Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3279/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3279/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 3279/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3279
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 6.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta Rio B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta F. G. S.R.L..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art.1027 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 107 alin. 1 și art. 94 pct.1 lit. j Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantei a fost achitată.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței pretinse de la pârâtă și a caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că pârâta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2015 sub nr._, reclamantul Rio B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta F. G. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtaui la plata sumei de 350,00 lei, cu plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că între părți s-au desfășurat operațiuni comerciale de furnizare mărfuri conform facturilor: nr._/11.12.2012 în cuantum de 324,88 lei, din care s-a achitata suma de 324,62 lei, rămânând un rest de plată de 0,26 lei, factura nr._/29.12.2012 în cuantum de 163,74 lei, factura nr._/29.12.2012 în cuantum de 186,00 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025-1032 cod proc.civilă, art. 1488, 1489, 1523 cod civil, OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, tabel privind modul de calcul al dobânzilor, extras ONRC privind pârâta, fișa client, facturi fiscale nr._/11.12.2012, nr._/29.12.2012, nr._/29.12.2012.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contrat de vânzare cumpărare în executarea căruia, reclamanta a emis pârâtei facturile fiscale nr._/11.12.2012, nr._/29.12.2012, nr._/29.12.2012, în valoare totală de 350 lei, necontestate de acesta, contravaloarea produselor livrate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În considerarea caracterului contractual al raporturilor juridice derulate de către părți, instanța va reține că pârâta datorează pentru neîndeplinirea la scadență a obligațiilor de plată a contravalorii produselor livrate daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației și totodată să repare prejudiciul suferit de creditor pentru întârzierea în executarea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 Cod civil, care la alin. 1 prevede: „În cazul in care o suma de bani nu este plătită la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul plății, in cuantumul convenit de părți sau, in lipsa, in cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa facă dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”.
Operațiunea de evaluare a prejudiciului, în această ultimă ipoteză, este realizată de către legiuitor, prin stabilirea dobânzii legale, în considerarea prezumției instituite de aceasta, în sensul că lipsa de folosință a sumei de bani, îi produce acestuia un prejudiciu ce constă în cuantumul dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, a cărui existență nu este necesar să fie dovedită de către creditor.
În consecință, având în vedere cele mai sus menționate și dispozițiile art. 1489 Cod civil, instanța o va obliga pe aceasta la plata dobânzii legale solicitate de către reclamantă.
Reținând și dispozițiile art. 1270 cod civil (forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății), potrivit cu care contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 350 lei, contravaloare produse livrate și a dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data de 25.12.2012 pentru factura nr._/11.12.2012, 12.01.2013 pentru factura nr._/29.12.2012 și 12.01.2013 pentru factura nr._/29.12.2012 și până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 1031 raportat al art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul RIO B. S.R.L. cu sediul in București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta F. G. S.R.L. cu sediul în mun. București, .. 4, ., ., sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, contravaloare produse livrate, și a dobânzii legale aferente acestei sume calculate de la data de 25.12.2012 pentru factura nr._/11.12.2012, 12.01.2013 pentru factura nr._/29.12.2012 și 12.01.2013 pentru factura nr._/29.12.2012 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Pronunțată in ședința publica azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AC./ELD./ ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3308/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3266/2015. Judecătoria... → |
|---|
