă civilmente. Litigiul a fost soluționat prin Decizia nr. 9 din 23 martie 2011, pronunțată de către Curtea Militară de Apel în dosarul nr._, prin care instanța a obligat pe inculpatul maior R. C. în solidar cu reclamantul, la plata sumei de 50.000 lei daune morale și 9622 lei despăgubiri civile către partea civilă G. C.. Sumele mai sus menționate, precum și suma de 2975 lei reprezentând cheltuieli judiciare, au fost plătite părții civile, urmare solicitărilor acesteia și diligențelor reclamantului, de către asigurătorul S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în conformitate cu dispozițiile legale din domeniul asigurărilor auto privind plata sumelor datorate cu titlu de despăgubiri.

Reclamantul a mai învederat însă instanței faptul că, în conținutul dispozitivului hotărârii penale la care a făcut trimitere anterior se făcea referire și la înlăturarea obligației asigurătorului de la plata sumei de 4628,7 lei plus 2000 euro cheltuieli de judecată către partea civilă G. C.. Cu toate acestea, reclamantul a arătat că ulterior, partea civilă s-a adresat cu o sesizare Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor solicitând și acordarea sumelor de 4628,70 lei și 2000 euro, care i s-ar fi cuvenit drept cheltuieli judiciare, iar, în urma răspunsului negativ al respectivului organism, și-a îndreptat cererile sale, inclusiv pe calea executării silite, către reclamant, în calitate de persoană responsabilă civilmente.

Analizând sentința și deciziile penale pronunțate în cauză, reclamantul a considerat că sumele respective nu sunt datorate și, în consecință, a formulat, în temeiul art. 461 lit. c) i și art. 463 C.proc. pen. Vechi, raportat la dispozițiile art. 399 și următoarele C.proc.civ. vechi, o contestație la executare având ca obiect lămurirea înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 9 din 23 martie 2011 a Curții Militare de Apel București, pentru a se stabili întinderea sumelor datorate părții civile în respectivul proces. Contestația a fost soluționată definitiv de către Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 9 din 13 februarie 2013, dispunându-se respingerea ei ca nefondată, motivat de faptul că „obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor amintite subzistă”.

Pe cale de consecință, în baza somației executorului judecătoresc, reclamantul a achitat suma totală de 14.641,40, compusă din 4628,7 lei și 2000 euro cheltuieli de judecată către partea civilă G. C., la care s-au adăugat 1389,30 lei cheltuieli de executare, prin ordinul de plată nr. 420 din 09.05.2013.

Față de cele învederate, reclamantul a considerat că, răspunzând pentru fapta pârâtului, în calitate de angajat, este în drept să formuleze acțiune în regres împotriva acestuia ca și persoană vinovată pentru producerea prejudiciului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1384 și urm. Cod Civil, precum și pe cele ale art. 194 și urm. C.proc.civ.

În susținerea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: ordonanțare de plată nr._, propunerea de angajare a unei cheltuieli nr._, angajament bugetar global nr._, înștiințări, decizia nr. 9/13.02.2013, sentința nr. 27/2.11.2012, sentința nr. 12/23.04.2010, decizia nr. 9/23.03.2011.

La data de 14.05.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a asigurătorului O. V. INSURANCE GROUP S.A.

Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.05.2015, pârâtul R. C. a învederat instanței faptul că, până la data introducerii întâmpinării, a epuizat toate apărările posibile în diferite procese având ca obiect cauza penală privitoare la accidentul în care a fost implicat (cauză penală înregistrată sub nr._ și soluționată definitiv prin decizia penală nr.9/23.03.2011 a Curții Militare de Apel, inclusiv în privința laturii civile, dar și în cadrul dosarului având ca obiect contestație la executare cu privire la latura civilă - contestație la titlu prin care a cerut lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 9/23.03.2011 pronunțata de Curtea Militară de Apel, contestație soluționată definitiv prin decizia penală nr.9/13.02.2013 a Curții Militare de Apel).

Prin deciziile menționate anterior, pârâtul a arătat că s-a stabilit în mod definitiv, pe latură civilă, obligarea sa la plata următoarelor sume, către partea civilă: 50.000 lei daune morale; 9.622 lei despăgubiri civile; 2.975 lei cheltuieli judiciare; 4628,70 lei și 2.000 euro, de asemenea cu titlu de cheltuieli judiciare. Pe cale de consecință, pârâtul a arătat că la solicitarea părții civile, asigurătorul O. V. INSURANCE GROUP S.A. a achitat acesteia parte din sumele datorate, refuzând însă plata sumei de 4628,70 lei și 2.000 EURO, considerând că aceste sume nu sunt datorate. Din acest motiv, pârâtul a arătat că respectivele sume au trebuit să fie achitate de reclamantă, în calitate de parte responsabilă civilmente, în cadrul executării silite pornite la cererea creditoarei G. C..

În fine, cu privire la situația de fapt și de drept reținută de reclamant în cererea de chemare în judecată, pârâtul a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat, având în vedere existența deciziilor penale nr.9/23.03.2011 și nr.9/13.02.2013 ale Curții Militare de Apel București și având în vedere faptul că reclamantul a achitat aceste sume persoanei civile, ca urmare a faptului că asigurătorul nu a achitat întreaga suma acordată cu titlu de despăgubiri părții civile.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm. C.proc civ.

În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviința proba cu înscrisuri, respectiv: înștiințări, tabel cu cuantumul total al cheltuielilor de judecată datorate părții civile, ordonanțare de plată nr._, angajament bugetar global nr._, propunere de efectuare a unor cheltuieli, corespondență electronică, înștiințarea nr._/15.11.2011, încheierea din data de 14.04.2010, sentința nr. 12/23.04.2010, decizia nr. 9/23.03.2011, cât și orice alte probe ce se vor dovedi necesare și utile soluționării pricinii.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 3.06.2015, chematul în garanție S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în garanție și excepția prescripției dreptului de a ridica pretenții față de acesta, în temeiul art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. În acest sens, chematul în garanție a învederat instanței faptul că, având în vedere faptul că potrivit prevederilor contractuale raportate la. art.2 din Legea nr. 136/1995, dreptul de a ridica pretenții față de chematul în garanție se prescrie în termen de 2 ani de la producerea evenimentului asigurat, precum și faptul că, contestația la titlu prin care s-a cerut lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 9/23.03.2011 pronunțata de Curtea Militară de Apel, a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 9/13.02.2013 a Curții Militare de A., iar cererea de chemare în garanție a societății noastre a fost formulată după introducerea acțiunii, respectiv 20.03.2015. În acest sens, chematul în garanție a considerat că dreptul pârâtului R. C. de a ridica pretenții fata de asigurător, prin formularea cererii de chemare în garanție, a fost prescris cel mai târziu la data de 13.02.2015. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, chematul în garanție a apreciat că în cauză a intervenit puterea de lucru judecat, fiind întrunită tripla identitate de obiect, părți și cauză între cauzele care au făcut obiectul dosarelor_ ,_/20X2 și prezenta cauză.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În motivarea întâmpinării pe fond, chematul în garanție a învederat instanței faptul că, prin rechizitoriul Parchetului M. Iași nr. 104/P/2008, pârâtul a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă “ prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. și „accident de muncă. “ prev. de art. 38 alin, 1. și 4 din Legea nr. 319/2006, modificată și completată., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen.

În acest sens, s-a reținut că în ziua de 10.10.2008, conform ordinului de serviciu . nr._/02.10.2008, după terminarea misiunii, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_ pe rata de retur Iasi-București. Pe raza localității Filipești din jud. Bacău, a pierdut controlul direcției și a pătruns pe contrasens, s-a izbit violent de un podeț, iar în urma impactului a rezultat avarierea autoturismului și vătămarea corporală a persoanei vătămate, care ocupa locul din dreaptă față, provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

În continuare, chematul în garanție a învederat instanței faptul că, prin Sentința penală nr._.04.2010, pronunțate în dosarul nr._ Tribunalul M. Iași a obligat chematul în garanție la plata de daune pentru prejudiciile cauzate de asigurat, după cum urmează: către partea civilă, căreia i-a fost admisă în parte acțiunea civilă, următoarele sume: 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale. Chematul în garanție a mai arătat că restul pretențiilor formulate în cauză de partea civilă au fost respinse.

Totodată, a arătat că s-a dispus plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență M. Central „Dr. C. Davilla” București suma de 5.265,12 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate cu spitalizarea părții civile, către partea civilă Spitalul Clinic de U. Floreasca București suma de 19,467,74 lei, tot cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

De asemenea, s-a dispus obligarea chematului în garanție, în numele asiguratului-inculpat la plata de cheltuieli de judecată, după cum urmează: 2.975,00 lei, către partea civilă reprezentând onorariu apărător ales, 314,89 lei, către partea civilă, reprezentând, cheltuieli de transport și cazare efectuate la termenele de judecată. Totodată, a arătat că au fost respinse pretențiile părții civile referitoare la plata sumei de 2000 euro onorariu apărător ales neachitat la data judecații. De asemenea, a arătat că suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, au fost avansate de stat.

Totodată, conform deciziei penale nr. 910/7.10.2010 instanța Tribunalul M. Teritorial București a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul M. Iași împotriva sentinței penale nr. 121/22.04.2010, respectiv numai în privința laturii civile a cauzei, a admis apelul pârâtului R. C., precum și apelul chematului în garanție, desființând în totalitate sentința apelată și procedând la rejudecarea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă G. C. ( fosta Talpiz C. ) împotriva pârâtului și a părții responsabile civilmente I.G.S.U. și pe cale de consecință, a dispus obligarea în solidar pe pârât și pe partea responsabilă civilmente să plătească părții civile G. C. suma de 50.952,62 lei, din care 50.000 lei reprezintă daune morale, iar 952,62 lei reprezintă daune materiale, respectiv cheltuieli pentru refacerea sănătății.

Chematul în garanție a arătat că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulata împotriva pârâtului și a părții responsabile civilmente, de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca - București, precum și obligarea în solidar pe pârât și partea responsabilă civilmente I.G.S.U. să plătească părții civile Sp. Clinic de Urgență suma de 19.467,74 lei reprezentând cheltuieli efectuate de partea civilă pentru asistență medicală acordată părții vătămate.

Chematul în garanție a mai arătat că prin respectiv decizie a fost respinsă acțiunea civilă formulata împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente, de partea civilă Sp. Clinic de Urg. M. Central „C. D.”. În acest sens, a fost obligat pârâtul și partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 4628,7 lei și 2000 euro, cu titlu de cheltuieli judiciare. De asemenea, a fost obligat chematul în garanție să plătească parților civile G. C. și Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București sumele la plata cărora au fost îndreptățiți. Chematul în garanție a mai arătat că sentința a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 9/23 martie 2011 a Curții Militare de Apel București, prin care au fost admise recursurile declarate de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Teritorial București, de pârât, de partea civilă și de chematul în garanție.

Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 50.000 lei daune morale și la 9.622 lei despăgubiri civile către partea civilă. Totodată, s-a dispus înlăturarea obligațiilor asigurătorului de la plata următoarelor sume: 4.628,7 lei plus 2000 euro cheltuieli judiciare către partea civilă și 19.467,74 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca.

Chematul în garanție a arătat că au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, fiind obligat recurentul-inculpat R. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente I.G.S.U. la 2.975 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului. Totodată, a arătat că prin încheierea de cameră de consiliu din 06 aprilie 2011, înregistrată la instanță la data de 01.08.2011, Curtea Militară de Apel București a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 9/23 martie 2011 a Curții Militare de Apel, în sensul că au fost menținute și dispozițiile deciziei atacate numai cu privire la obligarea pârâtului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 19,467,74 - de către Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu privire la acest aspect, chematul în garanție a mai învederat instanței faptul că restul dispozițiilor au rămas neschimbate, respectiv cele privitoare la înlăturarea obligației sale de plată a sumei de 4.628,7 lei plus 2000 euro, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Față de cele învederate, chematul în garanție a învederat instanței faptul că a achitat integral suma la care a fost obligat prin Decizia penală nr. 9/23 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București respectiv: 50.000 lei la data de 02.12.2011. 9622 lei la data de 2.11.2011 și 2915 lei Ia data de 16.01.2012.

Pe cale de consecință, a apreciat ca fiind inadmisibile pretențiile reclamantului. Astfel, față de aspectele învederate, chematul în garanție a solicitat instanței să admită excepțiile invocate și, pe fond, să respingă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legale invocate.

În susținerea întâmpinării, chematul în garanție a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a oricăror alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.

La data de 4.06.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 19.10.2015, au fost depuse la dosarul cauzei de către chematul în garanție note scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Decizia penală nr. 9/07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. Teritorial București a admis apelul împotriva Sentinței penale nr. 12/23.04.2010 și, rejudecând cauza, pe latură civilă, a obligat inculpatul R. C. și pe partea responsabilă civilmente I. G. pentru Situații de Urgență București să plătească părții civile G. (fostă Talpiz) C. suma de 4628,7 lei și 2.000 euro, reprezentând cheltuieli judiciare.

De asemenea, asigurătorul S.C. O. S.A. a fost obligat să plătească părților civile sumele la plata căror au fost obligați inculpatul și partea responsabilă civilă (fila 66).

Prin Decizia penală nr. 9/23.03.2011 pronunțată de Curtea Militară de Apel, au fost admise recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 9/07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ și a fost înlăturată obligația asiguratorului S.C. „O. V. Insurance” S.A. la plata sumei de 4628,7 lei și 2.000 euro, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă G. (fostă Talpiz) C., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate.

Prin Decizia penală nr. 9/13.02.2013, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de I. G. pentru Situații de Urgență București prin care acesta a solicitat lămurirea înțelesului dispozitivului Deciziei penală nr. 9/23.03.2011 pronunțată de Curtea Militară de Apel, reținând, în considerentele deciziei, că obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 4628,7 lei și 2.000 Euro, reprezentând cheltuieli judiciare subzistă, ea fiind menținută de către instanța de recurs (fil.10-12).

Prin ordinul de plată nr. 420 din 09.05.2013 (fila 6), reclamanta a achitat suma totală de 14.641,40 lei, compusă din 4628,7 lei și 2000 Euro cheltuieli de judecată către partea civilă G. (fostă Talpiz) C., plus 1389,3 lei cheltuieli de executare în dosarul de executare 314/2012 al B.E.J. R. I.-C..

În drept, potrivit art. 1000 alin. (3) C.Civil comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Răspunderea comitentului este însă o răspundere pentru fapta altuia și nu pentru propria sa faptă, solidaritatea între comitent și prepus fiind prevăzută în folosul victimei, constituind o măsură de garantare a intereselor acesteia.

Plătind despăgubirile, comitentul avansează, în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urma le datorează victimei, producându-se o subrogație de drept în drepturile acesteia din urmă.

În cauză, plătind suma de 14.641,40 lei părții civile G. (fostă Talpiz) C., comitentul are dreptul să recupereze de la prepusul său integral despăgubirile efectiv plătite, întrucât acesta, ca garant al prepusului R. C. față de victimă se găsește în poziția prevăzută de art. 1055 C.Civ., respectiv de codebitor solidar care plătește o datorie făcută exclusiv al unui alt debitor solidar, așadar o datorie exclusivă a prepusului, născută din propria faptă cauzatoare de prejudicii a acestuia.

Pentru aceste motive, reținând că dovada îndeplinirii condițiilor pentru răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului R. C. s-a făcut prin hotărârile penale mai sus menționate, iar reclamantul, obligat în solidar cu acesta, a achitat părții civile suma de 14.641,40 lei, în temeiul at. 998-999 C.Civ., instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata sumei de 14.641,40 lei către reclamantă, dintre care suma de 13.251,1 lei reprezentând despăgubiri și suma de 1389,3 lei reprezentând cheltuieli executare.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani. Termenul de prescripție începe să curgă, potrivit art. art. 7 din Decretul nr. 167/1958 dela data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În cauză, instanța reține că termenul de prescripție al acțiunii pârâtului împotriva chematei în garanție a început să curgă la data la care comitentul, obligat în solidar cu acesta, a formulat o acțiune în regres față de prepus, întrucât până la acel moment pârâtul nu a avut interesul să solicite societății de asigurare plata prejudiciului.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.

Asupra excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar potrivit art. 432 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat se poate ridica de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.

În cauză, instanța reține că nu s-a făcut dovada de către chemata în garanție a faptului că a mai fost chemată în judecată de către pârâtul din cauză, pentru plata sumelor solicitate în prezenta acțiune.

Faptul că instanța penală, s-a pronunțat în cadrul dosarului penal nr._ asupra raporturilor dintre inculpat, parte responsabilă civilmente și asigurător, nu este de natură a conduce la concluzia că prezenta cerere de chemare în garanție formulată de pârâtul asigurat, în baza Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, a mai fost soluționată.

Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Asupra fondului cererii de chemare în garanție, instanța reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 9/23.03.2011 pronunțată de Curtea Militară de Apel, au fost admise recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 9/07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ și a fost înlăturată obligația asiguratorului S.C. „O. V. Insurance” S.A. la plata sumei de 4628,7 lei și 2.000 Euro, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă G. (fostă Talpiz) C..

Așadar, potrivit acestei hotărâri definitive, asigurătorul nu are obligația de a indemniza partea civilă și pentru cheltuielile de judecată efectuate în dosarul penal, pentru acestea fiind ținuți, în solidar, doar inculpatul R. C. și partea responsabilă civilmente, I. G. pentru Situații de Urgență București.

Pentru aceste motive, reținând puterea de lucru judecat a deciziei penale mai sus menționate, instanța va respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, cu sediul în București, sector 2, .. 46, în contradictoriu cu pârâtul R. C., București, sector 6, .. 2, ., ., CNP_ și cu chematul în garanție . GROUP SA, cu sediul ales în București, .. 23, sector 1.

Obligă pârâtul la plata sumei de 14.641,40 lei către reclamantă, dintre care suma de 13.251,1 lei reprezentând despăgubiri și suma de 1389,3 lei reprezentând cheltuieli executare.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Respinge excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată in ședință publică azi, 22.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. DCD/ Tehnored. PAS

5 ex/04.01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in regres. Sentința nr. 8284/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI