Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 475/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 475/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 475/2015
Ședința camerei de consiliu de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal efectuat în ședința camerei de consiliu a răspuns a răspuns pârâta prin av. L. P., lipsă fiind reclamanta.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 19.01.2015, pârâta a depus la dosar interogatoriul propus de reclamantă, după care:
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâta, prin apărător, pune concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată, precizând că la dosarul cauzei nu este o dovadă că pârâta a comandat produsele din factură.
Arată că nu solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de disp. art. 394 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3825,2 lei, reprezentând debit principal, la plata unor dobânzi legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între societatea acesteia și pârâtă, s-au desfășurat relații comerciale, având drept obiect vânzarea cumpărarea de produse.
În baza relațiilor comerciale desfășurate, societatea reclamantă a procedat la emiterea facturii fiscale nr._, factură fiscală semnată, dar rămasă neachitată până la acest moment.
Prin semnarea facturii fiscale, pârâta a recunoscut debitul datorat în schimb, cu rea-credință, refuză achitarea acestuia.
Reclamanta a învederat instanței caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute, luând în considerare: semnătura reprezentantului legal al societății pârâte pe factura fiscală emisă de către reclamantă și necontestarea debitului de către pârâtă prin restituirea facturii fiscale ori emiterea unor adrese prin care s-ar contesta calitatea mărfurilor vândute.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, factura fiscală nr._ din data de 28.06.2012.
La data de 22.07.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar formularul de cerere completatoare, însoțită de copii de pe factura fiscală nr._ din data de 28.06.2012, fișă de cont pentru perioada 01.06._14, relații ONRC A. S. SRL, relații ONRC . și interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtei.
La data de 07.10.2014, prin același compartiment, pârâta a depus la dosar formular de răspuns prin care a arătat că nu recunoaște această creanță întrucât între părți nu au fost desfășurate relații comerciale, factura indicată de reclamantă nefiind semnată de nici un reprezentant al acesteia și nici ștampilată.
Mai mult decât atât, pârâta a solicitat a se lua act de faptul că nu există nicio dovadă a faptului că aceasta a comandat produsele indicate de reclamantă, neexistând aviz de însoțire a mărfii care să facă dovada predării produselor indicate în factura nr._ din data de 28.06.2012.
De asemenea, nu există nici un înscris acceptat de către pârâtă care să ateste această creanță.
Conform prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau a prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind cel mult un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată dacă este acceptată de destinatar, neavând calitatea de act juridic.
Înscrisurile depuse de reclamantă nu pot fi reținute ca dovadă a caracterului cert al creanței invocate, întrucât nu conțin ștampila și semnătura reprezentantului pârâtei prin care ele să fie însușite.
Formularul de răspuns a fost însoțit de interogatoriul propus de pârâtă pentru a fi administrat reclamantei.
La data de 24.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul propus de pârâta . (filele 45 și 46).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depus la dosarul cauzei și proba cu interogatorii.
În ședința din data de 27.11.2014, instanța a dispus ca soluționarea cererii să se desfășoare cu dezbateri verbale, dispunând citarea ambelor părți.
La data de 19.01.2015, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul propus de reclamanta . (filele 53 și 54).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3825,2 lei, contravaloare marfă conform facturii fiscale nr._/28.06.2012, la plata unor dobânzi legale penalizatoare, precum și la plata cheltuielilor de judecată, arătând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 1165 NCC, Obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.
În speță, reclamanta susține că a vândut pârâtei marfă în valoare 3825,2 lei, pentru care a emis factura fiscală nr._/28.06.2012.
Instanța constată că între părți nu s-a încheiat un contract de vânzare separat pentru produsele înscrise în factura fiscală nr._/28.06.2012, între părți neexistând raporturi contractuale, aspect recunoscut de reclamantă prin răspunsul dat la interogatoriul propus de pârâtă (fila nr. 46, întrebarea nr. 1).
De asemenea, factura depusă de reclamantă la dosar nu a fost acceptată de pârâtă, nici expres și nici tacit.
Reclamanta a susținut că factura fiscală a fost semnată de reprezentantul pârâtei, M. L., care a ridicat și produsele de la sediul reclamantei; pârâta, prin apărările făcute în cauză, a contestat că produsele facturate ar fi fost livrate acesteia și că factura ar fi fost semnată de reprezentantul său (întrebarea nr. 2 din interogatoriul administrat pârâtei).
Instanța reține că, într-adevăr, potrivit mențiunilor extrasului din ONRC din data de 16.07.2014, atașat la filele 20-22 din dosar, reprezentant al pârâtei, în sensul legii nr. 31/1990, este numitul I. I., iar nu numitul M. L. menționat pe factura fiscală nr._/28.06.2012.
Art. 46 C. . data emiterii facturii și abrogat la data de 15.02.2013, prin legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului cod de procedură civilă) prevedea că obligațiile comerciale se dovedesc, printre altele, cu facturi acceptate. Or, în speță, nu aceasta este situația, căci factura nr._/28.06.2012 nu a fost și nu este acceptată de către pârâtă, aceasta având o poziție procesuală fermă în acest sens.
În speță nu s-a invocat și dovedit faptul că numitul M. L. a acționat în calitate de mandatar al societății pârâte sau că la data de 28.06.2012, când a fost emisă factura fiscală nr._, aceasta era persoana împuternicită conform legii nr. 31/1990, să angajeze juridic societatea pârâtă; față de acest aspect și în lipsa prezentării unor indicii suplimentare că și alte raporturi juridice dintre părți s-au desfășurat identic (respectiv numitul M. L. a ridicat produsele, iar pârâta a efectuat plata), nu se poate reține că factura fiscală semnată de această persoană, dar emisă pe numele pârâtei, ar antrena consecințele juridice dorite de reclamantă, o persoană neputând fi obligată, în lipsa unei prevederi legale exprese contrare, la executarea unor obligații pe care nu și le-a asumat.
Așa fiind, contrar susținerilor reclamantei, aceasta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei, pentru suma de 3825,2 lei, conform facturii fiscale nr._/28.06.2012, câtă vreme această factură nu a fost acceptată la plată și este, în continuare, contestată, motiv pentru care instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3825,2 lei și, implicit, a capetelor accesorii de cerere (dobânda legală penalizatoare și cheltuielile de judecată).
Va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta ., înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J./_/2006, CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la ., în Cornetu, ., județul Ilfov, împotriva pârâtei ., înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales la CIA L. P., în București, ., ., ., sector 3.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Red jud. F-C.M./27.02.2015
2 ex
Dactilo M.V/12.02.2015
Comunicat + 2 ex. V.A.M. .
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2015.... → |
|---|
