Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1427/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1427/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1427/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1427
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA: 20.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta I. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta T. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, părțile nu s-au prezentat.
Procedura este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților conform art. 1029 alin. 1-2 din noul Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 19.02.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, după care
Constatând că proba cu înscrisuri propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 1029 al. 9 din noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 258 din noul Cod de procedură civilă raportat la art. 255 din noul Cod de procedură civilă, încuviințează reclamantei și pârâtei proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanței la data de 24.10.2014, reclamanta I. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta T. S.RL. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 8660,16 lei, reprezentând contravaloare a mărfii agent „refrigerant R134A și R404A" livrat de societate către pârâtă, conform facturilor nr. 1322/12.08.2014 (emisă pentru 1562,4 lei), nr. 1061/05.02.2014 (emisă pentru 2142,72 lei), nr. 1090/f dată (emisă pentru 2879,28 lei), nr. 1067/03.03.2014 (emisă pentru 2075,76 lei), precum și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii, până la achitarea debitului.
Reclamanta a arătat că între societatea I. G. S.R.L. (operator specializat pe piața transporturilor multimodale) și pârâta T. S.R.L s-a încheiat o convenție (contract) în temeiul căruia a asigurat și organizat transportul unor mărfuri aparținând pârâtei. Aceste servicii au fost prestate integral, iar pentru acestea a emis o . facturi, din care o parte au fost achitate rămânând un rest de plată total de 8660 lei.
A menționat, de asemenea, că, datorită specificului mărfii (stare gazoasă), acesta a fost livrată în recipienți de mari dimensiuni, care au rămas în custodia pârâtei, urmând ca aceasta să achite marfa pe măsura ce o folosea. La momentul emiterii facturilor de către reclamanta, agentul refrigerant era deja folosit pentru cantitatea menționată în factură.
Cu toate că de la data emiterii (comunicării) facturilor au trecut mai multe luni de zile, pârâta nu a efectuat plata. A transmis notificare de punere în întârziere asupra plații mărfurilor livrate și neachitate (comunicată în 26.08.2014), dar rezultatul nu a fost decât o plată parțială (aprox. 3.000 lei), rămânând debitul de 8660 lei. În pofida faptului ca facturile sunt comunicate atât prin poșta electronică, cât și prin cea convențională, debitoarea a primit notificare de punere în întârziere, iar mărfurile au fost livrate și folosite de către aceasta, nici până în prezent pârâta nu a înțeles să le achite, astfel încât se impune învestirea instanței de judecată cu solicitarea de emitere a unei hotărâri judecătorești (titlul executoriu) prin care sa oblige pârâta la plata sumei datorate de 8660,16 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plătii efective, cu cheltuielile de judecată aferente.
În dovedirea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri: fișă analitică cu mișcări pe partener pentru perioada 01.06._14, facturile fiscale nr. 1322/12.08.2014, nr. 1061/05.02.2014, nr. 1090, nr. 1067/03.03.2014, notificare de plată a debitului restant din data de 20.08.2014, notificare din data de 26.08.2015, fișă analitică cu mișcări pe partener pentru perioada 01.06._14.
La data de 13.11.2014, reclamanta a depus relații furnizate de ONRC, privind societatea pârâtă.
La data de 16.12.2014, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, în considerarea faptului că nu datorează debitul principal la care dobânda este raportată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în susținerea cererii, reclamanta a invocat o „convenție (contract)”, prin care societatea I. S.R.L. a asigurat și organizat transportul unor mărfuri și a anexat 4 facturi fiscale, însumând debitul de 8660,16 lei, emise în baza „convenției (contract)”, însă, această „convenție (contract)” nu a fost depusă la dosar și nu are cunoștință despre conținutul acesteia. Față de aceste aspecte, pârâta a apreciat că nu poate fi admisă cererea de valoare redusă pentru plata sumelor solicitate, până în momentul în care nu vor fi clarificate o . aspecte privind debitele restante, întrucât societatea reclamantă se află în gravă cu privire la relațiile comerciale derulate între părți, cu privire la „convenția (contractul)” la care face referire și la modalitatea de emitere a facturilor. A considerat că sunt necesare lămuriri suplimentare cu privire la această „convenție (contract)” care a stat la baza emiterii tuturor facturilor fiscale invocate de reclamantă și totodată trebuie lămurit cu precizie cadrul procesual.
De asemenea, pârâta a afirmat că, în mod eronat, reclamanta a prezentat instanței o . facturi în sumă de 8660,16 lei emise în baza „convenției (contract)”, însă existența și întinderea acestui debit trebuie lămurite cu exactitate întrucât reclamanta nu a depus niciun document din care să reiasă că mărfurile despre care se face referire au fost predate către societatea pârâtă.
Mai mult, factura nr. 1322/12.08.2014 nu poartă semnătura de primire sau ștampila societății pârâte, fiind evident, cel puțin cu privire la această factură, faptul că societatea pârâtă nu a avut cunoștință despre livrarea produselor indicate în cuprinsul ei. În ceea ce privește contravaloarea celorlalte facturi, a considerat că executarea obligației de predare a mărfurilor respective trebuie probată de către reclamantă, simpla existență a facturilor nefiind un mijloc de probă concludent care să ateste fără echivoc obligația de plată. Înscrisurile depuse de reclamantă nu pot fi considerate dovezi pertinente și concludente în susținerea cererii. În speță, reclamanta are posibilitatea formulării pretențiilor pe calea dreptului comun unde se pot administra probe adecvate prin care să se demonstreze dacă „mărfurile” au fost sau nu livrate în totalitate, dacă asigurarea și organizarea transportului au fost îndeplinite în mod corespunzător. Pe de altă parte, se impune administrarea tuturor probelor necesare, dat fiind faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Raportat la probatoriul administrat, a apreciat că suma ce i se impută a fi plătită reprezintă o plată nedatorată.
Pârâta a menționat că, în situația în care reclamanta insistă în recuperarea presupusului debit, consideră că existența sau inexistența lui se poate dovedi doar printr-un probatoriu mai amplu, pe calea procedurii dreptului comun și administrând toate probele necesare aflării adevărului.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 662 din noul Cod de procedură civilă, art. 205 din noul Cod de procedură civilă.
La data de 19.02.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și înscrisuri. (filele 40-43 din dosar).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale în forma simplificată a comenzii urmate de executare, având ca obiect livrarea de către reclamantă a unor produse facturate prin factura fiscală nr. 1061/05.02.2014, în valoare de 2142,72 de lei (f. 10), factura fiscală nr. 1090, în valoare de 2879,28 de lei (f. 11), factura fiscală nr. 1067/03.03.2014, în valoare de 2075,76 de lei (f. 12), care au fost acceptate la plată de către pârâtă prin semnare și ștampilare.
Sub acest aspect, instanța reține că factura fiscală face dovada, cu privire la existența raportului juridic și a executării operațiunii ce constituie obiectul ei - marfă, condiții de predare, preț- împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ca orice alt înscris sub semnătură privată. Numai în cazul în care factura este acceptată de către destinatar, ea face dovada și împotriva destinatarului, deși nu emană de la acesta. În condițiile în care factura fiscală nu este acceptată la plată, nefiind însușită de către destinatarul facturii, instanța reține că nu se face dovada unei creanțe certe în favoarea emitentului facturii.
Astfel, instanța reține că facturile fiscale nr. 1061/05.02.2014, în valoare de 2142,72 de lei (f. 10), nr. 1090, în valoare de 2879,28 de lei (f. 11), nr. 1067/03.03.2014, în valoare de 2075,76 de lei (f. 12), fiind însușite de către pârâtă prin semnătură și ștampilă, fac dovada raporturilor contractuale între părți, derulate în formă simplificată, fiind neîntemeiate susținerile pârâtei privind inexistența unei convenții între reclamantă și pârâtă.
Sub acest aspect, instanța constată că pârâta a formulat obiecțiuni formale față de pretențiile reclamantei, fără însă a dovedi o situație contrară celei probate de către reclamantă prin facturile fiscale semnate și ștampilate de către pârâtă, obiecțiuni care, nefiind susținute de probe, nu pot fi avute în vedere de către instanță față de dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă.
În privința facturii nr. 1322/12.08.2014, în valoare de 1562,4 lei (f.9), instanța reține că aceasta nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, nefăcând, pe cale de consecință, dovada, prin ea însăși, a asumării de către pârâtă a obligației de plată a sumei astfel facturate reprezentând contravaloare marfă.
Potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 alin. 1 cod civil orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâta, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de produsele livrate de către reclamantă conform facturilor1061/05.02.2014, (f. 10), nr. 1090, (f. 11) și nr. 1067/03.03.2014, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora, având un debit restant în cuantum de 7097,76 de lei.
Totodată, în baza art. 1535 Cod civil, instanța constată că pârâta datorează reclamantei și dobânda legală aferentă debitului anterior individualizat.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va admite, în parte cererea și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7097,76 de lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal calculate de la data introducerii cererii (24.10.2014), până la plata efectivă.
În temeiul art. 1031 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2060 de lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare și timbru și a onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta I. G. S.R.L., înregistrată la ORC. sub nr. J_, CUI RO18192367, cu sediul ales la S.C.A. V. V. și M., în C., .. 7, județul C. în contradictoriu cu pârâta T. S.R.L., înregistrata la O.R.C. sub nr J_, CUI R09637830, cu sediul ales la Cabinet de Avocat „L. V.”, în București, .. 1, ..
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7097,76 de lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal calculate de la data introducerii cererii (24.10.2014), până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2060 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de ape în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RS/Thred.ARM
4 ex./2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1328/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
