Evacuare. Sentința nr. 551/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 551/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 551
Ședința publică din data de 26.01.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . și pe pârâtul I. G. V. C..
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă reclamanta, prin apărător U. L. și pârâtul, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat 1 martor, teza probatorie fiind aceea că pârâtul folosește încăperea care se află în spațiul comun și modalitatea în care o folosește.
Pârâtul, personal, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Se opune probei cu interogatoriu solicitată de reclamantă, având în vedere că înscrisurile sunt concludente pentru soluționarea cauzei.
Conform art. 272 C.p.c. solicită să se pună în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisurile care se află exclusiv în posesia acesteia, iar în caz că se refuză depunerea acestor înscrisuri să se facă aplicarea disp. 274 C.p.c.
Astfel, solicită să se depună la dosar înscrisuri din care să rezulte calitatea de proprietar de drept asupra proprietății a Asociației de P. . a spațiului reclamat deoarece calitatea de proprietar asupra cotei-părți indivize asupra spațiului, din punctul de vedere al pârâtului, se află la dosar, în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare care dă dreptul de cota-parte indiviză asupra părților comune a proprietății, ori reclamanta trebuie să facă dovada calității de proprietar asupra părților comune; al doilea act este cel în dovedirea calității de proprietar a semnatarului contractului de asistență juridică, T. G., asupra proprietății . ., deoarece nu are calitatea de proprietar, proprietar fiind soacra acestuia și nici nu poate conform Legii nr. 230/2007 a avea dreptul de a conduce și de a fi președintele acestei asociații de proprietari; actele de întreținere prin care, prin folosința acestei suprafețe, părți comune, se face dovada că a plătit și plătește la cotele de întreținere, sunt acte doveditoare, liste de întreținere, care fac dovada că se plătește și aceste drepturi se plătesc încă din anul 1999 de la înființarea asociației de proprietari, ori în probațiune va depune de asemenea extras de pe portalul instanței de judecată privind dosarul nr._, dosar a cărui soluționare s-a suspendat și a cărui soluționare este prescrisă din data de 09.09.2014, deoarece reclamanta Asociația de proprietari . nu a putut face dovada cu acte a proprietăților sale și nici dovada calității de a încheia contract de reprezentare juridică și de reprezentant legal al asociației.
Reclamanta, prin apărător, arată că în ceea ce privește calitatea lui T. G. de a angaja un avocat, instanța s-a pronunțat de foarte mult timp, este președintele asociației, a fost excepția lipsei calității de reprezentant ce a fost respinsă de instanța de judecată.
În ceea ce privește înscrisurile privind dreptul de proprietar al asociației, în virtutea dispozițiilor legale, acestea sunt niște spații comune, iar asociația de proprietari are calitatea să evacueze orice coproprietar asupra spațiilor comune, care folosește în mod exclusiv niște spații ce sunt destinate folosinței comune, astfel cum este și această uscătorie.
Referitor la dovada calității de proprietar a lui T. G. asupra unui apartament, astfel cum a solicitat pârâtul, este o probă care nu are nicio relevanță și nicio utilitate, T. G. are simpla calitate de președinte a asociației de proprietari, care a angajat o firmă de avocatură să reprezinte asociația în acest proces.
Cu privire la dosarul ce vizează cotele de întreținere, acesta este un dosar care a fost suspendat dar s-a depus o altă cerere pentru recuperarea cotelor de întreținere întrucât există restanțe mari ale pârâtului I. G. V. C..
Pârâtul folosește această uscătorie în mod abuziv, acesta nu deține nici un drept de folosință exclusivă, iar toate aceste înscrisuri nu sunt utile cauzei, fiind suficiente cele deja depuse la dosar.
Pârâtul, personal, arată că potrivit prevederilor legii speciale în baza căreia se judecă prezenta cauză, iar nu în baza dreptului comun, se aplică prioritar, ori în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007, calitatea de membru al unei asociații de proprietari, o are numai proprietarul de drept ce deține drept de proprietate în cadrul acelei asociații, ori T. G. nu a făcut și nu poate face dovada, acesta locuiește la altă adresă conform actelor depuse la dosar, contractul de asistență juridic, acte ce dovedesc clar că nu este proprietar în cadrul asociației, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 230/2007, completată prin Decizia nr. 670/2011 a Curții Constituționale cât și prin Decizia nr. 544/2014 a Curții Constituționale, instanțele de judecată sunt obligate în verificarea drepturilor calității de proprietar și a respectării Legii nr. 230 privind calitatea de membru al asociației de proprietari. Prin verificarea raportat la acordarea de personalitate juridică Asociației de P. ., în dosarul nr. 67/PJ/1999 și renumerotat sub nr._, numitul T. G. nu are calitate de membru al asociației. Pentru a fi membru al asociației și a conduce o asociație, este obligatoriu să aibă calitatea de proprietar în cadrul acelei asociații.
Instanța constată că aceste înscrisuri privind dovada calității de proprietar, astfel cum arată pârâtul, ar avea relevanță cu privire la dreptul persoanei respective de a-l acționa în judecată, însă așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta este asociația de proprietari, iar cât privește dovedirea calității de președinte conform solicitării pârâtului, instanța constată că s-a pronunțat deja cu privire la calitatea de reprezentant.
Pârâtul, personal, arată că nu a solicitat să se pronunțe din nou pe acest aspect, a solicitat doar să se depună înscrisuri.
Instanța apreciază aceste acte relevante și utile în măsura în care s-ar tinde la dovedirea unor alte aspecte decât calitatea de reprezentant, deoarece asupra acestui aspect instanța deja s-a pronunțat, astfel încât nu mai poate reveni asupra acestuia, acțiunea nefiind formulată de T. G. în nume propriu pentru a se putea discuta asupra calității de proprietar, ci în calitatea de reprezentant al asociației de proprietari, cu privire la care s-a apreciat deja.
Pârâtul, personal, arată că tocmai aici este problema, deoarece nu are calitatea de reprezentant. Solicită instanței obligarea reclamantei să depună aceste înscrisuri care sunt relevante, inclusiv în dosarul penal care se judecă pe data de 06.02.2014 în cadrul acestei instanțe.
Instanța pune în vedere pârâtului că deja a apreciat asupra utilității acestor înscrisuri pe care le-a solicitat.
Pârâtul, personal, arată că în acest caz acuză instanța de neimparțialitate și de încălcarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 24/2012, art. 3 prin care nerespectarea deciziilor Curții Constituționale cât și a dispozițiilor legii speciale în materie, privind drepturile acordate prin legi speciale, se sancționează.
Totodată, a cerut în temei juridic, deoarece asociația nu are drept de proprietate ci numai un drept de administrare, iar pentru acest drept de administrare, conform legii speciale, asociația trebuie să facă dovada dreptului asupra pretențiilor sale, ori asupra dreptului, trebuie să facă dovada asupra proprietății, ori asociația nu poate fi proprietar deoarece trebuie să ia de la cei 120 de proprietari, printre care și el, acordul de a formula o asemenea cerere.
La interpelarea instanței, pârâtul, personal, arată că nu înțelege să recuze președintele completului de judecată, ci va încerca, în conformitate cu prevederile legii și art. 44 din Legea nr. 317/2014 de organizare și funcționare a CSM, să formuleze plângere atât la CSM la Inspecția Judiciară pentru încălcarea drepturilor procesuale, cât și a legilor, în mod intenționat de către o instanță de judecată, care se sancționează inclusiv pentru nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, cât și în baza disp. art. 289 Cod penal, pentru abuz de drept, la P..
Instanța apreciază că întrucât nu se formulează cerere de recuzare nu se poate pronunța asupra incompatibilității, apreciind că nu există un caz pentru care să se abțină în conformitate cu art. 24 și urm. C.p.c., astfel încât urmează a se pronunța cu privire la probe, în sensul că va încuviința ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că celelalte înscrisuri solicitate de pârât, cât și proba testimonială și interogatoriul solicitate de reclamantă, nu sunt utile soluționării cauzei.
Pârâtul, personal, solicită ca reclamanta să depună înscrisurile solicitate, să facă dovada dreptului asupra proprietății, până nu se face această dovadă înseamnă că se refuză depunerea unui înscris; nimeni nu poate chema o persoană în fața instanței de judecată fără a avea un drept legitim legal.
Instanța având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil, în vigoare la data introducerii cererii, reclamanta, în baza principiului disponibilității, își dovedește drepturile așa cum înțelege, iar susținerile pârâtului în sensul că nu este dovedit dreptul de a acționa în judecată, respectiv calitatea de proprietar, urmează a fi avute în vedere cu ocazia analizării fondului cauzei.
Pârâtul, personal, arată că a solicitat să se depună și listele de întreținere asupra dreptului de folosință, separat față de cotele de întreținere.
Instanța pune în vedere pârâtului faptul că deja a apreciat că înscrisurile depuse la dosar sunt cele ce vor fi avute în vedere, iar celelalte înscrisuri nu sunt utile soluționării cauzei.
Pârâtul, personal, solicită să se consemneze faptul că prin refuzul de a se depune actele solicitate de el și care sunt deținute în mod exclusiv de către reclamantă, instanța încalcă prevederile art. 129 alin. 5 privind efectuarea cercetării judecătorești neimparțiale.
Nemaifiind probe de formulat și cereri de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, evacuarea pârâtului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, precum și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar dovada acestor cheltuieli.
Pârâtul, personal, arată că în conformitate cu prevederile legale, un proprietar nu poate fi evacuat din dreptul de proprietate, acțiunea este formulată de un neproprietar care nu deține nici un drept asupra proprietății, cheltuielile de judecată conform contractului depus la dosar, sunt tăiate și șterse și nu s-au solicitat cheltuieli în baza acestui contract, astfel încât nu se pot solicita, există contractul depus și semnat de avocat, să se constate că de la înființarea asociației și până în prezent folosește acest spațiu, pentru care plătește cotele de întreținere și că nimeni nu poate solicita unui proprietar evacuarea din spațiul pe care legal îl deține. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că le va solicita pe cale separată.
Reclamanta, prin apărător, arată că nu se plătește nici măcar întreținerea, astfel încât nu are cum să se plătească și altă cotă către asociație, nu s-a făcut dovada în acest sens, nu există așa ceva. Având în vedere conduita procesuală a pârâtului, arată că acesta este pus sub interdicție de către Tribunalul București, dat fiind numărul mare de procese pe care le formulează. Arată că urmează a solicita cheltuielile pe cale separată.
Pârâtul, personal, arată că prin afirmațiile doamnei avocat în ședința de judecată, i-a adus afronturi calomnioase, ori dreptul de petiționar este prevăzut în Constituție, este legal, ori conform legislației în vigoare, în toate procesele, în proporție de 89%, hotărârile pronunțate în dosarele depuse de el, le-a câștigat, ori ar vrea să vadă un avocat care are asemenea eficacitate în dosarele în care reprezintă părțile, iar pentru acest fapt, doamna avocat L. U. va suporta consecințele legale privind calomnia.
Instanța reține cauza spre soluționare, iar în ceea ce privește cererea de amânare a pronunțării, urmează a aprecia asupra acesteia.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2013, reclamanta Asociația de Proprietari . cu pârâtul I. G. V. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului din încăperea-uscătorie situată la etajul 3 al imobilului situat în București, Bulevardul 1 Mai nr.26, ., sector 6, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor în cuantum de 7200 lei pentru lipsa de folosință a uscătoriei pentru perioada 01 ianuarie 2010-31 decembrie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul folosește de mai mulți ani spălătoria situată la etajul 3 al blocului 6S14, scara 1.
Pârâtul a fost președintele asociației de proprietari și în această calitate a preluat abuziv folosința spațiului comun, având destinația de spălătorie, folosind acest spațiu în mod exclusiv și îngrădind folosința celorlalți coproprietari, la acest moment încăperea uscătorie fiind încuiată, iar singurul care are acces fiind pârâtul.
Mai mult decât atât, pârâtul a schimbat destinația spațiului comun, utilizând în această încăpere telefon, fax, internet.
Deși a fost notificat în mai multe rânduri să elibereze spațiul pe care l-a ocupat abuziv și să achite contravaloarea utilităților de care beneficiază în mod exclusiv (căldură, curent electric), acesta refuză și împiedică reprezentanții asociației de proprietari să asigure folosința comună a acestui spațiu.
Conform art.653 Cod civil, fiecare coproprietar poate folosi în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari, și fără a schimba destinația clădirii.
Îngrădind accesul la uscătorie pentru ceilalți coproprietari, membrii ai asociației de proprietari, pârâtul aduce atingere drepturilor acestora.
Conform art.647 Cod civil, fiecare coproprietar, poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari.
La acest moment, încăperea uscătorie este folosită în mod exclusiv de pârât, aceasta nemaiavând destinația inițială.
Conform art.14 din Legea nr.230/2007, nici un proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună a celorlalți proprietari din condominiu.
Reclamanta a menționat că, la acest moment, pârâtul încalcă drepturile celorlalți proprietari din condominiu și îi prejudiciază grav: la fiecare nivel al imobilului se află o încăpere-spațiu comun având destinația de spălătorie/uscătorie, alternativ pe fiecare nivel; imobilul este un . 10 garsoniere la fiecare nivel; importanța spălătoriei/uscătoriei: având în vedere că pe un nivel se află o spălătorie și pe alt nivel se află o uscătorie, proprietarii a 20 de garsoniere utilizează o spălătorie și o uscătorie; aceste spații au fost create de constructor datorită suprafețelor reduse ale unei garsoniere și imposibilității de uscare a rufelor în casă.
În aceste condiții, cel puțin proprietarii a 20 de garsoniere au fost prejudiciați, fiind nevoiți să folosească alte uscătorii (situate la alte etaje), de altfel neîncăpătoare sau să usuce rufele în singura cameră pe care o au, cauzându-le disconfortul lipsei spațiului și igrasiei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.14 și art.18 din Legea nr.230/2007 și art.653 și urm. Cod civil.
La data de 23.08.2013, prin faxul instanței, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, în conformitate cu sentința penală nr.858/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul penal nr._/303/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva Asociației de P. . T. G. și a administratorului Ț. M., pentru fals material, infracțiune prevăzută de art.288 Cod penal, cu efectuarea expertizei contabile pentru perioada 2009-la zi.
În conformitate cu prevederile Legii nr.230/2007, art.7 și 8, înscrierea ulterioară în asociație se face prin cererea scrisă a celor care nu au fost prezenți la Adunarea de constituire, fără alte formalități, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.6 din Legea nr.230/2007 și a art.9 din HG nr.1588/2007, precum și cu completarea și modificarea acordului de asociere în instanță, în condițiile art.8 din Legea nr.230/2007, fără alte formalități.
Ori, T. G., care îndeplinește funcția de președinte al Asociației de P. . cerere de înscriere în asociație, informă și cu încălcarea prevederilor legale, la data de 29.12.2011, fără a semna Actul adițional la Acordul de asociere, iar pe rolul instanței de judecată s-a înregistrat cerere de modificare și completare la acordul de asociere la data de 02.08.2012, cerere nesoluționată nici până în prezent de instanță, această cerere având termen de soluționare la data de 27.06.2013, în dosarul civil nr._ .
Astfel, numitul T. G. nu are calitatea de membru al asociației de proprietari până în prezent și nici nu poate îndeplini funcția de președinte al acestei asociații, fapt pentru care toate actele îndeplinite de acesta în angajarea terților prestatori de servicii, cât și angajării și efectuării plății, sunt lovite de nulitate absolută, fiind semnate de către o persoană ce nu îndeplinește condiția și calitatea de membru al asociației și reprezentant al acesteia.
În conformitate cu art.30 lit.i din Legea nr.230/2007, art.18 alin.3 din HG nr.1588/2007, președintele reprezintă asociația în litigii față de terți, iar conform art.27 lit.c din Legea nr.230/2007 și art.15 lit.c din HG nr.1588/2007, cheltuielile asociației și angajarea unor terți prestatori nu se pot face decât cu aprobarea adunării generale, astfel că neprevederea în planul de cheltuieli a angajării unui avocat are drept consecință lipsa calității de reprezentant a avocatului angajat.
T. G. nu are capacitate procesuală de exercițiu, iar acțiunea formulată prin avocat este lovită de nulitate absolută, exercitarea drepturilor procedurale fiind făcută cu rea credință.
Începând cu martie 1988, pârâtul a primit spre folosință apartamentul nr.46 și, fără a fi deranjat, a folosit în exclusivitate încăperea numită uscătorie ca boxă, încăpere pentru care este impus în plus la cotele de întreținere lunare, fiind desființat sistemul de încălzire, încăperea neavând nici un fel de utilități.
În condominiu sunt alte asemenea 9 încăperi, din care 5 beneficiază de toate utilitățile, 2 fiind folosite de asociație fără a deține drept de proprietate, iar restul de 7 folosite de alți proprietari în scop personal.
În conformitate cu prev. Art.14 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari nu este proprietară și nici nu deține vreun titlu de proprietate asupra vreunui spațiu din condominiu, prin abuz și fără acordul tuturor proprietarilor se folosește de spații de peste 90 de ori mai mari decât cei 9 mp pe care îi ocupă pârâtul.
Pârâtul a arătat că este singurul proprietar care este acționat în judecată în mod abuziv, ilegal și discriminatoriu, pentru a fi evacuat din cota parte de proprietate, cu toate că asociația ocupă și folosește fără acordul său și al celorlalți proprietari peste 1030 mp din suprafața totală a părților comune.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția dreptului la acțiune, excepția lipsei capacității de folosință a lui T. G. și de reprezentant al asociației de proprietari, nulitatea contractului de asistență juridică, excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului L. U., excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată, reaua credință a petentei în exercitarea drepturilor procedurale, solicitând sancționarea acesteia pentru caracterul discriminatoriu și abuziv al acțiunii.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.230/2007, HG nr.1588/2007, Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri deținute în exclusivitate de reclamantă, sentința penală nr.858/2012, cererea de înscriere în asociația de proprietari a domnului T. G., tabel adițional cu semnăturile de aderare la asociere, cererea de înregistrare la instanță din 02.08.2012 a modificărilor la actul de asociere, liste de întreținere, contracte de prestări servicii și asistență juridică, procese verbale de aprobare a bugetului, înscrisuri pe care a solicitat instanței să o oblige pe reclamantă să le depună, precum și proba cu interogatoriul reclamantei.
Reclamanta a depus la dosar, în ședința publică din 29.05.2013, cerere adresată organelor de poliție, răspunsul DGPMB-Secția 22 nr._/2012, confirmare de primire, somație adresată pârâtului, adresa nr._, 177/14.02.2012 emisă de Serviciul Îndrumare și Control Asociații de P. din cadrul Primăriei sector 6.
În ședința publică din 29.05.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că nu mai formulează capătul de cerere privind daunele de 7200 de lei pentru lipsa de folosință a uscătoriei, pentru perioada 01.01._12-fila 18 dosar.
La data de 26.06.2013, reclamanta a depus la dosar procesul verbal al Adunării generale din 10.03.2013 și contractul de asistență juridică nr._/2013, iar pârâtul, decizia de încadrare în grad de handicap.
La termenul de judecată din data de 05.09.2013, pârâtul a depus la dosar sentința penală nr.858/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 6, adresa către Judecătoria sectorului 6 nr.95/30.07.2012, tabel cu noi membrii ai asociației și cereri de aderare.
La 09.09.2013, respectiv 12.09.2013, reclamanta și pârâtul au depus concluzii scrise cu privire la excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
Prin încheierea din 12.09.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active și lipsei calității de reprezentant, invocate de pârât, ca neîntemeiate, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată-fila 81 dosar. De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a lui T. G. și de reprezentant al asociației, precum și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului L. U., instanța, în raport de disp. art.129 alin.4 Cod procedură civilă, a analizat cele trei excepții invocate de pârât ca o singură excepție, excepția lipsei calității de reprezentant, având în vedere că argumentele pârâtului susțin același viciu al cererii de chemare în judecată, și anume exercitarea acțiunii de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant. Instanța a mai reținut că aspectele invocate de pârât cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată și exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale, având în vedere că acestea vizează tot exercitarea acțiunii de către o persoană ce nu are calitatea de reprezentant, le-a calificat, de asemenea, ca excepția lipsei calității de reprezentant, fiind analizate unitar.
La 18.09.2013, pârâtul a formulat cerere de lămurire explicită și completare a hotărârii date în încheierea de respingere a o parte din excepțiile invocate, cât și pronunțarea asupra tuturor excepțiilor, precum și comunicarea încheierii, solicitând clarificarea și lămurirea următoarelor: calitatea de reprezentant în lipsa calității de membru al asociației de proprietari, lipsa calității procesuale active și de interes față de lipsa dreptului propriu de proprietate al asociației, nulitatea contractului de reprezentare, deoarece președintele asociației care este și plătit reprezintă asociația în litigii, cât și a faptului că la bugetul asociației nu sunt prevăzute cheltuieli de reprezentare, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa dreptului propriu, împiedicarea stabilirii cadrului procesual, încălcarea legii și obstrucționarea căilor de atac.
La data de 04.10.2013, pârâtul a depus la dosar cerere prin care a invocat neconstituționalitatea art.7 din Legea nr.230/2007, deoarece se încalcă flagrant și discriminatoriu prevederile art.6 din lege, fiind încălcate și prev. Art.16 alin.1 din Constituție, ca urmare a faptului că orice individ, persoană, cetățean, fără a face dovada că este proprietar și fără a face dovada locativă, poate deveni membru de drept al asociației de proprietari, de asemenea art.8 din Legea 230/2007 prin care se dă posibilitatea înregistrării completărilor și modificărilor ilicite și ilegale încalcă prevederile art.16 alin.1 din Constituție.
De asemenea, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art.15 din Legea nr.230/2007, prin care nu mai sunt prevăzute sancțiuni privind nulitatea contractelor încheiate și neprevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, fiind încălcate art.15, 16 și 20 din Constituție.
La 07.10.2013, pârâtul a formulată o nouă cerere prin care a solicitat instanței să lămurească și să precizeze explicit încheierea de ședință din 12.09.2013, față de inadvertențele vădite din cuprinsul acesteia, modificările și completările la actul de asociere nefiind încuviințate de instanță, împotriva lui T. G. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals, nu s-a făcut dovada încuviințării de la buget a cheltuielilor necesare angajării de terți, nu s-a făcut dovada dreptului propriu al asociației asupra proprietății.
S-a solicitat, de asemenea, să se elimine din încheiere ilegalitatea faptului că se atacă doar o dată cu fondul, conform prev. art.2813 Cod procedură civilă, aceasta având cale de atac separat.
Prin încheierea din 10.10.2013, instanța a respins cererea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii din data de 12.09.2013, ca neîntemeiată, a respins cererea de comunicare a aceleiași încheieri, ca neîntemeiată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.7, 8 și 15 din Legea nr.230/2007, ca inadmisibilă, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată, fila 94 dosar.
Împotriva încheierilor din 12.09.2013 și 10.10.2013, pârâtul a formulat recurs, acesta fiind respins ca inadmisibil în ceea ce privește încheierea din 12.09.2013, ca nefondat în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale și ca inadmisibil, în ceea ce privește celelalte dispoziții ale încheierii din 10.10.2013, prin decizia civilă nr.3556/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București.
La termenul de judecată din 03.11.2014, instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, a nulității actelor de procedură, ca neîntemeiată, și de asemenea, cererea de suspendare a judecării cauzei formulate de pârât, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată, fila 247 dosar.
La 04.11.2014, pârâtul a formulat cerere de comunicare a încheierii de ședință din 03.11.2014 și a transcrierii înregistrării audio, cereri respinse de instanță la termenul de judecată din 24.11.2014, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată, fila 267 dosar.
La 08.12.2014, Curtea Constituțională a comunicat instanței decizia nr.675/2014 prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art.9 lit.e din OUG nr.80/2013 invocată de pârât.
La termenul de judecată din 26.01.2015, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, respingând proba cu interogatoriu și testimonială solicitată de reclamantă, ca și proba cu înscrisuri aflate în posesia reclamantei solicitată de pârât, ca inutilă soluționării cauzei, cu motivarea din practicaua hotărârii.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Conform recunoașterii pârâtului din întâmpinare acesta a folosit în exclusivitate încăperea numită uscătorie ca boxă începând cu anul 1988, de când a primit spre folosință apartamentul nr.46.
În conformitate cu art.3 lit. c din Legea 230/2007 prin proprietate comună se înțeleg toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință, ca atare, spațiul folosit de pârât este proprietate comună.
Art.11 alin.2 din legea 230/2007 prevede că proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinațiaproprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari.
De asemenea, conform art.653 NCC fiecare proprietar poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari și fără a schimba destinația clădirii.
Ca atare, cum pârâtul recunoaște că a folosit în exclusivitate încăperea numită uscătorie dându-i destinația de boxă, față de textul de lege menționat, pentru a folosi în continuare încăperea dându-i o altă destinație, respectiv cea de boxă, are nevoie de acceptul din partea asociației de proprietari, în speță nefăcându-se dovada acestui accept, din contră, prin formularea cererii de chemare în judecată rezultând în mod neechivoc faptul că asociația de proprietari nu înțelege să își mai manifeste acceptul pentru ca pârâtul să folosească încăperea cu o altă destinație față de cea avută inițial de uscătorie.
Sub acest aspect, instanța reține că dreptul asociației de a acționa împotriva proprietarilor care folosesc proprietatea comună dându-i o altă destinație este recunoscut în mod implicit prin prevederile art.11 alin.2 din Legea 230/2007, ca și de art.4 din Legea 230/2007, nefiind necesar ca pârâtul să fie acționat în judecată de către toți coproprietarii, cât timp asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune, iar pentru ca pârâtul să poată schimba destinația uscătoriei în boxă are nevoie de acceptul asociației.
În ceea ce privește faptul că pârâtul ar fi plătit cotele de contribuție aferente spațiului respectiv, instanța reține că este normal ca pârâtul, cât timp a folosit încăperea în mod exclusiv după cum recunoaște, să fi plătit și cheltuielile aferente acesteia. Prin faptul că ar fi fost percepute aceste cheltuieli nu s-ar fi dovedit decât că pârâtul a avut acceptul tacit pentru folosirea spațiului ca boxă până la momentul introducerii acțiunii, însă este cert că acest acord nu mai există momentul de față.
Astfel fiind, față de cele reținute mai sus, instanța va dispune evacuarea pârâtului din spațiul „încăpere uscătorie” situat la etajul 3 al imobilului situat în București, ..26, ., sector 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . în București, Bulevardul 1 Mai nr.26, ., în contradictoriu cu pârâtul I. G. V. C., domiciliat în București, Bulevardul 1 Mai nr.26, ., etaj 3, apartament 46, sector 6, așa cum a fost precizată.
Dispune evacuarea pârâtului din spațiul „încăpere uscătorie” situat la etajul 3 al imobilului situat în București, ..26, ., sector 6.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV/4 ex./12.02.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 61/2015. Judecătoria... → |
|---|
