Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1082/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1082/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1082/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. U. S.A. P. RVA INSOLVENCY SPECIALIST S.P.R.L. în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAȚIA DE LOCATARI .> La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă debitoarea, prin avocat R. G., cu împuternicire avocațială la fila 74 dosarul cauzei, lipsind creditoarea.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., termenul de judecată a fost acordat în vederea comunicării de înscrisuri și pentru legala citare a părților, procedura de citare este legal îndeplinită, după care;
Instanța, din oficiu, dispune rectificarea ultimei încheieri de ședință din data de 13.01.2015, în cadrul căreia s-a notat, în mod eronat, numărul facturii care s-a depus la dosar de către debitor, ca fiind_, deși în realitate s-a depus, la dosarul cauzei, în cadrul ședinței din data de 13.01.2015, factura nr._, iar nu factura nr._.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 C. pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri.
Ia act că pârâta a depus întâmpinare aflată la fila 68 dosar, prin care s-a invocat inadmisibilitatea cererii cu privire la ultimele 8 facturi indicate de către reclamantă în centralizatorul aflat la fila 3 din dosarul cauzei, respectiv facturile nr._/10.08.2012,_/10.09.2012,_/10.10.2012,_/10.11.2012,_/10.12.2012,_/10.01.2013,_/10.02.2013,_/10.03.2013, sens în care pune în discuție excepția inadmisibilității.
Debitoarea, prin avocat, solicită instanței să admită excepția inadmisibilității și să constate că din momentul în care creditoarea a notificat debitoarea că nu va mai ridica deșeurile menajere, aceasta a încheiat un alt contract cu o altă firmă de salubritate, contract depus la dosarul cauzei, creditoarea nu a mai ridicat deșeurile menajere însă a emis în continuare facturi.
Instanța califică excepția inadmisibilității ca fiind critici pe fondul cauzei cu privire la pretențiile creditoarei în cadrul ordonanței de plată. De asemenea, pune în discuție excepția prescripției cu privire la factura nr._/10.08.2010, aflată pe prima poziție în centralizatorul aflat la fila 3 dosar.
Având în vedere procedura specială de judecată - ordonanță de plată – cale procedurală pe care a înțeles creditoarea să o valorifice în vederea formulării pretențiilor, califică excepția prescripției invocată ca fiind apărări, critici formulate de către debitoarea în temeiul art. 1020 C.pr.civ.
Instanța, din oficiu, pune în discuție aspecte legate de prescripție având în vedere că sunt raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, cu privire la facturile aflate la pozițiile 2-6 din centralizatorul aflat la fila 3 dosar, respectiv facturile_/10.02.2011,_/10.07.2011,_/10.08.2011,_/10.09.2011,_/10.10.201.
Față de cele invocate, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul debitoarei solicită respingerea ordonanței de plată, cu motivarea că la acest moment nu există creanțe certe, lichide și exigibile privind facturile pe care creditoarea le-a invocat prin prezenta ordonanță de plată. În aceste condiții, și datorită contestării sumei penalităților care s-au pus și la celelalte facturi care ar fi de plată, apărătorul debitoarei consideră că s-ar impune o acțiune principală pe Codul Civil și că instanța a fost investită cu prezenta acțiune doar pentru ca partea adversă să fie scutită de la plata timbrajului.
Mai arată avocatul debitoarei că, creditoarea a încercat să inducă în eroare instanța de judecată, aducând în cererea principală o sumă a creanței, deși în somație și în tabelul desfășurător suma este mai mică.
În final, apărătorul debitoarei solicită respingerea ordonanței de plată, deoarece la acest moment nu există creanțe certe, lichide și exigibile care să impună instanței de judecată pronunțarea unei ordonanțe de plată conform OUG 119/2007, cu cheltuieli de judecată, pe care le depune la dosarul cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 23.10.2015 sub nr._, creditoarea S.C. U. S.A. P. RVA INSOLVENCY SPECIALIST S.P.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea ASOCIAȚIA DE LOCATARI ., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul dispozițiilor art.1.013 și urm. C. emiterea împotriva debitoarei a unei ordonanțe de plată pentru suma de 22,384.25 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, la care se adaugă în conformitate cu prevederile din contractul nr._/29.01.2007 penalități de întârziere în cuantum de 15,940.24 lei calculate de la data scadenței până la data depunerii cererii introductive și penalități în cuantum de 0,06% pe fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii până la data plații efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de prestări servicii publice de salubrizare înregistrat sub nr._/29.01.2007, iar conform clauzelor contractuale, S.C. U. SA, în calitate de operator, a prestat debitoarei servicii de salubritate, emițând următoarele facturi fiscale:_/10.08.2010;_/10.01.2011;_/10.06.2011;_/10.07.2011;_/10.08.2011;_/10.09.2011;_/10.10.2011;_/10.11.2011;_/10.12.2011;_/10.01.2012;_/10.02.2012;_/10.03.2012;_/10.04.2012;_/10.05.2012;_/10.06.2012;_/10.07.2012;_/10.08.2012;_/10.09.2012;_/10.10.2012;_/10.11.2012;_/10.12.2012;_/10.01.2012;_/10.02.2013.
De asemenea, creditoarea a precizat faptul că a încercat de câteva ori soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă debitoarea nu a dat curs solicitărilor, motiv pentru care a calculat penalități de întârziere la plata, în temeiul art.12 pct.3 din contractul nr._/29.01.2014, pentru fiecare zi de întârziere, fiind emisă situația analitică a penalităților din data de 21.10.2014 în cuantum de 15,940.24 lei.
Creditoarea a menționat că, pe toată perioada desfășurării contractului aceasta și-a îndeplinit cu bună credința și întocmai toate obligațiile contractuale față de debitoare, care nici până în acest moment, nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului.
Totodată, creditoarea a evidențiat că creanța este certă, lichidă și exigibilă, constatată prin facturi fiscale, fișe de client, contract, tabele program de lucru al operatorului etc.
Creditoarea a făcut referiri la prevederile art. 662 alin. 2 C., potrivit cărora creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, la dispozițiile alin. 3 potrivit cărora creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, precum și la dispozițiile alin. 4 potrivit cărora creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. În aceeași ordine de idei, creditoarea a mai subliniat dispozițiile art. 12 pct.2 din contract, potrivit cărora utilizatorul are obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturii de către operator.
În plus, creditoarea a mai făcut trimiteri la clauzele contractuale de la art.12 pct.6 potrivit cărora „Refuzul total sau parțial al utilizatorului de a plăti o factură emisă de operator va fi comunicată acestuia în scris, în termen de 10 zile de la data primirii facturii. Necontestarea facturii în termenul stipulat dă dreptul operatorului să considere că având bun de plată din partea utilizatorului. Orice reclamație ulterioară acestui termen va fi considerată nulă.”
În concluzie, creditoarea a conchis în sensul că față de faptul că există contract asumat de către cele două părți care prevede contravaloarea serviciului prestat, cuantumul penalităților și scadența, facturile emise fiind semnate de debitor sau comunicate prin poștă cu confirmare de primire, debitoarea a fost somată să achite datoria, creanța este cumulativ certă, lichidă și exigibilă și, pentru că nici până la data formulării cererii de chemare în judecată, debitul nu a fost achitat, a reiterat solicitarea de a emite o ordonanța de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata obligațiilor asumate prin contract.
În drept creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.013 și următoarele din C.., art.77 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentând somație; confirmarea de primire a acesteia și nota de inventar; contractul încheiat cu debitoarea; facturile emise de S.C.U. SĂ; confirmări primire; fișa clientului cu facturile emise în perioada 01.01._14; situația analitică a penalităților calculate până la data de 21.10.2014; sentința civilă nr. 3273/27.09.2012, pronunțată de Tribunalul V.; încheierea de ședință din data de 03.10.2013, pronunțata de Tribunalul V.; Decizia nr. 4672 din 22.10.2013 emisă de RVA INSOLVENCY SPECIALISTS SPRL; împuternicire reprezentare; extras din registrul oficial conf. art. 151 alin. 4 C. proc. Civ.
La data de 08.12.2015 debitoarea ASOCIAȚIA DE LOCATARI . întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
În susținerea apărării, debitoarea a arătat că prin acțiunea principală creditoarea a cerut să se emită o ordonanța de plată pentru debitul de_,49 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate și neachitate în cuantum de_,25 lei la care s-au adăugat_,24 lei.
În continuare, debitoarea a considerat că partea adversă se contrazice într-un mod flagrant, dorind a indus instanta în eroare cu privire la cuantumul sumei deoarece somația emisă de creditoare sub nr. 7432/04.07.2014 avea înscrisă o altă creanța mult mai mică, respectiv suma de_,76 lei din care_.25 valoarea debitului și penalități de întârziere de_,51 lei. Chiar din tabelul din acțiunea principal, debitul este de_,25 lei și nu_,25 lei. Mai mult decât atât, factura din 10.08.2010 în valoare de 2627,69 lei este o factură de penalități la care nu se mai pot pune alte penalități. Penalitățile stipulate în contract sunt pentru facturile lunilor în care s-a prestat activitatea de ridicare a gunoiului și nu pentru facturile pentru penalități, ajungându-se astfel a se cere penalitate la penalitate.
Totodată, debitoarea a apreciat că factura nr._/10.08.2010 în cuantum de 2627,69 lei este o factură de penalități aferente unor luni anterioare, purtând o creanța prescrisă, termenul de prescripție pentru astfel de creanțe de 3 ani fiind depășind, astfel încât creanța nu poate fi lichidă, certă sau exigibilă.
Cu privire la factura nr._/10.01.2011, debitoarea a precizat faptul că aceasta a fost plătită prin chitanța nr._/21.02.2011.
În al treilea rând, cu privire la facturile emise ulterior datei de 02.07.2012, debitoarea a remarcat că aceste facturi sunt emise în mod eronat și greșit, deoarece de la acea dată nu s-au mai prestat servicii de ridicare a gunoiului menajer, aspect care reiese din notificarea emisă de către . număr de înregistrare 7653/28.06.2012 prin care s-a comunicat încetarea prestării oricărui serviciu al . aceste condiții, trebuia sistată și emiterea de facturi, deoarece contractul cadru prevedea obligații și pentru . numai plata unor servicii neefectuate de către Asociația de locatari. Astfel, debitoarea a mai apreciat că facturile_/10.07.2012,_/10.08.2012,_/10.09.2012,_/10.10.2012,_/09.11.2012,_/10.12.2012,_/10.01.2013,_/10.02.2013 nu au fost emise în urma unor prestări de servicii, nepurtând creanțe certe, lichide și exigibile, și neputându-li-se aplica penalități contractuale. Mai mult decât atât, debitoarea a învederat instanței că, în urma notificării creditoarei a încheiat cu . (o altă firmă de salubrizare) contractul nr. 558/02.07.2012.
În al patrule rând, cu privire la facturile nr._/10.06.2011,_/10.07.2011,_/10.08.2011,_/10.09.2011 debitoarea a solicitat să se observe la valoarea penalităților, o valoare mai mare decât valoarea creditului, fapt ce nu poate fi acceptat de legislația civilă, valoarea penalităților neputând depăși valoarea facturilor emise.
În final, debitoarea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru facturile emise după data de 10.07.2012, deoarece aceste facturi nu au fost emise în baza prestării serviciilor contractuale, excepția prescripției extinctive pentru factură nr._/10.08.2010 în cuantum de 2627.69 lei deoarece termenul de prescripție a fost depășit și respingerea acțiunii cu privire la celelalte facturi emise, contestându-se, în primul rând neplata facturii nr._ emisă pe data de 10.01.2011, iar pentru celelalte facturi cuantumul penalităților, fapt ce ține de fondul cauzei considerând utilă efectuarea unei eventuale expertize asupra cuantumului penalităților, și a datei de la care se calculează acestea, lucru ce nu se poate realiza pe baza ordonanței președințiale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 și urm. C..
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentând notificare, extras de cont, contract de prestări servicii, contract de comodat, contract de prestări servicii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1013 alin.1 N.c.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că în speță creanța invocată de creditoare nu face parte din sfera creanțelor excluse de la aplicarea procedurii ordonanței de plată, prevăzute în alineatul 2 al art.1013 N.c.proc.civ.
Astfel, instanța constată că la data de 21.11.2006 părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/21.11.2006 (f.25-28), semnat și ștampilat de debitoare. P. acest contract, creditoarea s-a angajat să presteze servicii publice de salubrizare privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor solide, în timp ce debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea lor în termen de 15 zile de la data emiterii facturii– art.12 din contract. În continuare, în cuprinsul aceleași clauze, părțile au prevăzut că neplata facturilor fiscale în condițiile stipulate autorizează creditoarea să perceapă penalități de întârziere de 0,06% pe zi, calculate la valoarea sumelor restante, fără ca acestea să depășească cuantumul debitelor.
În ceea ce privește prețul, acesta este reglementat de art.9 din contract, serviciile fiind facturate în conformitate cu înțelegerea părților consfințită prin convenție, aspect necombătut de partea adversă sub aspectul cuantumului.
Pentru serviciile prestate, creditoarea a emis facturile fiscale atașate la dosar (f.29-50), totalizând un debit restant de 22.384,25 lei, la care a calculat penalități de întârziere expuse în centralizatorul de la fila 51.
Instanța reține că în cauză debitoarea a formulat vizavi de pretențiile reclamantei o . critici și apărări, apreciate ca fiind parțial întemeiate din considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la prima factură indicată de creditoare în centralizatorul de la fila 3 – și anume nr._/10.08.2010 (f.29), instanța reține că, pe lângă faptul că aceasta nu cuantifică contravaloarea unor servicii de salubrizare conform contractului, ci penalități pentru neplată servicii, fără a preciza debitul principal la care se raportează și fără a detalia un calcul care să permită verificarea pretențiilor afirmate, această factură este scadentă la data de 10.08.2010, punându-se astfel în discuție prescripția dreptului la acțiune.
Legat de acest aspect, instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile începute și împlinite/neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Astfel, instanța constată că, în cauză, prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile reclamantei este reglementată de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, în cazul acțiunilor patrimoniale, cum este și prezenta cauza, termenul de prescripție fiind cel general de 3 ani (art. 3 din Decret).
Referitor la momentul la care începe să curgă termenul de prescripție, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din Decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În cazul obligațiilor care urmează să se execute la cererea creditorului și în cazul acelora al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, iar dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Verificând această factură prin raportare la momentul introducerii acțiunii – 23.10.2014, instanța reține că are ca scadență data de 10.08.2010, aceasta fiind ziua de plecare de la care se calculează termenul de trei ani, deoarece de la acest moment s-a născut dreptul creditoarei de a cere executarea datoriei și care se împlinește astfel la data de 10.08.2013, deci anterior învestirii instanței cu prezenta cerere.
În virtutea art. 18 din Decretul nr. 167/1958 care obligă instanța judecătorească ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris, extinzând o astfel de analiză și asupra următoarelor 5 facturi din centralizatorul de la fila 3, respectiv nr._/10.01.2011;_/10.06.2011;_/10.07.2011;_/10.08.2011;_/10.09.2011 cu scadențele din 10.02.2011 până la 10.10.2011, instanța reține că termenul legal de 3 ani se împlinește cel mai târziu la 10.10.2014 și care este de asemenea anterior datei formulării acțiunii.
P. urmare, excepția prescripției pusă în discuție constituie un argument solid pentru a respinge pretențiile reclamantei formulate pe calea ordonanței de plată cu privire la aceste facturi fiscale atât sub aspectul debitului principal, cât și în ceea ce privește accesoriile calculate în temeiul contractului. În plus, legat de factura fiscală nr._/10.01.2011, debitoarea a depus la dosar dovada plății acesteia încă din data de 21.02.2011, conform chitanței nr._ (f.97), apărare în măsură să întărească convingerea asupra netemeiniciei acțiunii privitor la această creanță.
O altă critică justificată și argumentată sub aspect probator este cea care vizează ultimele opt facturi din centralizator, și anume nr._/10.07.2012;_/10.08.2012;_/10.09.2012;_/10.10.2012;_/10.11.2012;_/10.12.2012;_/10.01.2012;_/10.02.2013, emise începând cu data de 10.07.2012, dată la care pârâta a probat încetarea raporturilor juridice cu reclamanta, conform notificării emise de creditoare la 28.06.2012 (f.78) și încheierea unui contract de salubrizare cu o altă societate (f.80).
Față de cele arătate, cererea creditoarei urmează a primi soluția respingerii și cu privire la debitele din aceste 8 facturi, probele aduse de partea adversă fiind pertinente și concludente în dezlegarea pricinii, în condițiile art.1020 Cod procedură civilă.
Instanța ia act că au mai rămas nouă facturi - nr._/10.10.2011;_/10.11.2011;_/10.12.2011;_/10.01.2012;_/10.02.2012;_/10.03.2012;_/10.04.2012;_/10.05.2012;_/10.06.2012, necontestate de către pârâtă sub aspectul cuantumului debitului principal, ci doar parțial în ceea ce privește modul de calcul al penalităților cu depășirea sumei la care s-au raportat la unele dintre facturi (f.51), penalități care însă pot fi cenzurate de către instanță inclusiv în procedura specială a ordonanței de plată, nefiind necesară administrarea unui probatoriu mai amplu pentru a verifica modul de calcul și pentru a face aprecieri asupra sumei corecte, astfel cum a sugerat debitoarea.
În consecință, în temeiul art.969 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, constatând îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanțelor cuprinse în cele nouă facturi mai sus menționate, în valoare totală de 7141,32 lei, impuse de art.1013 și art.662 N.c.proc.civ., instanța va admite în parte cererea și va obliga debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 7141,32 lei reprezentând contravaloare servicii, precum și penalitățile de întârziere în procent de 0,06% calculate de la scadența celor nouă facturi (menționată în cuprinsul acestora și unde este prevăzut un termen mai mare decât cel stipulat în contract, deci favorabil debitoarei) până la data plății efective a debitului principal, fără a depăși debitul la care sunt calculate.
În temeiul art.453 c.proc.civ, instanța va respinge cererea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, luând act că nu s-au depus dovezi în motivarea costurilor suportate de reclamantă cu derularea prezentului litigiu.
În baza aceluiași text de lege, întrucât și creditoarea este la rândul său în culpă procesuală prin admiterea în parte cererii de chemare în judecată, instanța o va obliga la plata către debitoare proporțional cu pretențiile respinse, a sumei de 450 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat, ca urmare a cheltuielilor suportate de aceasta din urmă cu pregătirea apărării vizavi de cererea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către creditoarea S.C. U. S.A. P. RVA INSOLVENCY SPECIALIST S.P.R.L. cu sediul în București, sector 6, . în contradictoriu cu debitoarea ASOCIAȚIA DE LOCATARI . în București, sector 5, .. 21, ..
Obligă debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditoarei suma de 7141,32 lei reprezentând contravaloare servicii și la plata penalităților de întârziere în procent de 0,06% calculate de la scadență până la data plății efective a debitului principal, fără a depăși debitul la care sunt calculate.
Respinge cererea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă creditoarea la cheltuieli de judecată către debitoare în cuantum de 450 lei.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1087/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 135/2015. Judecătoria... → |
|---|
