Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2192/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2192/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2192/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2192
Ședința din camera de consiliu din data de 20.03.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta S.C. R.&R. SA în contradictoriu cu pârâta F. A. M..
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect cerere de valoare redusă, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței și rămâne in pronunțare asupra acesteia.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 30.12.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._, cererea reclamantei . în contradictoriu cu pârâta F. A. M., prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 205,17 lei reprezentând debit principal, la plata dobânzii contractuale în cuantum de 0,2%, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de furnizare servicii nr._/15.09.2009, încheiat între . și pârâta F. A. M. s-a convenit furnizarea de către reclamantă a serviciilor de internet, telefonie și Catv cu respectarea clauzelor contractuale. Pârâta având dreptul să utilizeze serviciile contractate și asumându-și obligația să plătească tarifele aferente serviciilor potrivit clauzelor contractuale, precum și penalități de întârziere în cazul neplății contravalorii facturilor la termenul scadent.
Potrivit art. 3 pct.3.4 din Contract, „Dacă Beneficiarul pretinde că nu a primit factura, acesta nu este exonerat de la plata contravalorii serviciilor prestate de R.&R., putând fi eliberată Beneficiarului, la cerere, o copie de pe factură și/sau de pe anexele facturii contra cost”.
Prin urmare, pârâta datorează societății R.&R. cu titlu de debit principal suma de 205,17 lei, în baza facturilor emise de societate pentru serviciile contractate, pe care pârâta avea obligația să le achite. Prin urmare, creanța principală a societății este certă, lichidă și exigibilă, fiind asumată de către pârâtă în baza contractelor pentru serviciile solicitate și a acceptării la plată a facturilor
Pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi, calculate în baza clauzei 3.6 din contract, care prevede „ În cazul neefectuării plății la termen, R.&R. poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante”
Pârâta a beneficiat de serviciile oferite de . și a acceptat serviciile oferite de societatea reclamantă. Pârâta avea obligația de a achita contravaloarea abonamentelor și a convorbirilor conform clauzelor contractuale.
În drept, au fost invocate art. 1025-1032 titlul X din Noul Cod de procedură civilă.
Au fost depuse la dosar, în susținerea cererii: contractul de furnizare servicii nr._/15.09.2009, anexa-condiții generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, facturile nr._/18.01.2013 și nr,_/19.02.2013, furnizare informații de bază cu privire la datele de identificare ale reclamantei.
Pârâta nu a depus formularul de răspuns.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția necompetenței teritoriale a instanței, față de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța reține că reclamanta și-a întemeiat pretențiile împotriva pârâtei pe baza Contractului de furnizare servicii nr._/15.09.2009.
Potrivit art. 121 C.pr.civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. 2 rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. 2 C.pr.civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.
Potrivit art. 126 C.pr.civ. părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Așa cum rezultă din art. 126 alin. 2 C.pr.civ., în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire, iar orice convenție contrară este considerată nescrisă.
Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. 2 pct. 3 C.pr.civ. rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, deci, competența teritorială are un caracter absolut.
Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă, instanța apreciază că pârâta are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.
În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competență, după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.
Astfel cum rezultă din evidențele DEPABD (fila 40), pârâta are domiciliul în sectorul 1 din anul 2012, anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (nefiind, astfel, relevant momentul încheierii contractului ci cel al formulării cererii de chemare în judecată), iar părțile nu au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, ulterior nașterii dreptului la despăgubire.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul în București, ..75, Forum 2000 Building, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta F. A.-M. cu domiciliul în București, . sector 1 în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. L.E./Dact. B.T./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2191/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2169/2015. Judecătoria... → |
|---|
