Anulare act. Sentința nr. 124/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 124/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 124/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 124
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare clauze abuzive privind pe reclamanții P. R. I. și P. I. A. în contradictoriu cu pârâtele . și .-Sucursala Drumul Taberei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, reprezentați de avocat S. C., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta ., reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta .-Sucursala Drumul Taberei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 15.12.2014, prin serviciul registratură, pârâta . a înaintat la dosar cerere de credit pentru persoane fizice nr. 2051/3.09.2007, adresă .-Sucursala Drumul Taberei către P. R. I. privind aplicarea OUG nr.50/2010, dovada comunicării adresei 9716/3.09.2010 și actului adițional nr. 1, actul adițional propus de bancă în procesul aplicării OUG nr.50/2010, după care,
Instanța acordă părților cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București invocată de pârâta . prin întâmpinare.
Pârâta ., prin avocat, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocate prin întâmpinare, solicită a se observa că între clauzele contestate, chiar dacă asupra unora ar exista discuții cu privire la caracterul evaluabil al acestora, există cu siguranță clauze la capitolul 8 și 10 contestate asupra cărora nu există niciun dubiu că sunt neevaluabile. Or, în această situație devin incidente dispozițiile art. 99 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora atunci când sunt mai multe capete de cerere din care unele evaluabile și altele neevaluabile competența este atrasă de instanța superioară în grad. Prin urmare, întrucât cele neevaluabile în bani sunt de competența tribunalului, în opinia sa și competența asupra prezentei cauze aparține Tribunalului București.
Reclamanții, prin avocați, solicită respingerea excepției necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare, urmând a se observa că toate clauzele contractuale criticate de reclamanți sunt evaluabile în bani. Astfel, art.3 lit.d privește posibilitatea de modificare a dobânzii pe care în mod unilateral banca o are față de creditul acordat. Art. 5 lit.a din condițiile generale privește un comision de risc care este cuantificabil. Secția 8 din cadrul convenției de credit îi conferă băncii dreptul de a declara scadența anticipată a creditului în condițiile impuse de către bancă. Astfel, dacă una dintre aceste condiții ar fi îndeplinită, în concepția băncii, aceasta, în mod unilateral va impune împrumutatului obligația să achite o sumă de bani mai mare decât ratele obișnuite, sumă ce se va compune din principal, dobândă, penalități și comisioane. Prin urmare și această clauză este evaluabilă în bani.
În ceea ce privește secțiunea 10 din convenție, aceasta presupune aplicarea de către bancă a unor costuri suplimentare în condițiile apariției unei noi legislații pecuniare față de bancă, aceste costuri urmând a fi suportate în final de către împrumutat, prin reținerea acestora de către bancă de la împrumutat. Astfel, așa cum rezultă din interpretarea logică și juridică a unor clauze și acestea au un vădit caracter evaluabil în bani.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. 1 lit.j raportat la art. 98 alin.1 și 2, precum și dispozițiile art. 101 alin.2 Cod procedură civilă.
Mai mult, prin decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii în ceea ce privește caracterul evaluabil în bani al litigiilor civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea rezoluțiunii, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În raport de cele expuse, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză. Depune la dosar concluzii scrise.
La solicitarea instanței, reclamanții, prin avocat, arată că potrivit punctului 3 din cererea de chemare în judecată solicită restituirea comisionului de risc/administrare achitat de reclamanți în cuantum de 12.415,88 CHF la momentul introducerii cererii. Când a stabilit valoarea capetelor de cerere reclamanții s-au raportat la dispozițiile art.101 alin.1 Cod procedură civilă și la actele pe care le aveau la momentul respectiv, solicitând anularea clauzelor contractuale evaluabile în bani. Suma menționată este cea achitată până în prezent și a cărei restituire o solicită. Solicitarea constatării nulității absolute este făcută în temeiul art.4 din Legea nr. 193/2000 care are ca sancțiune nulitatea absolută a acelei clauze. Partea dedusă judecății prin contract a fost stabilită doar pentru ceea ce s-a plătit, nu pot stabili și pentru viitor, iar celelalte plăți ce urmează ținând de soluția instanței. Cuantificarea comisionului de risc ce solicită a fi anulat este, de asemenea, posibilă, întrucât în graficul de rambursare aflat la dosar, în ultima filă este menționată valoarea totală a acestuia. Solicită comisionul de risc și anularea clauzelor ca fiind abuzive. Caracterul clauzelor este evaluabil în bani întrucât acestea privesc anumite sume de bani. Art. 3 lit.d presupune modificarea dobânzii, a felului acesteia și a cuantumului acesteia, modificare care încă nu a avut loc însă poate avea loc în viitor și poate fi evaluabilă la un anumit moment când banca va solicita inițierea acestei modificări.
De asemenea, articolul 8 privește posibilitatea declarării scadenței anticipate care este posibilă în viitor la un anumit termen la care banca va considera că reclamanții nu și-au îndeplinit anumite obligații și va recurge la declararea scadenței anticipate. De asemenea, secțiunea 10 privește posibilitatea băncii de a introduce noi costuri suplimentare în funcție de modificările legilor care să apară la un anumit moment. Toate acestea pot fi cuantificate la un anumit moment, neputând fi cuantificate la momentul de față, întrucât aceste clauze contractuale sunt de esență abuzive și pot fi cuantificate însă nu la acest moment. La acest moment clauzele nu sunt cuantificate.
Pârâta ., prin avocat, arată că secțiunea 8, declararea scadenței anticipate, nu poate fi evaluabilă în sine chiar dacă are ca efect exigibilitatea întregii creanțe la un moment dat, însă clauza în sine nu este o clauză evaluabilă.
În ceea ce privește secțiunea 10 care se referă la posibilitatea introducerii în viitor a unor costuri suplimentare legate de modificările legislative, ar putea fi în viitor evaluabilă, însă ar putea și să nu intervină nicio modificare și niciun fel de cost. Astfel, în prezent n u are nicio valoare, nefiind evaluabilă la acest obiect.
Cu privire la valoarea obiectului clauzelor, privește întreaga valoare a comisionului, deci întreaga obligație a părții prevăzută în contract pe care partea și-a asumat-o de la început până la sfârșit și nu doar valoarea restituibilă în acest moment.
Reclamanții, prin avocat, art.101 alin.1 Cod procedură civilă prevede și stabilește executarea unui contract, însă alin. 2 prevede faptul că aceeași valoare va fi avută în vedere chiar dacă nu se solicită respunerea părții în situația anterioară. Acest alin. 2 practic completează situația în care sunt reclamanții, această modificare având loc și ca urmare a deciziei nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a prevăzut această posibilitatea, arătând care este caracterul evaluabil în bani a unor clauze contractuale și care este obiectul dedus judecății.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București invocată de pârâta . prin întâmpinare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.08.2014, sub nr._, reclamanții P. R. I. și P. I. A. au chemat în judecată pe pârâtele . și .-Sucursala Drumul Taberei, solicitând anularea din cadrul convenției de credit nr._/19.09.2007 a clauzelor prevăzute la art. 5 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit, precum și alte art. 3,5, 8.1 lit.a liniuța a doua și a treia, 8.1. lit.b și Secțiunea 10 din Condițiile generale ale convenției de credit, având în vedere caracterul abuziv al acestora, obligarea pârâtelor la modificarea scadențarului de plată, în sensul eliminării sumelor aferente clauzelor anulate, obligarea pârâtelor la restituirea comisionului de risc/administrare achitat de reclamanți de la data primei anuități până la data introducerii acțiunii, care este cuantificat la suma de 12.415,88 CHF, precum și restituirea comisionului de risc/administrare în continuare de la data introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data restituirii, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitului calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 19.09.2007 au încheiat cu V. România SA convenția de credit nr._/19.09.2007, prin care au contractat un credit cu garanție reală imobiliară în sumă de 109.000 CHF cu o perioadă de rambursare de 300 luni.
Clauzele convenției de credit au fost redactate unilateral de către bancă, fără ca reclamanții să aibă posibilitatea negocierii vreuneia din acestea.
De asemenea, comisionul de risc a fost stabilit și impus în mod unilateral de către bancă prin convenția de credit, fără să fi fost negociat cu reclamanții și fără să fi fost specificat în mod expres ce reprezintă acest comision de risc, nefiind identificat în mod clar pentru ivirea căror riscuri este datorat, scopul acestuia și stabilirea cuantumului acestuia.
Reclamanții au arătat că plata acestui comision exced obligațiilor impuse acestora de către bancă, respectiv de a plăti cuantumul sumei datorate către pârâte, sumă care cuprinde împrumutul acordat și dobânda stabilită.
Executarea contractului a fost garantată, așa cum rezultă din cuprinsul art.7 al condițiilor speciale ale convenției de credit, cu garanție reală imobiliară constituită asupra imobilului apartament nr.1 situat în București, ., ..1, parter, sector 6, în aceleași condiții imobilul obiect al garanției fiind asigurat cu o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor cesionată în favoarea băncii.
Creditul a fost contractat și obținut de către reclamanți în franci elvețieni, neexistând risc pentru bancă în ceea ce privește deprecierea intempestivă a acestei monede în defavoarea ei pentru a justifica încasarea comisionului de risc.
Reclamanții au arătat că, clauzele cuprinse la art.8.1 lit.a și b din condițiile generale ale convenției sunt abuzive.
De asemenea, clauzele cuprinse în secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției, referitoare la „costuri suplimentare” reprezintă clauze abuzive, întrucât permit băncii impunerea în sarcina împrumutatului costuri ce pot apărea pentru bancă ca urmare a unor modificări de interpretare ale oricărei legi, prevederi sau reglementări aplicabile.
Aceste clauze sunt abuzive, întrucât acestea nu au fost negociate de către părțile contractante, la final, acestea având caracterul unor contracte de adeziune, creându-se în detrimentul reclamanților și în favoarea băncii un dezechilibru vădit între prestații, fapt ce contravine și principiilor bunei credințe. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Față de aceste aspecte, reclamanții au solicitat în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/2000 anularea clauzelor ca fiin d abuzive și, pe cale de consecință, restituirea sumelor percepute de către pârâte.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 50/2010.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri filele 9-389 dosar.
La data de 27.10.2014, pârâta V. România S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București, motivat de faptul că, capătul principal al cererii având ca obiect anularea unor clauze contractuale din contractul nr._/19.09.2007 încheiat cu reclamanții, în calitate de consumatori, în înțelesul legislației specifice Legea nr. 193/2000 este o cerere neevaluabilă în bani, indiferent de consecințele patrimoniale ale unei astfel de constatări.
Pe fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 15.12.2014, pârâta . a depus la dosar cerere de credit pentru persoane fizice nr. 2051/3.09.2007, adresă V. România S.A. - Sucursala Drumul Taberei către P. R. I. privind aplicarea O.U.G. nr. 50/2010, dovada comunicării adresei nr. 9716/3.09.2010 și actului adițional nr. 1, actul adițional propus de bancă în procesul aplicării O.U.G. nr. 50/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Conform art. 123 alin. 1 Cod procedură civilă, cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instant competentă pentru cererea principal, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.
În speță reclamanții au formulat mai multe capete de cerere respectiv anularea din cadrul convenției de credit nr._/19.09.2007 a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit, precum și alte art. 3,5, art. 8.1 lit. a liniuța a doua și a treia, art. 8.1. lit. b și Secțiunea 10 din Condițiile generale ale convenției de credit, având în vedere caracterul abuziv al acestora, obligarea pârâtelor la modificarea scadențarului de plată, în sensul eliminării sumelor aferente clauzelor anulate, obligarea pârâtelor la restituirea comisionului de risc/administrare achitat de reclamanți de la data primei anuități până la data introducerii acțiunii, care este cuantificat la suma de 12.415,88 CHF, precum și restituirea comisionului de risc/administrare în continuare de la data introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data restituirii, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitului calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În privința capătului de cerere prin care se contestă clauza prevăzută de art. 8.1 lit. a liniuța a doua și a treia, art. 8.1. lit. b și Secțiunea 10 din Condițiile generale ale convenției de credit potrivit căreia sunt menționate pactele comisorii convenite de părți, respectiv dreptul pârâtei de a percepe costuri suplimentare aferente creditului acordat, instanța constată că aceasta nu este evaluabilă în bani, având în vedere obiectul clauzei contractuale contestate. Or, în cazul acesta competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu se încadrează în cazurile limitativ reglementate de art. 94 Cod procedură civilă care atrag competența materială a judecătoriei.
Potrivit art. 99 Cod procedură civilă, „Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
În consecință, din moment ce este vorba despre capete principale de cerere, dintre care unele sunt de competența tribunalului, ținând cont de prevederile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a întregii cereri în favoarea Tribunalului București – Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii privind pe reclamanții P. R. I., C.N.P._ și P. I. A., C.N.P._, ambii cu domiciliul în București, ., ..2, ., în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_ și .-Sucursala Drumul Taberei, cu sediul în București, .. 93, sector 6, în favoarea Tribunalului București secția civilă litigii cu profesioniștii.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 135/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 129/2015. Judecătoria... → |
|---|
