Plângere contravenţională. Sentința nr. 2191/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2191/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2191/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR.2191
Ședința publică din data de 20.03.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul G. V. în contradictoriu cu intimata R.A.T.B.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța procedează la legitimarea contestatorului G. V., acesta prezentând C.I. ., nr._, CNP-_.
Instanța pune în discuția părților stabilirea competenței instanței.
Contestatorul, personal apreciază că judecătoria Sector 6 București este competentă.
Instanța in baza art. 131 NCPC constată că este competentă general, material si teritorial potrivit art. 94 pct. 4 NCPC si art. 32 din OG 2/2001.
Instanța pune in discuția părților estimarea duratei cercetării procesului.
Contestatorul, personal arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța in baza art. 238 NCPC față de obiectul cererii de chemare in judecată estimează durata cercetării procesului la un an.
Instanța acordă cuvântul părților pe propunere de probe.
Contestatorul, personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța in baza art. 255-258 NCPC încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri.
Contestatorul, personal învederează instanței că a încercat de trei ori validarea cardului și a crezut că s-a validat călătoria.
La solicitarea contestatorul, instanța dispune lăsarea cauzei la o nouă strigare pentru a da posibilitate acestuia să studieze înscrisurile depuse de intimată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Contestatorul, personal învederează instanței că a avut mai multe carduri, însă le-a pierdut și la momentul controlului a prezentat cardul nr._. Totodată, arată că a solicitat verificarea metrologică, întrucât la finalul unei zile de lucru, persoanele responsabile sunt obligate să verifice dacă aparatele au probleme și să remedieze acele probleme.
În ceea ce privește verificarea metrologică instanța o apreciază ca nefiind utilă soluționării cauzei, având in vedere că acele aparate nu sunt de măsurare, ci doar pentru validare. In ceea ce privește istoricul de înregistrări, instanța constată că acestea au fost solicitate pentru acest termen de judecată, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat instanța procedează la ascultarea contestatorului și acordă cuvântul si pe fondul cauzei.
Contestatorul, personal solicită anularea procesului verbal, învederând instanței că a încercat să valideze cardul, arătând că si controlorul a încercat să valideze cardul, însă nu a mers. Totodată, arată că a încercat să valideze cardul la mai multe aparate, însă nici unul dintre acestea nu a mers, iar la ultimul aparat a crezut că s-a validat cardul si s-a așezat pe scaun, după care au venit controlorii, cărora le-a prezentat cardul și buletinul și le-a spus că nu semnează procesul verbal atâta timp cât nu funcționează aparatul de validare a cardului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 19.12.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înregistrată, sub nr._, cererea petentului G. V., în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de sancționare nr._/08.12.2014 ca nelegal și/sau netemeinic, respectiv exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 100 de lei, iar în subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 08.12.2014, în jurul orei 9:00, în timp ce se afla în tramvaiul 41 (număr vehicul 129), în dreptul stației R. „Drumul Taberei”, i s-a solicitat de către controlorii R. să prezinte legitimația de călătorie. Petentul a prezentat cardul R., acesta fiind validat de către petent la urcarea în respectivul mijloc de transport în comun.
Cu toate că validase anterior cardul, sau cel puțin așa afișase aparatul de validare al mijlocului de transport în comun, totuși controlorii R. au constatat faptul că respectivul card prezentat de petent nu fusese înregistrat de către validatorul R.. Petentul a precizat, cu ocazia întocmirii procesului verbal de sancționare contravențională, faptul că aparatul de validare R. nu funcționa în mod corect, însă, profitând și de impactul psihologic creat asupra petentului de prezența mai multor controlori R. care îl priveau ca pe un infractor, respectiv îl tratau ca atare, a semnat procesul verbal cu toate că mențiunile de la obiecțiunile contravenientului au fost următoarele” dumnealui susține că validatorul nu funcționa deși acesta funcționa”.
Procesul verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea disp.art.19 din OG 2/2001 în sensul că respectivele consemnări din procesul verbal de sancționare al contravenției nu au fost confirmare de către nici un martor, deși „agentul constatator” avea obligația de a consemna în cuprinsul procesului verbal datele de identificare ale eventualilor martori care puteau confirma aspectele semnalate de către acesta, iar nu doar să se rezume la a consemna că „nici o persoană nu a dorit să fie martor”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, petentului nu i se poate reține sarcina dovezii celor constatate în procesul verbal a cărui anulare o solicită, prezumția de nevinovăție fiind aplicabilă și în materie contravențională.
În subsidiar, în măsura în care probatoriul administrat în prezenta cauză va dovedi o eventuală vinovăție referitor la pretinsa contravenție săvârșită, se solicită aplicarea sancțiunii avertismentului, avându-se în vedere circumstanțele expuse în cuprinsul prezentei plângeri.
Cererea a fost legal timbrată.
În susținerea cererii, petentul a depus copia procesul verbal contestat.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La data de 19.03.2015, intimata a depus la dosar situația înregistrărilor la aparatele de validare instalate pe tramvaiul 41, vehicul nr.129, la data de 08.12.2014 pentru cardurile de transport asociate codului numeric personal aparținând contestatorului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr._/08.12.2014 (fila 8) contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100 lei reținându-se în sarcina sa că, la data de 08.12.2014, a călătorit fără card validat.
Analizând plângerea, instanța o apreciază ca fiind parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că actul sancționat a fost legal întocmit, respectând prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În cauză, instanța constată că agentul constatator a respectat aceste dispoziții legale, indicând motivul pentru care procesul-verbal nu a fost semnat de către un martor, și anume acela că nicio persoană nu a dorit să aibă această calitate. Sub acest aspect, instanța constată că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 nu impun necondiționat ca procesul-verbal să fie semnat de către un martor, ci impun obligația ca, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să fie indicat motivul.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Sub acest aspect instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Astfel, instanța constată că, în cauza A. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, cu condiția ca acestea să respecte anumite limite rezonabile precum și că, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, fiind, totodată, necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că procesul-verbal contestat, ca act administrativ emanând de la un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, este temeinic întocmit în condițiile în care acesta respectă toate cerințele de legalitate.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
În cauză, instanța constată că, din istoricul de card aflat la fila 21 din dosar, rezultă că petentul a călătorit fără card validat, astfel încât, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției indicate în actul contestat.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Conform art. 7 alin. 2 și 3 din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ se stabilire și sancționare a contravenție nu prevede această sancțiune.
Analizând fapta contestatorului prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, față de consecințele produse, față de circumstanțele săvârșirii faptei și având în vedere că este prima abatere a contestatorului de acest fel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator, respectiv amenda contravențională în cuantum de 100 lei, este disproporționată, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale în materie.
Pentru aceste motive, considerând că sancțiunea aplicată a fost prea mare în raport cu fapta săvârșită, însă pentru a nu rămâne nesancționată, instanța va proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, atrăgând atenția contestatorului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
În consecință, instanța urmează a admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către contestator și a modifica procesul-verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. V., cu domiciliul în București, ..5, ., ., sector 1, CNP_, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..1, sector 1.
Modifică procesul-verbal de contravenție contestat nr._/08.12.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. L.E./Dact. B.T./2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2219/2015. Judecătoria SECTORUL... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2192/2015. Judecătoria... → |
|---|
