Anulare act. Sentința nr. 7299/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7299/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7299/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7299
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive-anulare act-pretenții, privind pe reclamanții M. V., M. I. și M. C. P. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA C. URBIS IFN ( C. AL SALARIAȚILOR ).
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă reclamanții M. V. și M. I., personal, lipsind reclamantul M. C. P. și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 11.09.2015 a unui set de înscrisuri înaintate de pârâtă prin intermediul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
Instanța procedează la legitimarea reclamanților M. V., care prezintă CI . nr._ CNP_ și M. I., care prezintă CI . nr._ CNP_.
Reclamanții M. V. și M. I. depun la dosar cerere completare probatoriu.
Instanța aduce la cunoștință reclamanților că au fost depuse la dosar de către pârâtă contractele solicitate de reclamanți prin cererea completatoare probatoriu.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții M. V. și M. I. solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și completată, respingerea apărărilor pârâtei, ca neîntemeiate, să se constatate anularea absolută parțială a contractelor încheiate de familia M. cu pârâta ASOCIAȚIA C. URBIS IFN ( C. AL SALARIAȚILOR ), anularea art. 3 alin. 1 privitor la dobânda de 30 % din toate contractele, constatarea faptului că reclamanții datorează dobânda legală prevăzută de art. 2 OG. nr. 12/24.08.2011 și OG nr. 9/2000, restituirea sumelor însușite necuvenit, prin nerespectarea art. 4 pct. 4, fiind prejudiciați cu suma de 1109 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
După ce instanța reține cauza în pronunțare se prezintă pârâta ASOCIAȚIA C. URBIS IFN ( C. AL SALARIAȚILOR ), prin apărător, care la interpelarea instanței, arată că nu solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a civilă la data de 14.11.2014, sub numărul_, reclamanții M. V., M. I. și M. C. P., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA C. URBIS IFN (C. al Salariaților), au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 3 alin. 3.1 din contractul de credit de consum nr.5968/26.02.2013 încheiat de C. Urbis IFN cu M. V., constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 3 alin. 3.1 din contractul de credit de consum nr. 5974/27.03.2013 încheiat de C. Urbis IFN cu M. I., constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 3 alin. 3.1 din contractul de credit de consum nr. 5948/27.11.2012 încheiat de C. Urbis IFN cu M. C. P., constatarea caracterului abuziv al clauzei privind „Dobânda 30%” cuprinsă în contractele de împrumut din anii 2009 (9000 lei), 2010 (_ lei) și anul 2012 (_ lei) (conform scadențarelor primite în data de 04.03.2014), încheiate de C. Urbis IFN cu M. V., constatarea caracterului abuziv al clauzei privind „Dobânda 30%” cuprinsă în contractele de împrumut din anii 2010 (4000 lei), 2011 (4500 lei) și anul 2012 (6100 lei) (conform scadențarelor primite în data de 04.03.2014), încheiate de C. Urbis IFN cu M. I., constatarea caracterului abuziv al clauzei privind „Dobânda 30%” cuprinsă în contractele de împrumut din anii 2010 (4500 lei) și 2011 (7000 lei) (conform scadențarelor primite în data de 04.03.2014),încheiate de C. Urbis IFN cu M. C. P..
Reclamanții au solicitat anularea parțială absolută a tuturor contractelor de împrumut încheiate de familia M. cu C. Urbis IFN în ceea ce privește clauzele menționate prin eliminarea lor din contracte ca nule absolut, constatarea faptului că reclamanții datorează dobânda legală prevăzută de art. 2 din OG nr.9/2000 până la data de 28.08.2011 și de art. 2 din OG nr.13/24.08.2011 începând cu data de 29.08.2011, obligarea pârâtei să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de dobândă, care exced nivelului dobânzii legale.
Pe cale de consecință, reclamanții au solicitat direcționarea dosarului către Tribunalul specializat, competent pentru judecarea fondului în cauza în speță, care urmează să fie înființat prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că aceștia, în calitate de membri C. URBIS IFN, au încheiat cu C. URBIS IFN contractele de împrumut de consum nr.5968/26.02.2013, nr.5974/27.03.2013 și 5948/27.11.2012, prin care au beneficiat de trei împrumuturi în sumă de_ lei, 6500 lei și 8000 lei pe termen de 24 luni. Familia M. are la C. URBIS IFN un fond social în sumă totală de 9200 lei. Reclamanții au învederat instanței faptul că, în luna decembrie 2013, au constatat caracterul abuziv al contractelor menționate, în acest fel au intrat în litigiu cu C. URBIS IFN și, datorită acestui fapt, nu au mai plătit ratele începând cu luna februarie 2014.
De asemenea, reclamanții au încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă, dar au fost tratați cu indiferență, chiar mustrați de cum și-au permis aceștia, în calitate de membri ai asociației, să deranjeze niște doamne în vârstă, îmbuibate, care dispun de miliardele de lei ale asociației cum vor mușchii lor, priviți de sus, de părți slabe în aceste contracte de împrumut.
În acest sens, reclamanții s-au adresat în scris C.-ului URBIS, formulând 2 sesizări în 28.01.2014 și 05.05.2014, Uniunii Naționale a C. ale salariaților din Romania care i-a dirijat către Uniunea Teritorială a C. ale salariaților Municipiului București.
La sesizarea din data de 28.01.2014, adresată C. URBIS, răspunsul i-a fost înmânat personal de dna. G. în data de 04.03.2014. Reclamanții au solicitat copii de pe toate contractele de credit încheiate de familia M. cu C. URBIS, însă au primit numai copii de pe contractele în derulare, celelalte contracte după cum a afirmat pârâta s-au prescris iar pentru informarea acestora și din multă amabilitate le-au dat graficele de rambursare ale acestor contracte, nesemnate de C..
La primul termen de judecată, reclamanții au solicitat instanței să oblige pârâta să prezinte toate contractele de credit de consum ale familiei M. încheiate cu C. URBIS în anii 2009, 2010, 2011 și 2012.
La sesizarea din data de 05.05.2014, adresată C. URBIS, răspunsul l-a primit în data de 19.06.2014 și l-a considerat unul de complezență, nu are legătură cu solicitările reclamanților, demonstrând faptul că C. URBIS, este ,,stat în stat” membrii cotizanți nu prezintă nicio importanță pentru reprezentanții C. URBIS.
Reclamanții au solicitat constatarea caracterului de clauză abuzivă al art. 3 pct.3.1 din contractele de împrumut, dobânda 30% pe an calculată la sold și au propus o variantă de negociere a dobânzii.
De asemenea, reclamanții au solicitat să le fie returnată dobânda încasată abuziv în contractele de împrumut încheiate de familia M. cu C. URBIS IFN în anii 2009, 2010, 2011 și 2012, în condițiile în care au rambursat înainte de scadență aceste împrumuturi, iar C. URBIS, prin încălcarea art. 4.4 din contract, a încasat dobânda pe toată durata împrumutului, respectiv suma totală de 1109 lei.
Reclamanții s-au adresat și ANPC cu adresa nr.3194/10.03.2014 și au primit răspunsul nr.4657/04.04. 2014, care i-a orientat către Ministerul Finanțelor Publice și, de asemenea, să se adreseze personal instanței de judecată.
Cu adresa nr. 612.045/25.06.2014, reclamanții s-au adresat Ministerului Finanțelor Publice care le-a răspuns în data de 20.08.2014 și le-a comunicat să se adreseze UNCARSR sau organelor de cercetare penală. UNCARSR, prin Uniunea Teritorială a C. ale Salariaților din Municipiul București, așa cum au menționat mai sus, a refuzat să le primească sesizarea, deci au hotărât să se adreseze organelor de cercetare penală - dosar penal nr._/p/2014 P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București.
În acest sens, reclamanții s-au adresat și instanței civile pentru constatare clauze abuzive în toate contractele încheiate de familia M. cu C. URBIS IFN, respectiv constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 3 pct. 3.1 - Dobânda 30% pe an calculată la sold din toate contractele de împrumut ale familiei M. încheiate cu C. URBIS în perioada 2009- 2013.
În condiții de criză economică, de scădere a salariilor, C. URBIS IFN practică dobânzi abuzive la împrumuturile membrilor C..
Asociația C. URBIS IFN nu respectă propriile clauze contractuale din contractele de împrumut în speță art. 4, alin. 4.4 - unde se stipulează că, la solicitarea împrumutatului, împrumutul poate fi rambursat înainte de scadență, dobânda calculându-se numai pentru perioada de utilizare.
Prin nerespectarea acestui art. 4 pct. 4.4 din contract, reclamanții au fost prejudiciați (fraudați) material cu suma totală de 1109 lei, datorită reținerii dobânzii la împrumut pe toată perioada de contractare în condițiile în care au rambursat înainte de scadența împrumutului.
În temeiul art.51 alin.1 din Legea nr. 93/2009, aceste contracte de împrumut intră sub incidența Legii nr.193/2000 întrucât au calitatea de împrumutați (consumatori) iar C. URBIS IFN de împrumutători (profesioniști).
Contractele nu au fost negociate direct cu împrumutatul, ci au fost stabilite fără a da posibilitatea împrumutatului să influențeze natura lor, fiind contracte standard, preformulate.
Cu titlu preliminar trebuie precizat că, în materia contractelor de consum (contractul de împrumut C. este de consum) legiuitorul național și cel european au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-i anula în măsura în care reține că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 Cod civil, întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută sau discreționară de a contracta.
Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante. Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul constituțional al bunei-credințe și cu bunele moravuri. În caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Cauza Aziz, cauza Banco Espanof de Credito și nu numai sunt în favoarea împrumutatului, chiar dacă acesta a semnat contracte în aparență în regulă, dar în realitate conținând clauze cel puțin discutabile.
Principiul autonomiei de voință (art.969 Cod civil) este aplicat în mod diferit, ideea că încheierea și conținutul contractului este rezultatul voinței părților este contrazis de realitățile sociale. Literatura franceză – recentă - „ cei presați de nevoi sunt obligați să vrea, iar cei care sunt puternici sunt liberi să le-o impună” arată la ce stadiu de mizerie și de exploatare poate conduce libertatea contractuală (culmea, C. URBIS este puternic, datorită banilor membrilor asociați).
Voința împrumutatului se rezumă la a semna sau nu contractul, opțiune care este și ea controlată de C. URBIS, întrucât C. este cea care stabilește cuantumul împrumutului ( de trei ori valoarea fondului social al clientului), elemente în funcție de care, după analiza dosarului stabilește dacă acordă împrumuturi.
De asemenea, se eludează și Legea nr.122/1996 privind regimul juridic al C. ale salariaților, în sensul că membrilor C. care se împrumută, nu li se explică clar toți termenii din contract și condițiile de acordare prevăzute în statut. Lucrul și mai grav a fost faptul că nu s-au respectat și alte clauze din contracte pe lângă cele menționate, deși în contract s-a menționat că prezentul contract a fost încheiat astăzi în două exemplare, fiecărei părți semnatare revenindu-i câte un exemplar, formularul de contract standard le-a fost prezentat să-l semneze în alb, într-un singur exemplar.
Clauzele privind calculul dobânzii lunare, dobânda anuală efectivă, valoarea totală plătibilă de împrumutat, dobânda totală în valoare de.... lei reprezintă ....% pe an din suma împrumutată, graficul de rambursare - nu au fost completate și nici nu le cunosc pentru că nu au primit un exemplar din contract (nici nu aveau cum, datorită faptului că se completează într-un singur exemplar original). Lipsește transparența privind încheierea contractelor de împrumut și se încalcă legea privind informarea membrilor C..
Normele interne de împrumut ale C. URBIS IFN intră și sub incidența Legii nr. 122/1966, art.1 alin. 1- Casele de ajutor reciproc ale salariaților sunt asociații fără scop patrimonial, nonprofit, organizate pe baza liberului consimțământ al salariaților, în vederea sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor lor, și își desfășoară activitatea exclusiv cu membrii acestora.
Or, C. URBIS IFN ca asociație nonprofit, prin practicarea acestui nivel % dobândă (cămătărie), depășește cu mult dobânda practicată de instituțiile de credit (bănci și IFN-uri) pe piața financiară care au banii lor și trebuie să obțină profit, pe când C. este non profit și are la dispoziție fondul social al membrilor C., constituit prin contribuțiile acumulați ale acestora la care se adaugă dobânzile anuale, fondurile proprii ale C. și mijloacele bănești obținute de la uniunea teritorială județeană sau de la Uniunea Națională.
CJUE a statuat că din perspectiva protecției împrumutatului împotriva condițiilor împrumutare inechitabile și pentru a-i permite să cunoască pe deplin condițiile executării ulterioare a contractului, art.4 din Directiva nr.97/102 impune ca la încheierea contractului debitorul să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligației sa (hotărârea Berliner Kindl Brauerei).
Conținutul contractelor de împrumut se completează de către reprezentanții C. într-un singur exemplar, deși la ultima pagină din contract se arată că prezentul contract trebuia încheiat în două exemplare, fiecărei părți semnatare revenindu-i câte un exemplar. Nu transmite către împrumutat graficul de rambursare cum prevede contractul. Lipsește transparența privind încheierea contractelor de împrumut și se încalcă legea privind informarea membrilor C.. Reclamanților nu le-a permis să cunoască condițiile contractualei lucrat pe mutește, netransparent, sfidând legislația în vigoare.
Cauza este obiectivul urmărit la încheierea contractului, fiind o condiție de fond, esențială, de validitate a actului juridic.
Conform art. 966 Cod civil, cauza trebuie să fie licită și morală conținutul acestei cerințe fiind precizat de art. 968 Cod civil, potrivit căruia, cauza este nelicită când este prohibită de legi, este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, Secția a II-a civilă, Decizia nr.686 din 21 februarie 2013.
De asemenea CEJ a recunoscut împrumutatului (consumatorului), în cauza Cofidis [18], dreptul la protecția reglementată de legislația europeană și în situațiile în care acesta, din diferite rațiuni, nu a semnalat caracterul abuziv al clauzelor:
„34 Protecția pe care directiva o conferă consumatorilor se aplică și cazurilor în care împrumutatul ( consumatorul), care a încheiat cu profesionistul un contract ce conține clauze abuzive eșuează în a remarca natura abuzivă a clauzelor, fie pentru că nu este conștient de drepturile sale, fie pentru că a fost obligat să le aplice, având în vedere costurile sau procedurile judiciare pe care acestea le-ar fi presupus”.
[18] Hotărârea în cauza Cofidis SA și Jean-Louis Fredout, Cauza C-473/00, hotărârea Curții, a 5a Cameră, 21 noiembrie 2002, paragraful 34.
Astfel, chiar dacă un contract semnat este legea părților, în situațiile în care acesta nu respectă legea și nu este făcut cu bună-credință, jurisprudența permite instanțelor să intervină peste el.
Art.3 alin. 3.1 din contract Dobânda (clauză abuzivă) - La data încheierii tuturor contractelor familiei M. cu C. URBIS, dobânda la împrumut a fost de 30% calculată la sold pe an și se achită odată cu rata la împrumut.
În momentul în care au fost încheiate aceste contracte, împrumutații au acționat de pe o poziție inegală, în raport cu C.-ul. Contractele încheiate au fost de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractanților de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Împrumutatul nu a avut posibilitatea să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către C..
Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, C.-ului îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct această clauză cu împrumutatul, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului, la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Pe de altă parte, un contract cu titlu oneros va fi nul dacă nu există o proporționalitate între contraprestații, cum este cazul contractului în speță.
Astfel de clauze creează, în detrimentul împrumutatului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Prin urmare, reclamanții au solicitat ca instanța să considere că aceste clauze contractuale privitoare la dobândă, sunt abuzive și intră sub incidența Legii nr.193/2000.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr.193/2000, Legii nr.93/2009, Legii nr.122/1966, art. 966,968,969 din V Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, contract de împrumut nr.5968 din data 26.02.2013, grafic de rambursare, adresa nr.5 din data de 04.03.2014, contract de împrumut nr.5974 din data de 27.03.2013, grafic de rambursare, contract de împrumut nr.5948 din data de 27.11.2012, sesizare din data de 28.01.2014, adresa nr.19 din data de 19.06.2014, adresa nr.4657 din data de 04.04.2014, adresa nr.612.045 din data de 14.08.2014.
La data de 10.12.2014, reclamanții au depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 18.11.2014, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 64-111).
La data de 12.02.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, reclamanții sunt debitori fiecare într-un contract de împrumut încheiat cu pârâta. Contractele sunt în executare silită, dosarele aflându-se pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc V. A. P..
Reclamanții au încheiat de-a lungul timpului mai multe contracte de împrumut, dar acestea, în opinia pârâtei, nu pot face obiectul judecății, raporturile juridice dintre părți stingându-se prin executare, ambele părți îndeplinindu-și obligațiile. Cu titlu informativ, pârâta a precizat că în contractele încheiate este vorba de aceeași dobândă (fixă) ca în contractate în curs de derulare. În opinia pârâtei, solicitarea analizării contractelor încheiate și stinse prin rambursare integrală nu mai pot face obiectul unei judecăți, deoarece nu mai există raport juridic între părți, motiv pentru care pârâta a solicitat respingerea cererii reclamanților de a deduce judecății obiectul „tuturor contractelor încheiate de familia M. cu C. Urbis IFN” din trecut, pentru constatarea „caracterului abuziv al clauzei privind dobânda de 30%”, și „înlocuirea dobânzii contractuale cu dobânda legală”. Pârâta a învederat reclamanților că Asociația C. este o asociație de într-ajutorare, nicidecum una caritabilă, iar dobânda pe care reclamanții au agreat-o nu a fost niciodată modificată nici prin acordul părților, și nici unilateral, de când există Asociația.
Relația între părți a fost una de înțelegere și ajutor, asemeni relației pe care pârâta o are cu toți membrii Asociației. La începutul anului 2014, reclamantul M. V. a ieșit la pensie, adresându-se asociației cu multiple adrese (prima chiar în ianuarie 2014), prin care a solicitat recalcularea dobânzii. Colegii reclamantului i-au semnalat că acesta a ieșit la pensie și este în perioada când nu mai încasează nici salariul, și nici pensia, urmând a o încasa retroactiv de la data emiterii deciziei de pensionare.
Pârâta nu a redus dobânda, aceasta fiind aceeași pentru toți membrii. Reclamantul i-a solicitat actele asociației, procesele verbale ale Consiliului de Administrație, actele constitutive, i-a făcut reclamații la ANPC, la Ministerul Finanțelor, la Uniunea Națională (colegii reclamantului i-au semnalat că a formulat inclusiv plângeri penale) la toate primind răspuns că în urma analizării nu au fost găsite clauze abuzive inserate în contract.
Încă din 29 aprilie 2014, cu acordul Uniunii teritoriale, pârâta a trecut contractele familiei M. în sold debitor, operațiune care îi dădea posibilitatea din punct de vedere contabil să nu mai calculeze niciun fel de dobânzi, și să scadă din debit fondul acestuia, toate acestea pentru a micșora datoria și a nu genera costuri de la acel moment în continuare (respectiv dobânzi).
Reclamantul a propus să plătească 100 de lei lunar la contractul soției, 100 de lei lunar la contractul fiului, și 200 de lei lunar la contractul acestuia. Fiind de acord cu propunerea reclamantului, pârâta nu a încercat să o negocieze în niciun fel pentru a forța plăți mai mari din partea familiei reclamante. Domnul M. V. a întocmit un angajament de plată, mulțumind pentru înțelegerea găsită.
În luna iunie a anului 2014, reclamantul a revenit la sediul Asociației să se scuze că nu a primit pensia și, în consecință, nu poate plăti încă. Pensia a venit din urmă, de la data emiterii deciziei, dar angajamentul de plată nu a fost respectat nici măcar o lună de către reclamanți, motiv pentru care pârâta a pus contractele în executare și a solicitat executorului poprire pe sumele pe care reclamantul s-a obligat să le plătească în angajament. Pârâta nu a fost interesată în calcularea unei popriri în cuantumul legal, care ar fi generat sume mai mari decât cele pe care reclamantul s-a angajat că le poate plăti în așa fel încât să nu îi fie afectat bugetul pe familie, mulțumindu-se să solicite 100 de lei lunar în contractele soției și fiului, și 200 de lei în contractul reclamantului M., exact atât cât susținuse acesta că poate plăti în mod confortabil.
Pârâta a menționat că sediul Asociației Urbis este într-o cameră din fosta fabrică, iar condițiile sunt aproape improprii, singurul motiv pentru care suportă zgomotul fabricii fiind acela că sunt tolerați fără a plăti chirie (camera-sediu fiind lângă secția slaif Assa Abloy). Cât despre sediul Uniunii teritoriale, acolo este un sediu pus la dispoziție prin comodat gratuit într-un apartament nerenovat de două camere într-un . nu au existat niciodată fotolii din piele și sticle de băutură pe masă.
Cu titlu de exemplu, pârâta a anexat prezentei un tabel cu sumele de care reclamantul a fost scutit de la plată în urma încetării perceperii de dobânzi din data de 29.04.2014, calculate până la data de 31.01.2015, deoarece refuză să creadă că este de o rea credință atât de mare și că de fapt, reclamantul nu realizează că a avut și are tot concursul pârâtei pentru găsirea de soluții viabile. Astfel, pe perioada amintită, 29.04._15, familia M. a avut dobânda 0 (zero), sumele pe care Asociația nu le-a mai încasat în această perioadă fiind: M. V.- 2025 lei, M. I.- 959 lei, M. C.- 981 lei. Pârâta a fost conștientă că poate solicita aceste sume de la reclamanți din punct de vedere procedural pe calea unei cereri reconvenționale; de asemenea, pârâta poate insista pentru amendarea reclamanților pentru introducerea unor cereri vădit neîntemeiate în justiție, lucruri pe care însă nu le va face.
A mai precizat pârâta cum contractele de împrumut au fost completate de mână tocmai pentru a da posibilitatea membrilor să aleagă modalitățile potrivite pentru aceștia, Asociația nefiind tributara unui contract preredactat și obligatoriu. De pildă, există membri care doresc să eșaloneze dobânda în rate fixe, dar există și membri care doresc să le fie reținută dobânda din împrumut și să plătească exclusiv ratele la împrumut în mod egal sau cumulat cu dobânda în rate ce scad ca valoare pe perioada contractului. Pârâta a încercat să fie în ajutorul membrilor, să protejeze fondurile membrilor pentru care răspunde, inclusiv prin recuperarea creanțelor, oferind membrilor dobânzi la fondul social. Dacă nu s-ar ocupa de recuperarea creditelor, membrii nu ar putea obține fondurile înapoi în momentul retragerii (oricum, singurii rău-platnici între toți membrii Asociației sunt reclamanții din prezenta cauză).
Pentru această dobândă a fost semnat contractul, negociate clauzele privind modalitatea de rambursare termene și condiții, nu s-a perceput pentru niciun membru niciodată comision de analiză a dosarului, nu s-a perceput niciodată pentru niciun membru comision de administrare, compensație în cazul rambursării anticipate pentru dobânda fixă 1% sau 0,5% în ultimul an de creditare, nu se percep penalități de întârziere, nu se percepe comision unic pentru servicii prestate la cererea membrilor conforme cu prevederile art. 36 din OUG nr.50/2010.
Pârâta nu a considerat că se pot identifica în contractele deduse judecății clauze abuzive conform Legea nr. 193/2000 republicată.
Privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, se referă la persoanele juridice care acționează în cadrul activității lor comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, iar pârâta este o asociație nonprofit ce nu desfășoară astfel de activități.
Obiectul de activitate al Asociației îl constituie acordarea de împrumuturi membrilor, cu dobânda care se reîntoarce la fondurile sociale după deducerea cheltuielilor și constituirea fondurilor statutare.
Înainte de semnare, contractul este înmânat membrului, care îl studiază în particular, iar în cazul în care există nelămuriri acesta poate cere explicații suplimentare referitoare la toate clauzele contractului. Contractul este completat de fiecare titular în parte, precum și de C. Urbis IFN, după care este semnat de amândouă părțile.
Absolut toate clauzele privind dobânda și valoarea totală plătibilă, sunt explicate fiecărui împrumutat, stabilindu-se de comun acord cu membrul modul de rambursare, numărul de rate, valoarea acestora și modalitatea de plată a dobânzii (în rate egale, descrescător, etc.)
Dobânda percepută de către Asociația Urbis IFN are temei legai, respectiv art. 2 alin.1 din Legea nr.122/1996 cu modificările și completările ulterioare republicată în 2009.
Art. 2. - (1) Obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaților îl constituie acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora. Dobânda la împrumuturi se reîntoarce la fondul social al membrilor, după deducerea cheltuielilor statutare.
(2) Uniunea Națională, precum și uniunile constituite la nivel teritorial urmăresc asigurarea stabilității financiare a caselor de ajutor reciproc ale salariaților și prestează servicii adaptate specificului activității acestora.
(3) Casele de ajutor reciproc ale salariaților acordă împrumuturi numai membrilor lor, pe baza unor contracte de împrumut în formă scrisă, din care să rezulte clar toți termenii și condițiile de acordare prevăzute în statut. Contractele de împrumut sunt titluri executorii.
(4) Prin dispozițiile statutare casele de ajutor reciproc ale salariaților trebuie să se asigure că fondurile lor, rezervele și lichiditățile sunt suficiente pentru a asigura echilibrul structurii financiare și aplicarea regulilor de previziune și de risc în acordarea împrumuturilor.
Referitor la cuantumul împrumutului, normele de creditare ale C. Urbis IFN prevăd că un membru poate lua un împrumut în cuantum maxim de până la 3-4 ori fondul social propriu, iar dobânda de calculează 30% pe an la acordarea împrumutului, și, dacă se dorește rambursarea anticipată a împrumutului sau ratele nu sunt plătite lunar se calculează dobânda la zi după formulele menționate mai sus.
Referitor la Ordonanța nr.13/2011 invocată de reclamanți, prin care aceștia au solicitat instanței să constate că datorează exclusiv dobânda legală:
În conținutul art. 2 din ordonanță sunt prevăzute expres cazurile aplicării dobânzii legale:
Art. 2: În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferenți fiecăreia dintre acestea.
În sensul prezentei ordonanțe „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematicii dintre una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obținerea de profit”.
Art. 3 alin. 3 și art. 5 alin. 1 se referă la raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ în sensul art.3 alin.3 din Legea nr.287/2009;
Art.3 alin. 3 în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin.3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin.1, respectiv alin.2, diminuat cu 20%.
Art.5 alin.1 în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
(2) Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin.1 este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală.
Art.11 al acestei ordonanțe abrogă în mod expres Ordonanța Guvernului nr.9/2000. Art 11 - Se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, încheierea din data de 03.09.2014, cerere de executare silită, angajament de plată din data de 19.06.2014, extras de cont, tabel dobânzi neîncasate în data de 29.04.2014.
Prin sentința civilă nr.1978/21.04.2015 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 22.05.2015, sub numărul_ .
Pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 37-85).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de față reclamanții au invocat nulitatea absolută a clauzelor privitoare la dobânda (30%) percepută de pârâtă în toate contractele de împrumut încheiate de reclamanți cu pârâta, invocând faptul că această clauză are caracter abuziv, întrucât nu respectă art.51 din Legea nr.93/2009, art.4 din Legea 193/2000, jurisprudența CJUE în privința protecției consumatorului și, ca atare, cauza este ilicită (fiind prohibită de legi), ce atrage nulitatea absolută a clauzei – acțiunea fiind, ca atare, imprescriptibilă.
Instanța va analiza susținerea reclamanților privind caracterul abuziv al clauzei prin perspectiva încălcării normelor invocate privind protecția consumatorilor ( temei pentru care reclamanții au și beneficiat de scutirea de plata taxei de timbru cuprinsă în art.29 lit.f din OUG 80/2013, care prevedea scutirea în cazul cererilor privind protecția consumatorilor).
Art.51 din Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare (aplicabilă și pârâtei) prevede că “Toate operațiunile de credit și garanție ale instituției financiare nebancare trebuie să se desfășoare cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția consumatorului și să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții. Aceste documente trebuie păstrate de instituția financiară nebancară și puse la dispoziția personalului împuternicit al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia. (2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale, în special a prestațiilor la care aceștia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituțiile financiare nebancare nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane ori alte costuri și speze, dacă plata acestora nu este stipulată în contract”.
Potrivit art.4 din Legea 193/2000, „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respective…”.
În motivarea lor, reclamanții invocă trei argumente pentru care susțin că sunt abuzive clauzele privind dobânda de 30% la contractele de împrumut încheiate cu pârâta: faptul că această clauză a dobânzii nu cuprinde termeni clari, faptul că procentul de dobândă nu a fost negociat, fiind contracte standard preformulate, și faptul că toate contractele au fost încheiate într-un exemplar original.
Instanța nu a reținut susținerea reclamanților privind încălcarea prevederilor art.51 din Legea 93/2009 întrucât clauza dobânzii nu ar cuprinde termeni clari. În toate contractele de împrumut încheiate începând din 2011, la art.3 privind dobânda se menționează în mod clar dobânda percepută, atât din perspectiva procentului aplicat, în toate cazurile 30% pe an, cât și din perspectiva sumei la care se aplică acest procent, respectiv la sold. De asemenea, în clauză se explică și modul de plată al dobânzii (dacă se plătește odată cu rata de împrumut sau anticipat și pe ce perioadă) și, de asemenea, se precizează și momentul de la care și până la care se datorează dobânda, respectiv de la data acordării împrumutului și până la data rambursării integrale a acestuia. Mai mult, în cuprinsul clauzei se explică și mecanismul de calcul matematic al dobânzii și clauza trebuie coroborată cu clauzele privind rambursarea împrumutului, în care se precizează numărul de rate lunare în care se restituie împrumutul și data de la care începe restituirea acestuia. Instanța constată că niciunul dintre acești termeni folosiți nu sunt neclari și nu necesită pentru înțelegere cunoștințe de specialitate în domeniul juridic sau economic, dimpotrivă sunt termeni uzuali, care permit înțelegerea obligației asumate de reclamanți. Și în contractele încheiate în 2009 și 2010 se indică, pe lângă împrumut, dobânda care se aplică și care este datorată de împrumutat, respectiv procentul de 30%. Reclamanții nici nu au precizat, în concret, ce termeni li s-ar fi părut neclari din toate clauzele privind dobânda și ce nu ar fi înțeles din cuprinsul acestor clauze, mai mult, ei au și achitat, conform propriilor susțineri, anterior introducerii acțiunii de față toate obligațiile ce le reveneau conform contractelor din 2009 și 2010 (plată ce nu ar fi putut interveni dacă nu ar fi înțeles cât ar fi avut de plată), îndreptățind instanța să considere lipsită de orice fundament invocarea de către reclamanți a încălcării art.51 din Legea 93/2009.
În privința invocatei încălcări a art.4 din Legea 193/2000 – care reprezintă legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE și, în mod corespunzător, a jurisprudenței CJUE invocată de reclamanți -, instanța nu a reținut susținerile reclamanților. Instanța are în vedere că art.4 din Legea 193/2000 nu se aplică în speță decât prin corelarea cu art.51 din Legea 93/2009, respectiv se poate constata caracterul abuziv al unei clauze din contract privind dobânda doar în cazul în care aceasta nu cuprinde clar toți termenii și toate condițiile respectivei tranzacții, astfel încât nu permite clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale – situație care, astfel cum s-a reținut anterior, nu se regăsește în speță -.
Instanța apreciază că în speță nu se pot aplica prevederile cuprinse în art.4 din Legea 193/2000 în ce privește caracterul nenegociat al clauzei privind dobânda. Instanța nu poate ignora faptul că pârâta, deși este instituție financiară nebancară, este în același timp o asociație, iar reclamanții nu sunt terți absoluți față de această asociație, ci sunt chiar membrii acestei asociații.
Reclamanții au devenit membri ai acestei asociații anterior încheierii tuturor contractelor contestate (f.47, 60 și 71 dosar) și, ca atare, le sunt opozabile prevederile din Statutul asociației și le revine și obligația respectării acestui Statut și a actelor adoptate de organele de conducere ale asociației, conform Statutului.
Or, în art.15 din Statut (f.43 dosar) se prevede clar că membrii casei de ajutor reciproc au dreptul de a primi împrumuturi, în cuantumul și condițiile aprobate de Adunarea Generală sau Conferința C. sau, după caz, de consiliul de administrație (organele de conducere, n.n.) și, totodată, că ei primesc dobânda în cota stabilită, corespunzător fondului social propriu sau de economii.
În lumina acestor prevederi statutare, ținând cont și de faptul că membrii unei asociații se bucură de egalitate în drepturi, reclamanții pot beneficia doar de dobânda stabilită de organele de conducere ale asociației, la fel cu ceilalți membri ai casei de ajutor reciproc, dobândă stabilită de aceste organe corespunzător fondului social propriu sau de economii.
Prin urmare, dobânda nu putea fi rezultatul unei negocieri, nefiind o dobânda liber stabilită, ca în cazul altor instituții (de ex. băncile), ci ea este decisă, astfel cum s-a menționat anterior, de organele de conducere ale asociației la care reclamanții sunt membri, în condiții de egalitate cu alți membri ale aceleiași asociații.
Prin urmare, în privința procentului de dobândă de 30% pe an, instanța nu va reține încălcarea art.4 din Legea 193/2000 invocată de reclamanți pe motivul caracterului nenegociat al clauzei.
Instanța va înlătura și argumentul invocat de reclamanți - încheierea contractelor într-un singur exemplar –, întrucât acesta nu constituie un motiv pentru constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda, pe temeiurile invocate de reclamanți, în condițiile în care reclamanții au semnat respectivul exemplar al contractului. Reclamanții nu au făcut dovada susținerii că ar fi semnat în alb aceste contracte (care nu ar fi fost completate la clauza privind dobânda), ei neadministrând nicio probă în dovedirea acestei afirmații. Dimpotrivă, împrejurarea că exemplarele aflate la dosar sunt completate și poartă semnătura reclamanților, coroborat cu faptul că reclamanții invocă achitarea de către ei în totalitate a sumelor din unele din aceste contracte (plăți pe care, dacă reclamanții nu ar fi știut ce datorează, nu le-ar fi putut face), îndreptățesc instanța să considere neîntemeiată această susținere a reclamanților.
În consecință, din considerentele expuse, instanța nu va constata nulitatea absolută a clauzelor privind dobânda cuprinse în contractele încheiate de reclamanți cu pârâta și, pe cale de consecință, reține că aceștia nu sunt îndreptății la restituirea sumelor plătite pârâtei cu titlu de dobândă și nici a sumelor reprezentând dobândă plătită în plus (pentru că pârâta nu ar fi făcut corect calculul dobânzii) - cerere justificată de reclamanți, ca toată acțiunea, tot pe nulitatea absolută a clauzei dobânzii datorită caracterului abuziv, temei pe care, de altfel, reclamanții au și beneficiat de scutirea de plata taxei de timbru prevăzută de art.29 lit.f din OUG 80/2013, și datorită căruia nici nu s-a invocat de către instanță excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune. Reclamanții nu au invocat pentru această din urmă solicitare plata nedatorată (caz în care măsurile în privința timbrajului și prescripției ar fi fost diferite), astfel că instanța nu va analiza cererea pe acest temei.
Pe cale de consecință, instanța va respinge în totalitate cererea formulată de reclamanți împotriva pârâtei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții M. V., CNP_, M. I., CNP_ și M. C.-P., CNP_, domiciliați în București, ., ., etaj 8, apartament 150, sectorul 4, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA C. URBIS IFN, cu sediul în București, ., sector 6, C._, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/Thred.MV/6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8355/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 8290/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
