Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1326/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1326/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1326/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1326
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 18.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamantul B. Ș. C. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art. 1027 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 107 alin. 1 si 94 pct.1 lit. j Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței, iar pentru pârât încuviințează, de asemenea, proba cu înscrisuri astfel cum a solicitat prin întâmpinare, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.12.2014 sub nr._, reclamantul B. Ș. – C. prin mandatar Real G. Invest S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300 de lei, debit principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1844/21.10.,2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.287R/12.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, M. București prin Primarul General a fost obligat să emită dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii pentru cota de ½ din terenul în suprafață totală de 335,59 mp situat în București, ., sector 2.
Prin decizia civilă nr. 287R/12.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel București pârâtul M. București prin Primarul General a fost obligat să transmită dosarul administrativ nr._ aferent notificării nr.679/13.02.2012 către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă care prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, dat fiind că procesul ce a avut ca obiect soluționarea cauzei reclamanților civile a fost generat de culpa pârâtului în aprecierea actelor aflate la dosarul administrativ, reclamantul a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din fond, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 300 lei, conform facturilor și chitanțelor anexate.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar chitanța nr. 1006/12.02.2014, în original, în copie, factura fiscală . nr. 242/04.12.2014, chitanța . nr. 242/04.12.2014, ordin de plată nr. 199/04.12.2014, sentința civilă nr. 1844/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, decizia civilă nr. 287R/12.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, contract de mandat autentificat sub nr. 528/05.03.2012 de BNP F. M. și Asociații, convenție nr. 1468/05.03.2012.
La data de 08.01.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, ocazionate cu soluționarea dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr.1844/21.10.2013 de Tribunalul București secția a III-a și irevocabilă prin decizia civilă nr.287R./12.04.2014 pronunțată Curtea de Apel București Secția a IV-a. Temeiul de drept a fost art.453 Cod de procedură civilă. Reclamantul a depus chitanța nr.1006/12.02.2014, în valoare de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat în faza recursului. onorariu de avocat.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, reclamantul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată din fond, însă chitanța depusă de acesta reprezintă onorariu de avocat pentru faza recursului.
Pârâtul a învederat că, prin sentința civilă nr.1844/21.10.2013 au fost acordate cheltuieli de judecată către reclamanți, în cuantum de 400 lei, sume ce pot fi solicitate prin registratura PMB, dacă acestea nu au fost solicitate până în prezent.
Cu privire la faza recursului, reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată și nici nu a făcut dovada existenței și întinderii acestora cel mai târziu de data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei, conformart.452 Nou Cod procedură civilă. Achitarea facturilor reprezentând serviciile de asistență juridică fiind obligația reclamantului, izvorâtă din contractul de asistență juridică și nicidecum a pârâtului Municipiului București, întrucât aceste cheltuieli nu au fost dovedite cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
Pârâtul a solicitat atașarea dosarului de la Tribunalul București Secția a III-a, depunerea contractului de asistență juridică și a facturii aferente chitanței nr. 1006/12.02.2014.
Conform art. 129 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică investit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului.
Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedură civila. Or, pârâtul a apreciat că atâta timp cât aceste sume nu au fost cerute în mod expres pe parcursul procesului anterior, pe cale separată, considerâ că nu este și obligat la plata acestora.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și art. 451 Cod procedură civilă.
Prin compartimentul registratură, la data de 26.08.2014, reclamanta V. I. a depus la dosar, în copie, contractul de asistență juridică nr._/2012 și nr._/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1844/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, M. București prin Primarul General a fost obligat să emită dispoziție cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii pentru cota de ½ din terenul în suprafață totală de 335,59 mp situat în București, ., sector 2.
Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 287/R/12.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care pârâtul M. București prin Primarul General a fost obligat să transmită dosarul administrativ nr._ aferent notificării nr. 679/13.02.2012 către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă civil., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, pe temeiul dispozițiilor art. 1357 Cod civil, trebuind să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane.
La aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere atât normele juridice, cât și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Astfel, referitor la prejudiciul cauzat, instanța reține că acesta este pe deplin dovedit din probele administrate la dosarul cauzei și constă în contravaloarea onorariului de avocat achitat de reclamantă apărătorului care i-a reprezentat/asistat in dosarul nr._ al Tribunalului București în faza recursului, astfel cum rezulta din chitanța nr. 1006/12.02.2014, fila 8, reprezentând plata onorariului de avocat pentru serviciile de asistență și reprezentare juridică în dosarul menționat efectuate în temeiul contractului de asistență juridică nr._, menționat în decizia civilă nr. 287/R/12.02.2014 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă.
Instanța retine ca fundamentul angajării răspunderii pârâtului in prezenta cauza este determinat de culpa procesuala a acestea in litigiul in care reclamanta a efectuat cheltuielile solicitate in acest litigiu. Culpa pârâtului este reprezentata de întregul comportament al acestuia pe parcursul soluționării dosarului nr._ al Tribunalului București în faza recursului, ceea ce înseamnă ca, daca pârâtul nu ar fi provocat litigiul menționat, nu ar fi determinat reclamanta la angajarea unui avocat si, implicit, la efectuarea cheltuielilor cu onorariu avocațial pretins.
Totodată, instanța reține că onorariul plătit avocatului a fost potrivit fata de valoarea pricinii și de munca îndeplinita de avocat, permițând justițiabililor sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța are in vedere atât valoarea pricinii, cat si proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea aparerii in cauza, determinat de elemente precum: complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Prin raportare la aceste criterii, instanța apreciază că diligenta profesionala a avocatului reclamantei a condus la soluționarea prin respingerea ca neîntemeiată atât a cererii de chemare în judecată, cât și a căii de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate.
Astfel, instanța apreciază ca onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute in alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il poate împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; experiența, reputația si specializarea avocatului. Prin urmare, instanța considera ca valoarea onorariului de 550 lei este corespunzător muncii îndeplinite de avocat si complexității pricinii.
De asemenea, prejudiciul cauzat îndeplinește și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține obligarea autorilor faptei ilicite la repararea lui și anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat încă. Astfel, prejudiciul este cert, deoarece din situația de fapt reținută rezultă existența sa neîndoielnică, fiind, totodată, evaluat la suma de 300 lei.
Fapta ilicită există și constă în fapta pârâtului de a determina promovarea în fața instanței de judecata a litigiului finalizat printr-o o soluție irevocabila defavorabilă acesteia, ceea ce denota culpa procesuala de necontestat din prezenta cauza în rezolvarea cererii cu care a fost investită instanța in dosarul nr._ .
F. de cele de mai sus, și cerința vinovăției pârâtului este de necontestat.
Instanța constată că și cerința raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită este îndeplinită în speță, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de acțiunea cauzatoare, fapta ilicită a pârâtului.
Având în vedere că prejudiciul cauzat este consecința neîndeplinirii obligațiilor procesuale de către pârâtă, iar vinovăția pârâtului rezultă din probele administrate, în cauza devin incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu de avocat achitat în dosarul nr._ în faza recursului în cuantum de 300 lei.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc..
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamanta, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către aceasta în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru, filele 6, 7, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, pârâta este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea reclamantei și, prin urmare, va obliga parata să plătească în favoarea reclamantei suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul B. Ș. – C. prin mandatar Real G. Invest S.A., cu sediul în București, .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 .
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ recurs.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.02.2015
PREȘEDINTE GREFIER
RED.AC/Thred.MM
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1413/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1328/2015. Judecătoria... → |
|---|
