Anulare act. Sentința nr. 7559/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7559/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 7559/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7559
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. S. în contradictoriu cu intimata, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința sedința publică din data de 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 06.10.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2015, sub nr._, contestatorul S. S. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, plângere contravențională împotriva procesului verbal ., nr. 0061817din data de 18.03.2015, solicitând anularea acestuia și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a contravenientului cu 4 puncte-amendă, în valoare de 36 lei, și cu 3 puncte de penalizare, precum și obligarea D.G.P.L. S. 6 la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în aceasta materie, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în fapt, în data de 25.11.2014, la ora 11:00, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Municipiul București. La ora 12:00, s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat ca acesta dispăruse. In aceasta situație a apelat serviciul de urgență 112, în urma căruia a fost informat că, urmare a staționării neregulamentare, autoturismul a fost ridicat de S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. și depozitat la sediul acestora din București, .. 14-16, sector 6. Aflând acest lucru, s-a îndreptat la sediul unității mai sus menționate, în vederea recuperării autoturismului. Aici a fost întâmpinat de un agent de poliție care i-a înmânat o DISPOZIȚIE DE RIDICARE . nr._ prin care i se aducea la cunoștință că urma să fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art.143 lit. a coroborat cu art.142 lit.g din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, întrucât autoturismul a fost depistat staționând în mod neregulamentar, si o COMUNICARE . nr._ pe care a completat-o și returnat-o pe loc, iar procesul-verbal de constatare a contravenției urma să îi fie trimis la domiciliu prin poștă. Ulterior semnării acestei comunicări, a fost informat că, pentru a i se elibera autoturismul, este necesară achitarea pe loc a unei taxe de 677.32 lei. In aceste condiții, a solicitat de la agentul de poliție care i-a înmânat comunicarea informații în legătura cu temeiul legal in baza căruia S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. a efectuat operațiunea de ridicare a autoturismului si în baza căruia este autorizată să condiționeze eliberarea autoturismului de plata unei astfel de taxe. Răspunsul la aceasta întrebare a fost unul extrem de evaziv, în sensul ca S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. este autorizată să efectueze ridicarea autoturismelor și că nu există nicio posibilitate prin care sa îi fie eliberat autoturismul fără achitarea taxei de 677.32 lei. Văzându-se, așadar, constrâns de plata taxei de 677.32 lei în vederea recuperării autoturismului, a achitat aceasta taxă, pentru care i s-a eliberat factura . MLF Nr._ din data de 25.11.2014.
Petentul a mai arătat că în data de 23.03.2009, în baza comunicări si dispoziției mai sus amintite, precum și a recomandatei poștale, a ridicat de la posta personal procesul-verbal . Nr._ dm data de 18.03.2015 încheiat de agentul constatator T. V., din cadrul D.G.P.L.- S. 6. Prin acest proces-verbal, a fost sancționat pentru fapta comisă în data de 25.11.2014, și anume „staționarea neregulamentară” cu auto nr._ cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
Petentul a precizat că procesul verbal atacat nu respecta condițiile de formă impuse de lege având în vedere dispozițiile art. 16 alin. (1) teza a III-a din O.G. nr. 2/2001, lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal.
Un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 16 alin.(7) dm O.G. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a încunoștința contravenientul despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul-verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiuni si nemenționându-le în procesul-verbal, la rubrica “Alte mențiuni” făcându-se vorbire de alte aspecte, fără nici o legătura cu obiecțiunile avute. Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în textul procesului-verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin. (7) teza a II-a din O.G. 2/2001.
Contravenientul contestator a învederat și faptul că se impune anularea procesului-verbal dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-a săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului - verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001.
Petentul a învederat că în prezenta speță descrierea faptei s-a limitat la „a staționat neregulamentar” auto_ fără să se arate nici un alt element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit. De asemenea, nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta a cărei săvârșire i se impută, în dreptul rubricii „locul săvârșirii” fiind notat „. acest proces-verbal inform, nu reiese nici măcar dacă fapta a fost săvârșită în sectorul 6 sau într-un alt sector al Bucureștiului, ceea ce ar fi însemnat că S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L. nu ar fi fost abilitată din punct de vedere teritorial de a proceda la ridicarea mașinii. Aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat pun serios sub semnul întrebării aparența minimă de legalitate a acestui act „emanând de la un funcționar ce are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut”, act care se dorește a fi un act autentic. O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Totodată, petentul a menționat că procesul-verbal a cărui anulare o solicită a fost realizat in data de 18.03.2015 la aproximativ 4 luni după înmânarea dispoziție de ridicare si a comunicării din data de 25.11.2014. Fotografiile realitate la fața locului de agentul constatator nu sunt suficiente ca probe deoarece:
- indicatorului de marcaj de stație autobuz, care este prezent în pozele realizate de agentul constatator și care se găsesc pe situl Primăriei Sectorului 6, nu marchează și nu dovedește în fapt existența unei stafii de autobuz. In fața acestuia, la aproximativ 50 de m, mai există un indicator care nu apare în poze care semnalizează mai corect stafia de autobuz .
În apărarea sa, contestatorul a susținut și faptul că pe carosabilul în care a staționat autovehiculul_ (culoare albastru) nu este marcată cu vopsea stația de autobuz, iar în dreptul locului de staționare a autovehiculul_ (culoare albastru) pe trotuar nu există amenajat un spațiu special de staționare pentru calatorii RATB . Mai mult, din pozele realizate de agentul constatator reiese că mai sunt parcate autovehicule în mod “neregulamentar”, atât în fața autoturismului său cu numărul_ (culoare albastru), cât și în spatele acestuia, dar care nu au “beneficiat” de aceiași sancțiune ca si contravenientul. Acest lucru se poate verifica prin pozele cu autovehicule ridicate prezente pe situl primărie sectorului 6 din data de 25.11.2014. Cele 2 vehicule prezente atât în fața sa cât și în spatele său nu au fost ridicate.
Cu privire la mențiunea„Nu a fost de față nici un martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic”, petentul a învederat că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrata pe suport video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebui să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată la data de 18.03.2015.
Ca urmare a situației de fapt, petentul a solicit să se constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, în consecință, impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal, ceea ce atrage obligarea D.G.P.L. - S. 6 la repararea prejudiciului material ce i-a fost cauzat, și anume plata sumei de 677.32 lei achitată în vederea eliberării autoturismului, sens în care a invocat prevederile art.998-999 cod civ.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, întrucât a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul, raportat la prev. art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile 118 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și art. 12-14 ale H.C.L.S. 6 nr. 14/29.01.2009.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dispoziția de ridicare . nr._, comunicare . nr._, factura fiscală nr._, procesul-verbal . Nr._, din data de 18.03.2015.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
La data de 16.04.2015, contestatorul a depus precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 07.04.2015.
La data de 20.05.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că, în fapt, la data de 25.11.2014, o echipă operativă din cadrul Direcției de Poliție Locală S. 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență Bld. V. M. nr. 4E, a identificat autovehiculul petentului, marca Opel, cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar în stația RATB Bld. Timișoara semnalizată prin indicator rutier, încălcând dispozițiile OUG195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și ale HG 1391/2006 – pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, același act normativ stabilind în această situație aplicarea măsurii tehnico administrative.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv P.V. . nr._/18.03.2015, intimata a învederat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art.16 și art.17 din O.G. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus-menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 si 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada, până la proba contrară făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
Referitor la 1 argumentul reclamantului privitor la anularea procesului-verbal pentru lipsa mențiunilor din cuprinsul acestuia privind lipsa mențiunii prevăzute de art. 16 alin.1 și 7, alin O.G. 2/2001, a precizat faptul că lipsa respectivelor mențiuni este cauză de nulitate relativă, nu absolută precum susține indirect reclamantul, acesta trebuind să demonstreze vătămarea pe care a suferit-o urmare a lipsei acestor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal.
De asemenea, nici celelalte motive de nulitate invocate de reclamant nu pot fi reținute, întrucât procesul-verbal prevăzut în anexa 1 D a regulamentului menționat nu cuprinde obligativitatea menționării măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului sau a martorului asistent, dispozițiile art. 80 alin. 1 nefiind aplicabile în acest caz, acest text legal făcând referire doar la modelul de proces-verbal încheiat în situația în care contravenientul a fost de față la săvârșirea contravenției - model prevăzut în anexa 1A a aceluiași act normativ.
Intimata a învederat că și solicitarea reclamantului ca în situația în care instanța va dispune anularea procesului-verbal contestat să fie angajată răspunderea civilă delictuală a instituției este lipsită de temei juridic, deoarece în cazul de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1349 și 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, ci principiile privind nulitatea actului administrativ, iar pe cale de consecință anularea actului administrativ atacat nu poate conduce decât la restituirea contraprestațiilor, respectiv la înapoierea sumei de 677 de lei privind taxa de ridicare de către . SRL care a încasat respectiva sumă de bani, iar nu de către DGPLS6.
A mai arătat că invocarea nulității procesului-verbal pentru lipsa descrierii faptei contravenționale este lipsită de fundament, atât timp cât din cuprinsul acestuia reiese cu claritate fapta pentru care reclamantul a fost sancționat, respectiv staționarea în locul bld. V. M. nr.4E în stația RATB Bld. Timișoara, în intervalul orar 11:05 -11:13. Precum rezultă cu claritate din cele mai sus-menționate, fapta contravențională este suficient descrisă, nefiind vorba despre o descriere generică sau despre o reproducere a textului legal ce prevede contravenția menționată.
Cât privește solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât amenda a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar prin modul de staționare neregulamentară a autovehiculului său, reclamantul a pus în pericol siguranța circulației rutiere, precum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ, dispozițiile OUG 2002 privind circulația pe drumurile publice și dispozițiile OG 2/2001.
Anexat întâmpinării, au fost depuse dispoziție de ridicare, notă de constatare, comunicare planșe foto și procesul verbal atacat.
La data de 05.06.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
In probatiune s-a administrat proba cu inscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate și le susținerile părților, instanța reține următoarele.
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/18.03.2015, contestatorul S. S., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 25.11.2014, între orele 11:05-11:13 a staționat neregulamentar cu auto marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe . indicator rutier
La data săvârșirii faptei, intimatul luat și măsura ridicării vehiculului, fiind întocmită dispoziția de ridicare . nr._ din data de 25.11.2014.
Analizând potrivit art.248, alin.(1) Cod proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Direcția Generală de Politie Locală, pe capătul II de cerere, instanța o va respinge ca neîntemeiată, potrivit art.36 Cod proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
In speță, contestatorul solicită obligarea intimatului la repararea prejudiciului material, constând in contravaloarea taxei de ridicare auto, însă soluționarea capătului subsecvent de cerere, respectiv stabilirea de către instanță dacă poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a intimatului este o chestiune care ține de fondul cauzei, astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Direcția Generală de Politie Locală, pe capătul II de cerere, invocată de aceasta, ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste fondul cauzei, se retine ca persoana sancționată contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 în care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele, iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedand la verificare temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator-analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, știut fiind ca in materie contraventionala se angazeaza raspunderea chiar si pentru culpa cea mai simpla.
Sub acest aspect, nu vor fi primite susținerile contestatorului în sensul ca nu s-a procedat la descrierea in concret a faptei, imputate, în procesul verbal contestat fiind inserate suficiente elemente în raport de care instanța poate sa aprecieze asupra tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, agentul reținând ca petentul a oprit voluntar autovehicul în stația RATB, pe . că prin acțiunea sa voluntară, petentul a stânjenit transportul public de persoane într-o zonă cunoscută ca fiind una din cele mai aglomerate din oraș.
Lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului, ar fi putut atrage anularea actului numai în măsura în care petentul făcea dovada unei vătămări decurgând din acest fapt, ceea ce însă nu este cazul în speță.
Petentul pretinde ca i s-a cauzat o vatamare intrucat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost întocmit potrivit modelului prevazut în anexa 1D din OUG nr. 195/2002. Din analiza comparativa a datelor pe care ar trebui sa le contina formularul 1D si continutul concret al procesului-verbal de contraventie atacat se poate constata ca toate mentiunile care trebuie sa figureze în procesul-verbal ca urmare a completarii formularului 1D se regasesc în procesul-verbal de contraventie atacat, întocmit prin completarea formularului 1A. În consecinta, drepturile contravenientului nu au fost în nici un fel vatamate prin neutilizarea formei prevazute în anexa 1D, astfel ca nu se justifica anularea procesului-verbal de contraventie pentru acest motiv; neutilizarea formularului indicat de lege pentru constatarea contraventiei este sanctionata cu nulitatea relativa a procesului-verbal, anularea acestuia putând avea loc doar în cazul în care petentul dovedeste producerea unei vatamari care sa nu poata fi înlaturata în alt mod, dovada pe care instanta apreciaza ca petentul nu a reusit sa o faca.
In ceea ce priveste lipsa obiecțiunilor contravenientului în procesului-verbal intrucat acesta nu a fost de față nici la constatarea faptei nici la întocmirea procesului verbal, obiecțiunile sale nu puteau fi consemnate conform art.16 alin.(7) din O.G. nr.2/2001, iar formularea prezentei plângeri este tocmai o exercitare a dreptului de aparare in care a detaliat nemultumirile sale supunandu-le examinarii instantei, astfel ca procesul verbal nu este lovit de anulabilitate nefiind dovedita vreo vatamare.
De asemenea procesul verbal a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.19, alin3 din OG nr.2/2001, pe formular inserându-se motivul pentru care s-a încheiat in lipsa unui martor asistent, deoarece constatarea s-a făcut cu un mijloc tehnic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal . nr._/14.02.2013, instanța reține că situația de fapt descrisă de agentul constatator este confirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din fotografiile depuse la dosar, rezultă că autovehiculul cu număr de înmatriculare_, este parcat in statia RATB care este semnalizată cu indicator mai mult decât vizibil, petentul nerespectând dispozițiilor art.143, lit.a raportat la art.142, lit.g din Regulamentul la OUG 195/2002.
De asemenea constată că zona în care a fost staționat autoturismul contestatorului nu este delimitată prin marcaje specifice spațiilor amenajate pentru parcarea autoturismelor, iar faptul că ar fi existat și alte autoturisme staționate, in zona, nu este de natură a conferi zonei respective o atare destinație.
In ceea ce privește modalitate de ridicare a autoturismului contestatorului se observa ca in conformitate cu art.64 din O.U.G. nr.195/2002, operațiunea fizică de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă acestora se face de către administrațiile publice locale, iar contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
Art.65 din același act normativ trimite la dispozițiile H.G. nr.1391/2006, pentru identificarea cazurilor și condițiilor în care este permisă oprirea staționarea și parcarea, astfel că prin interpretarea sistematică a celor două texte legale rezultă că măsura tehnico - administrativă a ridicării autovehiculului se ia în cazurile în care nu sunt respectate condițiile prevăzute de regulament pentru oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public.
Se va mai reține că măsura de ridicare a vehiculelor staționate neregulamentar se dispune de organele de poliție, fără să aibă natura unei sancțiuni complementare, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.96, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, prin urmare cerința să fie aplicată prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, nu se impune a fi respectată.
Esențial în procedura luării măsurii ridicării autoturismului este constatarea, de către agentul constatator rutier a staționării neregulamentare, aprecierea acestuia că se impune luarea măsurii, și manifestarea de voință a agentului competent în sensul dispunerii ridicării autoturismului, neavând relevanță sub ce formă se materializează această dispoziție, față de dispozițiile art.64 din OUG 195/2002.
În speță, agentul de politie a constatat staționarea neregulamentară a autoturismului cu nr_, dispunând ridicarea acestuia prin dispozitia de ridicare . nr._ din data de 25.11.2014., nici o dispozitie legală nu prevede comunicarea către contravenient a notei de constatatare intocmită de agent, cu atăt mai mult cu caât mentiunile din acest inscris se regasesc întocmai in dispozitia de ridicare ce i-a fost comunicată, după cum reise din inscrisurile de la f. 36,37 dosar.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului staționarea neregulamentară, constatând, totodată, că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, respectând criteriile prevăzute de art.21 din OG 2/2001, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii, în sensul inlocuirii cu avertisment, față de conduita petentului care în mod deliberat a parcat autoturismul în statia RATB, deși a avut reprezentarea că a făcut imposibilă oprirea mijloacelor de transport public în spatiul special destinat și semnalizat corespunzător.
În concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit.
In ceea ce privește capătul subsecvent de cerere privind obligarea D.G.P.L. S. 6 la repararea prejudiciului material în sumă de 667,32 lei, reprezentând taxă de ridicare și depozitare autoturism, instanța îl va respinge ca neîntemeiat pentru cele ce urmează,
Coroborând probele administrate în cauza, se apreciază că reclamantul nu a probat întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.1357-1358 din Noul Cod civ., legea aplicabilă în speța față de data săvârșirii pretinsei fapte ilicite, (fost 998-999 din Vechiul Cod civil, invocate de petent )pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intimatului, respectiv: existenta unui prejudiciu și a unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între cele fapta ilicită și prejudiciu, existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constand in intenția, neglijenta sau imprudența cu care a acționat.
Concret, instanța reține că intimata a acționat ca răspuns la conduita contraventională a petentului, care a încălcat dispozițiile art.143, lit.g din Regulamentul la OUG 195/2002, intimatul avea un instrument legal în speta HCL nr.4/2010, potrivit cu care a procedat la ridicarea autoturismului petentului măsura luată având justificarea unui scop legitim-deblocare statiei RATB, în vederea redării funcției acesteia –pentru desfăsurarea in conditii de siguranță a transportului public de persoane, iar suma de 677.37 lei, a fost achitată de petent aferent contravalorii serviciilor de ridicare/transport/depozitare a autoturismului de către societatea prestatoare, iar nu către intimat.
Prin urmare, nefiind îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, anterior enunțate, intimatul nu poate fi obligat la repararea prejudiciului pretins încercat de petent.
Văzând starea de fapt anterior expusă și temeiurile de drept reținute, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Direcția Generală de Politie Locală, pe capătul II de cerere, ca neîntemeiată.
Respinge plângerea formulată de contestatorul S. S., cu domiciliul în București, .. 105-113, ., sector 1, CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red.AG/Thred. VE
4 ex./23.10.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7562/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7443/2015. Judecătoria... → |
|---|
