Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1087/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1087/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1087/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1087
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DE LA 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA - C.N.C.I.R. SA în contradictoriu cu pârâta A. P. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință Camerei de Consiliu părțile lipsesc.
Cauza se soluționează fără citarea părților conform art. 1029 alin. 1,2 din C.pr.civ.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect cerere de valoare redusă, termenul de judecată a fost acordat pentru comunicarea de înscrisuri și pentru a se depune dovezi privind suportarea taxei ONRC și a cheltuielilor poștale, reclamanta a depus la data de 28.01.2015 cerere precizatoare la care a anexat certificat ONRC privind pârâta, după care;
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 15.09.2014 sub nr._, reclamanta C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA - C.N.C.I.R. SA a chemat în judecată pe pârâta A. P. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 4712 lei reprezentând contravaloare servicii de verificare tehnică, împreună cu dobândă legală și cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, reclamanta a arătat că în derularea raporturilor comerciale derulate cu debitoarea, creditoarea a procedat la întocmirea rapoartelor de inspecție tehnică și la emiterea facturi fiscale, debitoarea neîndeplinindu-și obligația corelativă de plată a acestor sume.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe art.1025 și urm. C..
În probațiune, s-au anexat înscrisuri reprezentând facturi fiscale, comandă și rapoarte de verificare tehnică, raport ORC privind debitoarea.
Prin nota precizatoare, depusă prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 10.10.2014, reclamanta a indicat faptul că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferenta debitului principal, calculată de la data scadentei și până la data plații efective, iar în drept, reclamanta a specificat că își întemeiază cererea după cum urmează capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului principal, pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 Cod civil; capătul de cerere privind dobânda legală penalizatoare, pe dispozițiile 1523 alin. 2 lit. d, art. 1535 Cod civil, O.G. nr.13/2011; iar capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, pe dispozițiile art. 453 Cod proc. civ.
La data de 20.11.2014, pârâta a depus prin Serviciul Registratură al instanței, formular de răspuns întocmit în condițiile art. 1029 al.3 din Legea nr. 134/2010 prin care a menționat că debitul a fost achitat, conform dovezilor de depunere numerar pe care le-a atașat la dosarul cauzei
La data de 11.12.2014 reclamanta a depus prin Serviciul Registratură al instanței, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să ia act de împrejurarea ca debitoarea a procedat la recunoașterea și achitarea debitului principal restant ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Referitor la dobânda legală penalizatoare aferenta debitului principal, reclamanta a învederat faptul că își menține pretențiile, solicitând obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadentei și până la data plații efective. Totodată, reclamanta a arătat faptul că obligațiile sunt născute între profesioniști, ce potrivit legii, sunt scadente de îndată, fără a fi necesară vreo formalitate suplimentară de punere în întârziere a debitorului. Astfel, dobânda legală penalizatoare începe să curgă de la data scadentei și este datorată până la momentul achitării debitului restant.
Cu privire la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta a solicitat să se constatate că, având în vedere natura obligațiilor, dispozițiile art. 454 Cod proc. civ. ce prevăd exonerarea paratului care a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată nu sunt aplicabile speței.
În concluzie, reclamanta a reiterat solicitările de a se dispune obligarea pârâtei la plata sumelor de 126.58 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aferenta debitului principal calculată de la data scadentei și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și în continuare până la data achitării efective și de 515.14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciara de timbru, onorariu avocațial, cheltuieli poștale și raport ONRC privind debitoarea.
La ultimul termen de judecată, reclamanta și-a precizat pretențiile cu privire la cheltuielile de judecată, arătând că nu mai solicită contravaloarea taxelor poștale, limitându-și cererea la suma de 500,14 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi juridice constând în efectuarea de către creditoare a unor servicii de verificări tehnice/examinări ascensoare, în temeiul cărora au fost emise facturile fiscale nr._/28.02.2014 în valoare de 2480 lei și nr._/11.07.2014 în valoare de 2232 lei. Facturile au fost acceptate de către debitoare prin semnarea acestora, fiind efectuată totodată și plata debitului principal astfel: suma de 2232 lei a fost achitată la data 03.09.2014, iar suma de 2480 lei a fost achitată la data de 26.09.2014.
În ceea ce privește scadența, instanța constată că cele două facturi nu conțin termenul de plată, motiv pentru care ar fi fost incidente dispozițiile art.1495 cod civil conform cărora, în lipsa unui contract sau a unor practici statornicite între părți din care să rezulte acest aspect, executarea obligației trebuie efectuată de îndată, adică la data emiterii facturii. Cum însă reclamanta a menționat în cuprinsul centralizatorului de la fila 8 pentru factura fiscală nr._/28.02.2014 data scadentă 15.03.2014, iar pentru factura fiscală nr._/11.07.2014 data scadentă 26.07.2014, instanța va lua în calcul acest moment al exigibilității indicat de reclamantă, deoarece este ulterior celui rezultat prin aplicarea dispozițiilor legale și în consecință este favorabil debitoarei.
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 1350 raportat la art.1270 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Instanța reține că debitul principal a fost recunoscut și achitat de către pârâtă, conform dovezilor de la dosar confirmate de către reclamantă și în consecință primul capăt de cerere va fi respins ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă în termenul scadent, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturilor, scadență supusă deja analizei. Astfel, conform calculului penalităților, pârâta datorează, pentru cele două facturi achitate cu întârziere și dobândă legală calculată la debitul de 2232 lei de la scadență – 26.07.2014 și până la data plății efective - 03.09.2014 și la debitul de 2480 lei de la scadență – 15.03.2014 și până la data plății efective - 26.09.2014.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din acest act normativ care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În conformitate cu prevederile art. 453 raportat la art. 1.031 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată, în măsura în care acestea nu sunt disproporționate față de obiectul cererii și au fost necesare bunei desfășurări a cauzei. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 292,14 lei, taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și taxă ONRC în valoare de 8 lei.
Prin urmare, instanța va obliga pârâta care este de drept în întârziere la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 500,14 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de către reclamanta C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA - C.N.C.I.R. SA cu sediul sediul ales la Cabinet Avocat C. T., ., ., . în contradictoriu cu pârâta A. P. SRL cu sediul în București, sector 6, .. 23, privind obligarea pârâtei la plata debitului principal în cuantum de 4712 lei, ca rămasă fără obiect.
Admite capătul al doilea de cerere și obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate la debitul de 2232 lei de la scadență – 26.07.2014 și până la data plății efective - 03.09.2014 și la plata dobânzii legale calculate la debitul de 2480 lei de la scadență – 15.03.2014 și până la data plății efective - 26.09.2014.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 500,14 lei.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțară în ședință publică astăzi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
Red. BV/Th: TA
20.02.2015/4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 993/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
