Plângere contravenţională. Sentința nr. 6500/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6500/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6500/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6500
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. B. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI . nr._.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Contestatorul apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul estimează că acest litigiu se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța ia act de poziția contestatorului care apreciază că procesul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor propuse spre administrare.
Contestatorul solicită încuviințarea probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiat martorul T. A.-I. prezent la acest termen, respectiv unul dintre cei doi clienți care se aflau la momentul incidentului.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba cu martorul T. A.-I. care se prezintă la acest termen de judecată.
Instanța procedează la audierea martorul T. A.-I. propus de către contestator spre audiere, în conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 319 și art. 321 C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și aflată la fila 35 dosar.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, anularea procesului-verbal de contravenție care formează obiectul cauzei de față.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile iar, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.03.2015, sub nr._, contestatorul M. B. în contradictoriu cu intimata D. – B. de Poliței Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.03.2015, prin care a solicitat anularea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost sancționat cu amendă în valoare de 195 lei și cu două puncte de penalizare, în realitate fiind ocupat cu două persoane de naționalitate străină, a tras pe dreapta carosabilului în fața Mall AFI Palace Cotroceni, a oprit aparatul, a eliberat bonul fiscal, moment în care a constatat că cei doi clienți nu aveau bani românești pentru a achita contravaloarea cursei. Neavând voie să încaseze în altă monedă, unul dintre cei doi clienți a coborât spunându-i să-l aștepte pentru a merge la mall să schimbe valuta în lei. În acel moment, a apărut un echipaj al poliției rutiere, solicitându-i actele. Contestatorul le-a explicat situația fiind cu avariile în funcțiune, iar acesta nu a ținut cont de situația explicată fiind sancționat cu amendă.
Având în vedere că nu a fost de acord cu cele menționate de agentul constatator în procesul verbal, a făcut mențiunea la rubrica corespunzătoare, faptul că „fapta nu este în conformitate cu realitatea”.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/05.03.2015, carte de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 13.05.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În fapt, la data de 05.03.2015, petentul a oprit voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în stația mijloacelor de transport în comun RATB . M., încălcând astfel prevederile art. 142 lit.g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, “Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea; ”
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. Fapta nu a fost înregistrată pe suport magnetic.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea faptul că organul emitent (agentul, în acesta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri său denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. În acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/l9.06.2014, pronunțată Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare în materie civilă. Spre exemplu, în hotărârea A. contra României, Curtea a calificat fapta respectivă ca fiind acuzație în materie penală, astfel încât a conchis că reclamantul se bucură de prezumția nevinovăție. Însă, unul din criteriile de bază pe care Curtea le-a avut în vedere a fost gravitatea pedepsei, pentru fapta de care era acuzat reclamantul A., fiind prevăzută sub sancțiunea închisorii contravenționale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-se în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Trebuie avută în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin s-a statuat că este „ cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă ivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței. ”
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se constate că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă, “înscrisul autentic face deplină dovada față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Având în vedere motivele de fapt si de drept expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
În susținerea întâmpinării, intimate a depus istoric sancțiunii nr.990/30.04.2015 și plicul cu care a fost comunicat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.03.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei și cu 2 puncte penalizare pentru contravenția prevăzută de art. 142 lit.g din H.G. nr. 1391/2006 (RAOUG nr.195/2002) raportat la art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 05.03.2015, ora 15,25 a oprit în mod voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în stația mijloacelor de transport în comun RATB din . M..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța ia act că fapta a fost descrisă suficient, cu redarea elementelor necesare care să permită o analiză a împrejurărilor în care s-a produs incidentul și o evaluare a gravității contravenției reținute în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul intimatei, ce nu a lăsat urme materiale care să poată fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În speța de față, instanța constată că petentul nu contestă elementul material al contravenției (oprirea în stația RATB), singurele apărări ale acestuia fiind legate de împrejurările în care s-a produs încălcarea legii, și anume ca urmare a unei staționări prelungite, determinată de așteptarea clientului care plecase în Mall să schimbe valută în vederea achitării călătoriei.
Instanța reține că argumentele propuse de contestator, dovedite prin proba testimonială administrată la termenul de judecată acordat, nu sunt apte să înlăture caracterul contravențional al faptei, deoarece nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de art.11 din OG nr.2/2001.
O oprire prelungită în timp pentru a se face plata depășește durata necesară și suficientă reglementată de lege pentru debarcarea unor persoane, situație care, în conformitate cu art.63 al.2 lit.a din OUG nr.195/2002 l-ar fi plasat pe contestator dincolo de sfera contravenționalului.
Prin urmare, în momentul în care acesta a apreciat că va fi nevoie să țină imobilizat vehiculul mai mult timp decât pentru o debarcare, ar fi trebuit să deplaseze mașina într-un loc amenajat în acest sens sau într-o zonă fără restricții/interdicții, în așa fel încât să evite încălcarea normelor rutiere și eventual riscul de a perturba circulația pe drumul public respectiv.
Pasivitatea conducătorului auto, care în loc de a adopta o conduită conformă cu legea, a preferat să rămână staționat în continuare în același loc până la sosirea clientului, nu-l poate exonera de răspundere, motiv pentru care instanța constată îndeplinite toate condițiile pentru a califica fapta acestuia drept contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța constată că pedepsele aplicate în cuantumul prevăzut de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care s-a produs, de modul și de mijloacele de săvârșire ale acesteia și de urmarea produsă.
În analiza criteriilor de evaluare a proporționalității pedepselor se are în vedere inclusiv cazierul contravenientului care relevă un istoric bogat al sancțiunilor (f.20,21), unde predomină “oprirea neregulamentară”, aspect ce conturează o anumită conduită în trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul M. B., CNP_0, domiciliat în București, ..4, ., etaj 2, apartament 25, sector 4 în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERA, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2015.
P. GREFIER
RED.VB/Thred.MM
4 ex/2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6506/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6374/2015. Judecătoria... → |
|---|
