Plângere contravenţională. Sentința nr. 3214/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3214/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3214/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3214
Ședința publică de la data de 5 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul D. V. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Se prezintă martorul S. I.-A., identificat cu CI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la ascultarea martorului S. I. – A., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Instanța revine asupra audierii martorului U. I., apreciind că nu mai este utilă audierea acestuia.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 22.09.2014, sub nr._, contestatorul D. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M. București, plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 01.09.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în fapt, la data de 06.09.2014 a primit prin poștă procesul verbal de contravenție contestat prin care a fost amendat cu suma de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 32 alin.1, lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.
Contestatorul a învederat că procesul verbal este nelegal întrucât conține date eronate și anume faptul că în data de 01.09.2014, ora 16.10, fiind în stare de ebrietate în stația RATB Autogara Militari 10, a sunat la 112 anunțând că a fost deposedat de un telefon mobil.
În apărarea sa, petentul a precizat și faptul că la data reținută în procesul verbal se afla la muncă, în ., fapt pe care îl poate demonstra prin audierea în calitate de martor a cetățeanului pe care l-a ajutat la muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului B. C. și a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat în original.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 16.10.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, având în vedere faptul că fapta a fost săvârșită în București, bvd. I. M. nr. 89, sector 6.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 32 alin. 1 lit.b din O:U.G. nr. 34/2008, constând în aceea că, la aceeași dată, aflându-se în stația RATB Autogara Militari 10, fiind în stare de ebrietate, a apelat SNUAU 112, anunțând că a fost deposedat de telefonul mobil. Acest lucru nu s-a confirmat; în fapt, acesta a împrumutat telefonul colegului său U. I., pentru a suna o cunoștință comună.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a arătat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
De asemenea, conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 270 C.pr.civ., „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea să ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.” De asemenea, în conformitate cu art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.”
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.
A mai arătat că, în conformitate cu art. 2 al. 2 din O.U.G. nr. 34/2008” numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agenților specializați de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediu”.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, a arătat că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de actul sancționator, eventuală aplicare a sancțiunii avertismentului fiind lipsită de orice eficiență.
Față de considerentele expuse, intimata a arătat că măsurile luate de agentul constatator sunt oportune și legale, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea procesului- verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Anexat întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul verbal contestat, fișa de intervenție la eveniment, raportul de caz al agentului constatator.
Prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de către intimată prin întâmpinare, dispunând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2015, sub numărul_ .
Instanța a încuviințat, pentru contestator, proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor U. I. și S. I..
La data de 23.03.2015, prin serviciul registratură, urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost depuse, în format electronic, fișierele cu înregistrările telefonice efectuate la serviciul 112.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal .>P.A. nr._/01.09.2014 întocmit de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. b O.U.G. 34/2008.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în data de 01.09.2014, aflându-se în stația RATB Autogara Militari 10, fiind în stare de ebrietate, a apelat SNUAU 112, anunțând că a fost deposedat de telefonul mobil. Acest lucru nu s-a confirmat; în fapt, acesta a împrumutat telefonul colegului său U. I., pentru a suna o cunoștință comună.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost întocmit în prezența contestatorului acesta refuzând să semneze actul sancționator. S-a menționat că „este de față, nu dorește să semneze prezentul proces verbal”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție săvârșită la momentul apelării serviciului de urgență, aceasta nu a fost constatată pe loc de agentul constatator și nu a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază, însă, că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
Astfel instanța nu poate primi argumentul contestatorului conform căruia nu se afla in stare de ebrietate, în stația RATB din fața autogării Militari, și nici în București și nu a sunat la S.N.U.A.U. 112, deoarece nu a făcut dovada acestor aspecte arătând ca martorul propus a decedat.
Din probele administrate în cauză respectiv fișa de intervenției la eveniment (f. 17), înregistrarea apelului la S.N.U.A.U. 112 (f. 12 dosar după declinare) coroborate cu declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că cele consemnate prin procesul verbal corespund realității.
Astfel, martorul S. I. A. a arătat că se afla în stația taxi din autogara Militari și a văzut un bărbat care a sunat la 112, având în vedere că ulterior s-au prezentat doi agenți de poliție. Martorul arată că a fost întrebat de agenții de poliție dacă a văzut ca bărbatul în cauză a fost implicat într-o activitate infracțională sau dacă asupra lui au fost săvârșite infracțiuni și le-a spus că nu a văzut nimic care ar putea să constituie vreo infracțiune. Martorul a mai arătat că bărbatul respectiv se afla în stare de ebrietate, prezentând un comportament incoerent și a văzut că respectiva persoană a discutat în contradictoriu cu un alt bărbat, care ulterior a plecat.
Conform art. 32 alin. 1 lit. B din O.U.G. 34/2008, „apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112, se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei”. Astfel, instanța va reține că, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 34/2008, numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul. În cauza de față, niciuna dintre aceste valori nu a fost încălcată, pentru a se justifica apelul la serviciul unic de urgențe.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că acesta nu a dovedit inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând individualizarea sancțiuniloraplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, prevăzute de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul D. V., cu domiciliul în com. Coșoveni, ., J. D., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 19, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.ICC/Thred.EV
4 ex/.04.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3194/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3156/2015. Judecătoria... → |
|---|
