Întoarcere executare. Sentința nr. 4023/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4023/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 4023/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4023
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-întoarcere executare, privind pe contestatoarea P. A. E. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI DIN BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător, C. A., care depune delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data de 13.05.2015 de B. L. și M. a dosarului de executare nr. 2240/2014..
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Contestatoarea prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 713 alin. 1 Cod proc.civ. în vigoare la momentul începerii executării silite, 25.07.2014, dată la care fusese declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod proc.civ. prin Decizia nr.348 pronunțată de Curtea Constituțională în data de 14.06.2014, prin urmare instanța de executare se determină conform art. 107 Cod proc.civ., ținând cont de domiciliul debitorului.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Contestatoarea prin apărător estimează durata de soluționare a cauzei la 3 -4 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Instanța nu pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de B. L. și M., având în vedere că excepțiile pot fi invocate doar de persoane care au calitatea de parte, iar B. nu este parte în dosar, nefiind chemat în judecată de contestatoare.
Instanța, având în vedere că se solicită întoarcerea executării, pune în vedere contestatoarei să precizeze ce sumă a plătit și în temeiul cărui act.
Contestatoarea prin apărător arată că nu a făcut nicio plată, benevol sau prin executare silită, pentru care să ceară întoarcerea executării silite. Arată că a formulat cerere de suspendare executare silită la executor, în baza plângerii contravenționale ce face obiectul dosarului nr._ .
Contestatoarea prin apărător arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, iar în cazul admiterii contestației solicită restituirea taxei de timbru.
Contestatoarea prin apărător apreciază că se impune suspendarea cauzei, până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța apreciază că nu se impune suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._, astfel că în temeiul art. 413 Cod proc.civ. respinge cererea de suspendare.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatoarea prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatoarei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea prin apărător solicită admiterea contestației, anularea executării silite înseși, prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție aplicabilă în speță, cu referire la titlul executoriu, s-a stabilit că modalitatea comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare, este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din actele de la dosar, titlul executoriu a fost comunicat contestatoarei prin afișare, astfel încât apreciază că este incident și art. 14 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia dacă titlul executoriu nu a fost comunicat executarea sancțiunii este prescrisă, astfel încât se impune și aplicarea acestui articol, depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015, contestatoarea P. A. E., în contradictoriu cu intimata C. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a formulat contestație la executarea silită prin care a solicitat să se dispună desființarea executării silite propriu-zise ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 2240/2014, înregistrat pe rolul B. L. și M., desființarea tuturor actelor de executare silită și a încheierilor emise în dosarul de executare silită nr. 2240/2014 înregistrat pe rolul B. L. și M., întoarcerea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2240/2014 înregistrat pe rolul B. L. și M. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art. 453 din Codul de procedură civilă.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că a primit din partea B. L. și M. o înștiințare prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a încuviințat executarea silită dispusă în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011.
Astfel, contestatoarea a aflat de faptul că urmează înființarea unei popriri, în cotă de 1/3 din venitul său lunar, până la încasarea sumelor de 28 de euro, reprezentând debit și 359,80 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
Contestatoarea a precizat că, prin procesul verbal de constatare a contravenție mai sus menționat, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr.15/2002.
Prin același proces verbal, contestatoarea a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002, în vigoare la acel moment.
Contestatoarea a menționat că, prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de despăgubire, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță se anulează.
Potrivit art. 665 alin 5 punctul 7 Cod de procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
În fapt, Judecătoria Sectorului 6 a admis cererea de încuviințare a executării formulate de către B. L. și M., dispusă în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011, deși prin aceasta se cerea încuviințarea executării unei creanțe prevăzute de un articol de lege abrogat cu aproape trei ani în urmă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea nr.144 din 23 iulie 2012, care a abrogat art. 8, alin 3 din OG nr.15/2002 fiind o lege în materie contravențională, care conține dispoziții mai favorabile, se va aplica retroactiv și contravenției prevăzute în procesul verbal ce reprezintă titlu executoriu.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, contestatoarea a apreciat că nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20, alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alin. 2 al art. 20 din Constituție prevede expres faptul că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cerere părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, sau orice altă situație.”
În aceste condiții, contestatoarea a apreciat că art. II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o perioadă determinată, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art.20, alin. 2 din Constituție, constatând aplicarea discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, contestatoarea a solicitat înlăturarea de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, pe cale de consecință, admiterea prezentei contestații.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711, 714, art. 723 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar în copie, procesul verbal de constatare a contravenție . nr._/26.07.2011, încheierea de executare silită pronunțată în dosarul_ în data de 05.08.2014, notificare înființare poprire în dosarul de executare nr. 2240/2014.
La data de 25.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați L. și M. în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați L. și M. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că, în data de 06 02.2011, ora 19:19 pe DN2 km115+80m, localitatea Mărăcineni, județul B., vehiculul categoria A cu număr înmatriculare_ aparținând d-nei P. A. E. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (11) din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către d-na P. A. E. a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art.8 alin.1 și 3 din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate în baza înscrisurilor pe care le va depune faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 06.02.2011, și data emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv 26.07.2011, nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientului, în conformitate cu dispozițiile OG nr.2/2001, în data de 08.08.2011, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că domiciliul debitoarei unde a fost făcută comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză este același cu domiciliul precizat în contestația formulată, cât și cu domiciliul unde au fost comunicate actele de executare, documente pe care chiar contestatoarea a recunoscut în cuprinsul acțiunii formulate că le-a primit.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 Noul Cod Civil, potrivit cărora ,,înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară. Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
Astfel, reiese în mod evident faptul că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, intimata a învederat faptul că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale de către agenții procedurali.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatoarei care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale.
Totodată, referitor la acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că intimata a dat dovadă nu numai de bună credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.08.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorul 6 București - Secția Civilă, pronunțată în dosarul nr._, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011.
De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de judecată, în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a constatat faptul că procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu și că, creanța este certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 Noul Cod de procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiilor art. 5 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.”
Referitor la susținerile contestatoarei potrivit cărora prevederile care instituiau obligația de plată a tarifului de despăgubire a fost abrogat de lege, făcând trimitere la prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 144/2012 și la art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a învederat instanței de judecată faptul că acestea sunt nefondate.
Astfel, modificările aduse OG nr. 15/2002 de către Legea nr. 144/2012, se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, prevederile art. 8 alin.3, 31 și 6 au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, deci ulterior săvârșirii contravenției.
De asemenea, conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, intimata a solicitat instanței de judecată să constate susținerile contestatorului ca nefondate.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 Noul Cod de procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
De asemenea, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, începând cu data comunicării procesului verbal în cauză, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la această cale procesuală, deși comunicarea procesului - verbal în cauză s-a făcut conform dispozițiilor legale și, prin urmare, în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, câtă vreme procesul verbal de contravenție adresat pe seama contestatoarei nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, intimata a precizat faptul că, în speța de față, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin.1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Având în vedere cele prezentate, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că susținerile debitoarei cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr.144/2012 sunt nefondate și să le respingă în consecință.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați L. și M. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011 și dovada comunicării procesului - verbal contestat.
Urmare solicitării instanței, la data de 13.05.2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați L. și M. a înaintat la dosar în copie înscrisurile din dosarul de executare nr.2240/2014 (filele 36-57).
Contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr.2240/2014 al B. L. și M., creditorul C. solicită punerea în executare silită a creanțelor constând în sumă de 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlurile executorii – procesul-verbal de contravenție . nr._/26.07.2011 întocmit de C..
În speță se execută silit creanța constând în tariful de despăgubire de 28 EUR, stabilite în procesul-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de câte 28 de euro, creanțe a căror executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de C., Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art.II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatoarei nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul C. a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.711 c.proc.civ. instanța va anula executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.2240/2014 înregistrat de B. L. și M..
Întrucât contestația la executare va fi admisă, în temeiul art.45 alin.1 lit f din OUG 80/2013 va dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru de 39 lei datorată pentru contestația la executare, achitată prin chitanța nr._/12.02.2015 emisă de DITL Sector 6.
Instanța va respinge ca lipsit de obiect capătul privind de cerere privind întoarcerea executării silite, întrucât, potrivit propriilor susțineri ale contestatoarei, nicio sumă de bani din creanța urmărită silit de intimat în dosarul de executare nu a fost plătită de contestatoare, voluntar sau silit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea P. A. E., CNP:_, domiciliată în București, .. 46-50, ., apartament 102, sector 6, în contradictoriu cu intimata C. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.2240/2014 înregistrat de B. L. și M..
Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, ca lipsit de obiect.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru de 39 lei, achitată prin chitanța nr._/12.02.2015 emisă de DITL Sector 6.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/5 ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Legea 10/2001. Sentința nr. 4101/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
