Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6581/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6581/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6581/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6581
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta S. A. - Reasigurare Astra SA, în contradictoriu cu pârâtul O. B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, față de prevederile art. 1028 raportat la art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară cercetării prezentei cauze la o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Constatând că proba cu înscrisuri și cu doi martori, solicitate de pârât îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv sunt admisibile și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța le încuviințează.
Instanța constată imposibilitatea administrării probei testimoniale întrucât pârâtul nu a indicat numele și adresele martorilor, deși a fost citat cu această mențiune.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 20.04.2015 reclamanta S. A. - Reasigurare Astra SA în contradictoriu cu pârâtul O. B. V. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2518,35 lei, a dobânzii aferente în cuantum de 112,70 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, în data de 01.03.2012, a avut loc un eveniment rutier, în care au fost implicate doua autoturisme,_ condus de către numitul O. B. V. și_ condus de G. I.. La data producerii evenimentului rutier cei doi conducători auto au întocmit un constat amiabil, și conform declarațiilor celor doi șoferi, culpa în producerea evenimentului rutier i-a aparținut numitei G. I.. La data producerii accidentului autoturismul,_ condus de către numitul G. I. avea încheiata polița RCA nr._ cu valabilitate de la_ la_ la reclamantă. În urma avizării daunei de către pârât, la societatea reclamantă a fost deschis dosarul de dauna BB1012DA006499.
În urma avizării daunei și deschiderii dosarului, au fost comandate piesele necesare reparării autovehiculului păgubit, furnizorii de piese emițând facturi. Facturile au fost achitate de către reclamantă, valoarea lor totală fiind de 2518,35 lei.
În temeiul art. 36 alin. 2 din ordinul CSA 5/2010, s-au efectuat investigații privind producerea accidentului rutier, iar în urma cercetărilor desfășurate, s-a stabilit ca formularul de constatare amiabilă completat nu prezintă situația de fapt în urma căreia ar fi putut să rezulte avariile și că avariile autovehiculului păgubit nu se puteau produce în condițiile declarate de ce doi conducători auto, dosarul fiind respins de la plată.
Având în vedere cele relatate mai sus, reclamanta consideră că suma de 2518,35 lei achitată, reprezentând contravaloarea pieselor care au fost montate pe autoturismului_ proprietatea pârâtului, reprezintă o plată nedatorată și societatea reclamantă este în drept să o recupereze de la pârât având în vedere prevederile art. 992 cod civil “Cel ce din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”.
Conform art. 993 Cod Civil, “Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului. Acest drept încetează când creditorul, cu bună-credință, a desființat titlul său de creanță; dar atunci cel ce a plătit are recurs în contra adevăratului debitor”, iar conform art. 994 Cod Civil “Când cel ce a primit plata a fost de rea-credința este dator a restitui atât capitalul cât și interesele sau fructele din ziua plătii.”
De asemenea, reclamanta consideră că pârâtul datorează și dobândă legală în cuantum de 583 lei aferentă sumei amintite conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, calculată de la data plății făcută de societatea reclamantă, 27.04.2012 până la data introducerii acțiunii respective 15.04.2015, și în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 992, 993, 994 și următoarele din vechiul Cod Civil, prevederile Codului de Procedura Civilă, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, ordinul CSA 5/2010, O.G. NR. 13/2011.
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: calculație dobânda legală, fișa dosar daună, dosar daună auto BB1012DA006499, chitanța . nr._; copie CI și permis de conducere, decizie de impunere pe anul 2011, emisă pe numele pârâtului, opis dosar daună, contract de vânzare-cumpărare pentru autovehicul folosit, constatare amiabilă de accident, poliță de asigurare de răspundere auto, certificat înmatriculare auto, extras de cont.
La data de 22.06.2015 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului material la acțiune arătând că, în baza Legii 136/1995, în urma producerii riscului asigurat la data de 01.03.2012, și a întocmirii și avizării dosarului de daună nr. "BB101DA006499/03.03.2012 la S. de A.- Reasigurare ASTRA S.A., a primit avizul favorabil pentru despăgubire cu suma de 2518 lei, pentru avariile produse de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat R.C.A. la această societate.
Culpa în producerea evenimentului a aparținut conducătorului auto al autoturismului asigurat la S. de A.-Reasigurare ASTRA S.A., și în mod legal această societate a fost obligată să suporte contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul avariat, proprietatea pârâtului. Contravaloarea acestora, așa cum pretinde firma de asigurare, s-ar fi efectuat în luna aprilie 2012. Din luna aprilie 2012 până în luna aprilie 2015, au trecut 3 ani, iar potrivit art. 3 din D. Nr. 167/1958, preluat de art. 2519 Noul Cod Civil, „Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani".
Pârâtul consideră că despăgubirea pe care S. de A.-Reasigurare ASTRA S.A. susține că ar fi plătit-o, constând în plata facturilor emise de service-urile auto, pentru reparația autoturismului avariat, implicat în evenimentul rutier din 01.03.2012, a rezultat dintr-un raport de asigurare, între asigurător și asiguratul RCA vinovat de producerea evenimentului. Despăgubirea, plata către service s-a făcut în baza poliței de asigurare RCA nr._, încheiată pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ proprietatea asiguratului G. I., iar în ceea ce privește dreptul material la acțiune îi sunt aplicabile dispozițiile privind prescripția dreptului la acțiune în materia de asigurare-reasigurare, nu cele referitoare la restituirea sumelor încasate necuvenit, reglementate de codul civil, cărora le sunt aplicabile termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fond, pârâtul a arătat că suma de 2518 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor nu este dovedită de documente justificative. Nu exista niciun deviz de reparații și nicio factură de la firmele agreate de către acesta pentru efectuarea reparațiilor (AD Auto Total SRL, D and L Activ Automobile SRL, Augsburg Internațional Impex, D and L Activ Automobile SRL}.
A mai arătat că suma de 582 lei reprezentând dobânda legală, este calculată cu un procent mult mare decât cel stabilit de BNR prin Circularele emise pe perioada 2012-apriie 2015, respectiv 9.75%, față de dobânda de referința stabilită de BNR în această perioadă.
La calculul dobânzii penalizatoare se ia în calcul pentru perioada ianuarie - iunie a fiecărui an rata dobânzii de referința stabilită pentru luna ianuarie a fiecărui an, iar pentru perioada iulie-decembrie a fiecărui an se ia în calcul rata dobânzii de referința stabilită pentru luna iulie a fiecărui an. Or, reclamanta a stabilit pentru 15.04._15 un procent de 9,75%, inexplicabil. Din modul de calcul anexat la cerere, nu reiese niciun aspect relevant, a arătat pârâtul, deoarece în tabel sunt trecute dobânzi de referința din perioada 1997-2012.
Dosarul de dauna a fost avizat favorabil și despăgubirea a fost achitata conform legii 136/1995.
Avariile s-au produs în evenimentul rutier din 01.03.2012, așa cum au declarat atât pârâtul cât și conducătorul auto care a intrat dintr-o alee secundară - . cu indicatorul „Cedează trecerea", fără să se asigure, în aleea principală - . cu indicatorul „ Drum cu prioritate", unde circula pârâtul. Toate avariile au fost consemnate de inspectorul de daună al societății reclamante și autoturismul a fost preluat de o firmă de reparații, care a și efectuat toate avariile constatate și aprobate de către asigurător. Pârâtul apreciază că este inexplicabil cum apoi, după plată despăgubirilor s-a constatat altceva decât constatase anterior intrării autoturismului în reparații și după efectuarea plaților.
Printr-o notă fără număr de înregistrare și fără dată, un domn „expert tehnic judiciar", nu un expert tehnic auto, concluzionează, fără a motiva de unde a ajuns la aceste concluzii, „În urma studierii probelor din dosarul nr. BB1012DA006499 am constatat că există elemente care pot infirma dauna, așa cum a fost declarată".
În baza acestei constatări asigurătorul care constatase și vizase dauna a revenit asupra deciziilor luate înainte de apariția acestei note și l-a notificat pe pârât, după ce își ridicase autoturismul de la firma de service, pentru a-l înștiința că dosarul a fost respins la plată.
În art. 36 alin. 2 din Ordinul CSA/2010 se prevede că se pot face investigații privind producerea accidentului rutier, nu doar studierea probelor de la dosarul de daună. Pârâtul apreciază că dacă expertul nu a fost lămurit, trebuia să îl convoace pentru a-i da lămuriri asupra evenimentului produs în data de 01.03.2012.
Pârâtul arată că nu se face vinovat de deciziile luate de asigurător sau de greșita constatare a expertului.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri, iar pârâtei proba cu înscrisuri și cu doi martori. Totodată, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei testimoniale întrucât pârâtul nu a indicat numele și adresele martorilor, deși a fost citat cu această mențiune.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că termenul special de prescripție de 2 ani, prevăzut de art. 2519 al.1 din Noul Cod Civil,, este aplicabil doar în cazul în care dreptul la acțiune se întemeiază pe un raport de asigurare sau reasigurare, deci exclusiv raporturilor dintre asigurător și asigurat. Întrucât acțiunea de față se întemeiază pe plata nedatorată, și nu pe un raport de asigurare existent între părți, nu este aplicabil termenul de prescripție menționat, ci cel general, de 3 ani. În acest sens mai trebuie precizat că plata despăgubirilor s-a făcut de către societatea reclamantă în baza contractului de asigurare încheiat cu o altă persoană, și nu cu pârâtul, astfel că acesta din urmă este terț față de raportul de asigurare dintre reclamantă și asiguratul său.
Cum termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamanta susține că a achitat fiecare sumă în parte reprezentând despăgubiri, respectiv de la 27.04.2012 ,4.05.2012 și de la 11.05.2012 (fila 8 dosar), se constată că acțiunea de față, depusă la serviciul de curierat la 16.04.2015 (fila 28), a fost introdusă în termenul general de prescripție, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârât.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului instanța reține din fișa dosarului de daună atașată la fila 8 dosar și din extrasele de cont atașate ulterior introducerii acțiunii că reclamanta a plătit către . SRL, D and L Activ Automobile SRL și . SRL suma totală de 2518,35 lei, pentru dosarul de daună nr. BB1012DA006499 în care avea, conform poliției de asigurare de la fila 22 dosar, calitatea de asigurător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . La data de 1.03.2012 acest autovehicul, condus de numita G. I., fusese implicat într-un eveniment rutier în urma căruia autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea paratului, fusese avariat (filele 18-21 dosar).
Prin adresa nr._/9.05.2012 (fila 26) reclamanta a comunicat paratului faptul că cererea sa de acordare de despăgubiri se respinge, deoarece în urma investigațiilor efectuate a rezultat faptul că evenimentul nu s-a produs în condițiile declarate .
Din dispozițiile art. 1341 al.1 din noul C civ, instanța reține că potrivit acestora are dreptul la restituire cel care plătește fără a datora .
În cauză instanța reține însă că reclamanta nu este îndreptățită la restituire întrucât cu probele administrate nu a făcut dovada că beneficiarul plăților efectuate ar fi fost paratul. În acest sens instanța are în vedere că plata s-a făcut către ., D and L Activ Automobile SRL și . SRL, și nu către parat. Din înscrisurile atașate la dosar nu reiese faptul că societățile menționate ar fi prestat servicii (reparații autoturism) sau ar fi vândut paratului piesele necesare reparării autoturismului proprietatea acestuia, avariat în urma evenimentului rutier.
Pentru aceste motive, instanța consideră că plata sumei totale de 2518,35 lei către . SRL, D and L Activ Automobile SRL și . SRL nu a fost efectuată în vederea executării obligațiilor ce i-ar fi revenit reclamantei în dosarul de daună deschis ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat autoturismul proprietatea paratului, astfel că beneficiarul acestor plăți nu a fost paratul.
În al doilea rând, se reține că potrivit art. 44 din Ordinul nr. .5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ”stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit (al. 1). În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au competența să constate și/sau să cerceteze accidentele de vehicule ori nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă (al.2 )” .
În speță, din documentele existente în dosarul de daună, respectiv din constatarea amiabilă de accident (fila 21) rezultă, astfel cum se prevede în alineatul 1 al art. 44, răspunderea civilă a conducătorului vehiculului asigurat, respectiv a numitei G. I.. Așadar, având în vedere această împrejurare, dispozițiile art. 44 mai sus enunțate și faptul că reclamanta nu a dovedit cu probele administrate în cauză existența unor elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului, de natură să creeze dubii cu privire la veridicitatea celor relatate de părțile implicate în ceea ce privește modul de producere a accidentului, instanța apreciază că se impune a se lua în considerare, la stabilirea vinovăției pentru producerea evenimentului rutier, constatarea amiabilă de accident.
Mai trebuie precizat că, deși reclamanta a depus la dosar o notă întocmită de un expert tehnic auto (fila 25), în care se arată că avariile autoturismului păgubit nu puteau fi produse de autoturismul vinovat, aceste aprecieri nu sunt motivate în niciun fel, reprezentând simple presupuneri care nu se bazează pe elemente concrete, eventual de natură tehnică. Pentru aceste motive instanța apreciază că respectiva notă nu reprezintă o dovadă în sensul că evenimentul rutier nu s-a produs în condițiile declarate.
În concluzie, se constată de către instanță că reclamanta nu a probat nici faptul că plata pe care pretinde că a efectuat-o pârâtului era nedatorată, în condițiile în care din documentele existente în dosarul de daună rezultă vinovăția asiguratului său și nu s-a dovedit contrariul.
Față de cele mai sus expuse, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta S. de A.-Reasigurare Astra SA, cu sediul în București, .. 3, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtul O. B. V., domiciliat în București, .-7, ., ., sector 6, având CNP_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.AG/Thred.JA
5 ex./1.10.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 4137/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6458/2015.... → |
|---|
