Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6458/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, ora 11.33, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 04.09.2015, prin serviciul registratură, intimata-debitoare a depus la dosar întâmpinare, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 1024 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea prezentei cereri în anulare.

De asemenea, instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează estimativ 1 lună de zile.

Instanța califică excepția inadmisibilității acțiunii și excepția de neexecutare a contractului, invocate de intimata-debitoare, prin întâmpinare, ca fiind apărări de fond în cadrul cererii în anulare.

Instanța, considerând proba cu înscrisurile depuse de petenta-creditoare și intimata-debitoare la dosar ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANȚA

Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanței de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 15.12.2014, sub nr._/303/2014, creditoarea . contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în vederea obligării debitoarei la plata sumei de 7491,17 ron, reprezentând debit neachitat la care se adaugă dobânda legală.

În motivarea cererii în fapt, creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale constând în prestări servicii, respectiv lucrări branșamente de apă și lucrări canalizare menajeră. În urma prestării acestor servicii s-a emis factura nr_/18.04.2012 în valoare de_ RON și factura fiscală_/17.04.2012, în valoare de 5467,38 RON, în total 7491.17 RON. Facturile au fost acceptate expres la plată de către debitoare, însă nu au fost achitate, rezultând o creanță certă,lichidă și exigibilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile titlului IX, art. 1013-1024 Noul cod de proc.civ.

În susținerea cererii creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: copie certificata pentru conformitate cu originalul a facturii fiscale cu nr_/18.04.2012, copie certificata pentru conformitate cu originalul a facturii fiscale cu nr_/17.04.2012, copie certificate pentru conformitate cu originalul a proceselor verbale de receptive a lucrărilor, dovada comunicării somației prevăzute de art. 1014, alin 1 NCPC.

La data de 27.02.2015 a fost înregistrată pe rolul instanței întâmpinarea formulată de debitoarea ..R.L., prin care aceasta a solicitat respingerea ordonanței de plată formulată de creditoare, în principal pentru autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar, ca nefondată.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, debitoarea a arătat că a fost deja acționată în instanță de către aceeași creditoare, pentru achitarea aceluiași debit ce a făcut obiectul dosarului_, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București. Debitul respectiv a fost în cuantum de 85.463,27 lei, făcându-se referire la facturile:_/17.04.2012, în sumă de 5467,38 lei și_/18.04.2012, în sumă de 2023, 49 lei. Acțiunea respectivă a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 6 București prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._, la data de 08.11.2013, rămânând definitivă prin neatacare. Prin urmare, având în vedere că cele două facturi menționate anterior s-ar regăsit printre facturile care au făcut obiectul respectivei hotărâri, debitoarea a solicitat instanței respingerea ordonanței pentru autoritate de lucru judecat.

Cu privire la caracterul nefondat al acțiunii și la inexistența creanței, debitoarea a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1013 Cod proc.civ., creanța invocată nefiind certă și nefiind însușită de debitoare. În acest sens a arătat că niciuna din facturile fiscale nu sunt semnate și ștampilate de reprezentantul debitoarei. Nefiind însușit și fiind totodată contestat de către debitoare, actul unilateral nu le este opozabilă și nu poate produce obligații în sarcina lor. Simpla emitere a facturilor fiscale nu poate naște obligații în sarcina noastră.

În sprijinul afirmaților sale, debitoarea a adus drept exemplu două cazuri de jurisprudență, respectiv: decizia nr. 1214 din 18.10.2002 a Curții de Apel București și decizia nr. 884/R din 15.11.2002, a Curții de Apel B..

Cu privire la excepția de neexecutare a contractului, debitoarea a arătat că societatea creditoare și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile stabilite prin contractul de lucrări nr. 100 din 12.01.2012, motiv pentru care a refuzat plata. În acest sens, a fost trimisă o adresă către reprezentantul legal al creditoarei în data de 14.05.2013, în care s-au reclamat numeroasele nereguli apărute.

Având în vedere că în prezenta cauză este vorba despre un contract sinalagmatic a cărui principală caracteristică, în temeiul art. 1270 Cod proc.civ. o reprezintă reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, lucrările trebuind să fie executate le o calitate corespunzătoare, fapt care nu s-a produs, debitoarea a înțeles să refuze achitarea contravalorii facturilor fiscale.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, art. 107, art. 103-1016 Cod proc.civ.

Prin încheierea din data de 02.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată, excepțiile (inadmisibilității și autorității de lucru judecat) fiind respinse ca neîntemeiate prin încheierea din data de 02.03._.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 17.06.2015, sub numărul_, petenta-creditoare . contradictoriu cu intimata-debitoare ., a formulat cerere în anulare împotriva încheierii din data de 02.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014 și a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită cererea în anulare astfel cum a fost formulată și să dispună obligarea pârâtei la plata debitului în valoare de 7491.17 RON, sumă reprezentând debit neachitat, la care se va adăuga dobânda legală calculată conform circularei BNR de la data scadentă a facturilor fiscale până la data achitării acestora. Totodată, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea încheierii pronunțate de către Judecătoria sectorului 6, în dosarul cu nr_/303/2014.

În acest sens, petenta-creditoare a învederat instanței faptul că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, reiterând cronologia raporturilor comerciale din care rezultă fără echivoc elementele imperative pentru caracteristicile unei creanțe în virtutea căreia instanța să se pronunțe în sensul emiterii ordonanței de plată.

În motivarea cererii în fapt, petenta-creditoare a învederat instanței faptul că între părți s-au desfășurat relații comerciale constând în prestări de servicii. Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor comerciale asumate constând în prestările de serviciu, în speța lucrări branșamente de apă și lucrări canalizare menajeră, reclamanta a emis în mod legal factura fiscală nr_/18.04.2012 în valoare de 2023.49 RON și din factura fiscala cu nr_/17.04.2012 în valoare de 5467.38 RON, însumând un cuantum total de 7491,17 RON, suma reprezentând debit neachitat la care se adaugă dobânda legal calculată conform circularei BNR de la data scadenta a facturilor fiscale până la data achitării acestora. Reclamanta a arătat că aceste facturi fiscale au fost acceptate expres la plată de către pârâtă, dovadă în acest sens fiind situațiile de lucrări aferente acestor facturi conform confirmării sub semnătură și stampila pârâtei, însă nu au fost achitate ceea ce atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În acest sens, petenta-creditoare a considerat că, pentru ca o creanța să fie certă și considerată expres acceptată la plată de către debitoare, în raporturile de prestări servicii, situațiile de lucrări sunt esențiale și probatorii în acest sens, situații de lucrări pe care reclamanta a arătat că Ie deține necontestate sub semnătura și stampila pârâtei. De asemenea, reclamanta a considerat că instanța în mod eronat a apreciat că aceasta nu deține în acest context comercial, juridic și contabil o creanță certă, lichida și exigibilă și că ar fi nevoie de supunerea debitului la judecata în fond. Mai mult, a apreciat că prima instanță nu a luat în considerare autoritatea lucrului judecat invocat de către pârâtă, constatând că reclamanta a dedus judecății un alt obiect, o altă valoare a debitului revendicat, susțineri față de care reclamanta a considerat că nu există conexitate decât de părți în dosarul actual și nu sunt îndeplinite criteriile excepției autorității de lucru judecat care presupune tripla identitate de elemente: de părți, obiect și cauză.

De asemenea, petenta-creditoare a apreciat că sub același regim al inducerii în eroare și a trimiterii judecații în fond, pârâta a invocat neexecutarea contractului de către reclamantă, concomitent momentului introducerii acțiunii în instanță de către aceasta din urmă cu unica intenție de a induce în eroare instanță de judecata cu privire la temeinicia sumei restante. În acest sens, reclamanta a reiterat faptul că facturile fiscale ce însumează debitul revendicat sunt acceptate la plata de către debitoare sub semnătură și susținute de semnătura situațiilor de lucrări recepționate calitativ și cantitativ a lucrărilor prestate de către pârâtă, de care reclamanta a arătat că prima instanță nu a ținut cont în pronunțarea sentinței de respingere a ordonanței de plată. Mai mult, reclamanta a considerat că a făcut dovada îndeplinirii notificării prealabile, conform dispozițiilor art. 1014, alin 1 NCPC.

Față de cele învederate, petenta-creditoare a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata debitului în valoare de 7491.17 RON, sumă reprezentând debit neachitat la care se va adăuga dobânda legal calculată conform circularei BNR de la data scadentă a facturilor fiscale până la data achitării acestora și în consecință, să dispună anularea încheierii inițiale și admiterea cererii în anulare astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii, petenta-creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notificare de plată împreună cu confirmarea de primire a acesteia, factura fiscală nr._/18.04.2012, situația de lucrări canalizare menajeră, factura fiscală nr._/17.04.2012, situația de lucrări branșament apă.

Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.09.2015, intimata-debitoare . a solicitat instanței să dispună respingerea cererii în anulare și menținerea soluției pronunțate de Judecătoria Sector 6 București, prin încheierea din data de 02.03.2015 în sensul respingerii ordonanței de plată formulată de către petenta-creditoare, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării în fapt, intimata-debitoare a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă. Astfel, intimata-debitoare a apreciat că, creanța deținută de reclamantă nu este certă, nefiind însușită de către pârâtă. Mai mult a arătat că niciuna dintre facturile fiscale ce fac obiectul ordonanței de plată formulate de către reclamantă nu sunt semnate și ștampilate de reprezentantul pârâtei, și, prin urmare, fiind vorba de un act unilateral care emană de la reclamantă, pe care pârâta nu și l-a însușit și a înțeles să-l conteste, a considerat că nu este de natură să genereze obligații împotriva sa.

Totodată, intimata-debitoare a învederat instanței faptul că nu recunoaște creanța deținută de reclamantă, iar simpla emitere a unor facturi fiscale nu poate naște obligații în sarcina sa. În acest sens, a considerat că ori de câte ori debitoarea contestă creanța și înscrisurile contestatoare, cauza capătă caracter contencios, iar soluția este respingerea cererii, reclamanta având posibilitatea de a uzita de acțiunea formulată pe dreptului comun. Având în vedere că în cauză, pârâta a înțeles să conteste în mod expres atât creanța cât și înscrisurile depuse în susținerea sa, respectiv facturile fiscale, înscrisuri pe care nu le-a însușit niciodată, pârâta a considerat că soluția care se impune este respingerea ordonanței de plată, reclamanta având posibilitatea de a uzita de acțiunea formulată pe calea dreptului comun. În acest sens a invocat jurisprudența națională, respectiv Decizia nr. 1214 din 18.10.2002, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială și Decizia nr. 884/R din 15.]].2002 pronunțată de Curtea de Apel B..

Totodată, intimata-debitoare a înțeles să invoce în cuprinsul întâmpinării excepția de neexecutare a contractului, arătând în acest sens că, în fapt, între părți s-a încheiat contractul de lucrări nr. 100 din 12.01.2012, având ca obiect construirea unui bazin de apă reziduală. Pârâta a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit defectuos obligațiile stabilite conform contractului,acesta fiind motivul pentru care a și refuzat plata. În acest sens, pârâta a precizat că la data de 14.05.2013 a expediat către reprezentantul legal al reclamantei o adresă cu confirmare de primire, în cadrul căreia a reclamat: calitatea defectuoasă a lucrării; faptul că apa se revarsă; faptul că beneficiarul final al lucrării S.C. LINZER AGROTRADE ROMÂNIA S.R.L a sistat orice plată către pârâtă din cauza acestei lucrări și intenționează să pretindă daune interese care depășesc 350.000 Euro.

În acest sens, intimata-debitoare a invocat dispozițiile art. 1270 Cod Civil, considerând că, atâta timp cât obligația principală a pârâtei este plata prețului, iar obligația reclamantei este executarea tuturor lucrărilor la o calitate corespunzătoare ,obligație ce i-a revenit pârâtei, avându-și cauza juridică tocmai în obligația reciprocă a reclamantei pe cere aceasta nu și-a onorat-o. În aceste condiții, pârâta a învederat instanței faptul că a înțeles să refuze achitarea contravalorii facturilor fiscale emise de către reclamantă

Față de cele învederate, intimata-debitoare a solicitat instanței să dispună respingerea cererii în anulare formulată de reclamantă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 -1.016 Cod procedură civilă.

În susținerea întâmpinării, intimata-debitoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, între creditoare, în calitate de prestator, și debitoare, în calitate de beneficiar, s-au desfășurat relații comerciale, în baza cărora creditoarea a prestat debitoarei servicii constând în lucrări de branșamente de apă și lucrări canalizare menajeră.

Pentru lucrările efectuate, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/17.04.2012, în sumă de 5467,38 lei și nr._/18.04.2012, în sumă de 2023, 49 lei (f. 21, 22 dosar).

În drept, potrivit art. 1013 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Potrivit art. 662 alin. (2) Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

Instanța apreciază că soluția dată cererii de ordonanță de pată este legală și temeinică, argumentele expuse de instanța de fond fiind corecte.

Potrivit dispozițiilor art. 1020 Cod procedură civilă, „dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere”.

În speță, facturile invocate de creditoare în susținerea pretențiilor sale prezintă o semnătură olografă, indescifrabilă, la rubrica „semnătură de primire”, iar debitoarea a învederat faptul că aceea nu este semnătura reprezentantului legal al societății.

De asemenea, prin întâmpinare, debitoarea a contestat certitudinea sumelor cuprinse în cele două facturi, susținând faptul că a existat o executare defectuoasă a obligațiilor stabilite conform contractului din partea creditoarei.

În susținerea acestei afirmații, debitoarea a depus o notificare adresată societății creditoare (fila 33 verso), însoțită de confirmarea de primire a acestei notificări din data de 15.05.2013 (fila 47), prin care aducea la cunoștința debitoarei anumite deficiențe la lucrările de branșamente de apă și canalizare efectuate de către creditoare.

În plus, instanța reține că simplul fapt al semnării de către debitoare a situațiilor de lucrări aferente facturilor emise nu prezumă acceptarea de către aceasta a facturilor, în condițiile în care se invocă o neexecutare corespunzătoare a contractului încheiat cu creditoarea.

Condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a se putea urma procedura ordonanței de plată sunt următoarele: să fie vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să constea într-o obligație de plată a unor sume de bani, să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

Instanța consideră că această creanță invocată de către creditoare nu îndeplinește condițiile impuse de procedura ordonanței de plată.

În primul rând, instanța nu poate statua asupra fondului raporturilor juridice dintre părți (neexecutarea culpabilă în mod corespunzător a obligațiilor asumate, rezoluțiunea contractului, etc) în cadrul procedurii de față.

Pentru a se da eficiență, în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, trebuie să reiasă cu certitudine situația juridică și de fapt dintre părți.

Pentru ca o creanță să fie certă trebuie demonstrat de asemenea că suma stabilită prin înscrisuri este într-adevăr datorată de către debitor.

Or, în cauză, față de restricțiile procedurii ordonanței de plată sub aspect probator (fiind necesară administrarea unor probe inadmisibile în această procedură, precum proba testimonială, interogatoriu, etc), rezultă o incertitudine în privința datorării creanței. Existând un echivoc, instanța reține că această creanță urmărită nu este certă, lichidă și exigibilă.

Față de aceste considerente, în baza art. 1024 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea în anulare formulată, ca neîntemeiată.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, cererea petentei-creditoare de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea în anulare formulată de petenta - creditoare .>, cu sediul ales la C.. Av. G. și Asociații SRL din Timișoara, ..3, ., CUI_, în contradictoriu cu intimata - debitoare ., cu sediul ales în București, ., sector 5, CUI_, ca neîntemeiată.