Contestaţie la executare. Sentința nr. 508/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 508/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 508/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 508
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și cu intimatul B. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatoarea, prin consilier juridic, P. S., în baza împuternicirii aflate la fila nr. 6 a dosarului, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: la data de 05.01.2015, prin serviciul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a depus copia dosarului de executare nr. 1260/2014; la data de 19.01.2015, prin serviciul registratură, intimatul L. P. a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6, având în vedere obiectul cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, precizează că această contestație se îndreptă împotriva tuturor actelor de executare emise de executorul judecătoresc, dar și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite. Menționează că dorește și contestarea titlului, motiv pentru care apreciază că s-ar impune disjungerea cauzei, iar contestația la titlu ar fi de competența instanței care a emis respectiva sentință civilă, respectiv Tribunalul Argeș. Apreciază că această contestație la executare împotriva actelor de executare ar fi de competența Judecătoriei Sectorului 6 București. În baza art. 722 Cod pr.civ., arată că dorește să solicite și întoarcerea executării silite. La interpelarea instanței, arată că formulează și contestație la titlu, în baza art. 711 al. 2 Cod pr.civ. pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 21.10.2014, sub nr._, contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în contradictoriu cu pârâții B. ,,B. Ș. C. și D. N.” și B. D., a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare; anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1260/2014.
In prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, „când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de plata taxelor și a cauțiuni în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin (4), din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1260/2014.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 2671/20.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 174/2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. D., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/21.12.2010 și menținerea deciziei de pensionare nr._/2008 emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art. 4 alin (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a 11. G. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
A mai arătat contestatoarea că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile OUG nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „ de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective."
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor alt. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr. 323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii").
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 4303/02.09.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010, contestatoarea a anexat Buletinul de calcul pentru B. D..
A menționat de asemenea că, prin punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 4303/02.09.2011, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea 241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. ”
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia noastră, exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, contestatoarea a solicitat instanței de judecată să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1260/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f. 6 – 14) și alte probe a căror necesitate va reieși din desfășurarea dezbaterilor.
La data de 30.10.2014, intimatul B. B. Ș. C. și D. N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lisei calității sale procesuale pasive (f. 23).
La data de 24 noiembrie 2014, intimatul B. D., în temeiul art. 205, Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare (f. 27) la contestația la executare formulată de C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale și a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și admiterea actelor de executare dispuse de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N., în dosarul execuțional nr. 1260/2014.
În fapt, intimatul a arătat că instanța de judecată, prin Încheierea din 05 septembrie 2014, a dispus următoarele: „încuviințează executarea silită, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2671/20.09.2012 pronunțată de Tribunalului Argeș - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul_, în ceea ce privește obligația de a face stabilită în sentință, constând în obligarea debitoarei la menținerea în plată a deciziei nr._/2008 emisă în favoarea creditorului în temeiul dispozițiilor Lg. 164/2001.
Autorizează creditorul să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu".
Având în vedere că acțiunea de contestare a deciziei de recalculare (decizie care a avut ca obiectiv final modificarea statutului lui de pensionar militar) s-a datorat încălcării procedurii legale de emitere a unei decizii de recalculare, modificările legislative invocate nu au influențat în niciun fel hotărârea instanței de judecată de a anula această decizie și de a o considera nelegală,astfel că pe data de 18.09.2012 (când așa zisele modificări ale legislației erau deja luate), instanța a reținut: "In aceste condiții, decizia de recalculare nr._/21.12.2010, emisă reclamantului în perioada în care subzista suspendarea efectelor HG nr. 735/2010, este în mod evident nelegală. ’’ (Sent.civ. nr. 2671/2012, pag.3, aln.8).
Temeiul legal al Sentinței civile nr. 2671/2012 nu este Legea nr. 164/2001 așa cum sugerează C. de P. Sectorială a M.. nu a judecat dacă Legea nr.l19/2010 - respectiv Legea nr.l64/2001 sunt aplicabile sau nu, ci faptul că M.. de P. Sectorială a încălcat Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, lege care subzista, așadar reclamantul a inventat un temei legal care nu există.
Pe de altă parte, durata suspendării este infinită întrucât Decizia civilă nr.38/07.01.2011 a Î.C.C.J. a suspendat definitiv H.G. nr.735/2010. De asemenea, Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a I.C.C.J are drept temei legal art.2, alin. 1, lit.ș) și art.14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - temei legal care este de asemenea în vigoare.
Intimatul a subliniat că atât Tribunalul Argeș cât și Curtea de Apel Pitești au hotărât
" anularea Deciziei (de recalculare) nr._/21.12.2010 emisa de M.. să mențină în plată decizia nr._/2008 emisă în favoarea contestatorului în temeiul dispozițiilor legii 164/2001 ”, așa cum se poate vedea în dispozitivul sentinței civile arătată mai sus.
Aceasta nu menționează dacă o lege sau alta este aplicabilă sau nu pentru că nu legile au fost contestate, ci nelegalitatea emiterii deciziei de recalculare, fapt pentru care instanțele de judecată au sancționat corect fapta prin sentința civilă invocată.
Având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr.l19/2010 (efectul ei încetând la 31.12.2010), după anularea Deciziei de recalculare nr._/21.12.2010 emisă de M.. arătat că nu a mai primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal OUG nr.1/2011. Cu toate acestea, C. de P. Sectorială a M.. abuziv acțiunea de revizuire a pensiei sale de serviciu, ajungând în situația de față când a revizuit in mod repetat ceea ce era anulat de instanțele de judecată. În perioada decembrie 2011 - 2013 C. de P. Sectorială a M.. către el o decizie de revizuire_/07.12.2011 (anexată) fără a justifica motivul revizuiri.
C. de P. Sectorială a M.. cu rea voință, deturnând dispozițiile OUG nr. 1/2011, care, atât în preambul prevede că „...se impune adoptarea de masuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a si b din Legea nr.l19/2010….. ” cât și prin Anexa nr.3, art.l, dispune că: ..Pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din Legea nr. 119/2010. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și recalculate potrivit prevederilor aceleași legi se revizuiesc conform prezentei metodologii”.
Așadar, se revizuiesc pensiile recalculate (o pensie recalculată presupune existența unei decizii de recalculare valabilă). Ori sub acest aspect chiar M.. său, în motivarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 2469/2012, care acum reprezintă titlu executoriu, document cu nr. A-811 J/25.10.2012, depus la Tribunalul Argeș și înaintat și lui (anexat în copie) arată, în concluzia de la pag.4 că, OUG 1/2011 ..... nu prevede anularea deciziilor (de recalculare - nn) emise în baza Legii nr.l19/2010, ci revizuirea acestora…..”
Cu toate acestea, etapele invocate de C. de P. Sectorială a M.. temei legal, ele fiind doar speculații, deoarece, după cum a mai arătat, pe data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj a pronunțat Sentința civilă nr. 338 prin care a suspendat executarea HG 735/2010. Această măsură a suspendării a fost confirmată de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38/07.01.2011.Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 14 (7) prevede faptul că "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării" (în această situație suspendarea fiind definitivă.).
- In prima etapă: C. de P. Sectorială a M.. decizia de recalculare nr._ pe data de 21.12.. 2010, adică atunci când aplicarea HG 735/2010 era suspendată, nelegalitatea fiind sancționată de instanțele de judecată cu anularea ei.
A mai menționat că, la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a M.A.I. a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare.
Etapa a doua invocată este mult mai relevantă deoarece au revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin Sentința Civilă nr. 2671/2012, ignorând Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a Î.C.C.J, care a decis suspendarea definitivă a executării HG 735/2010, având drept consecință, anularea deciziei de recalculare, invocând în mod netemeinic și nelegal că au aplicat OUG nr.1/2011.
În ceea ce privește OUG nr. 1/2011, aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit “instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor.”
S-a subliniat că ordonanța de urgență, în ciuda terminologiei diferite utilizate, respectiv “revizuire” în loc de “recalculare”, reia, în esență, prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 735/2010. În practică, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii cu noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu j hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă către el la data de 01.01.2011 iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr. 263/2011 nu poate produce efecte asupra sa, instanța stabilind că "menține în plata pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată șl aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Anularea Legii nr. 164/2001 nu înseamnă că anulează dreptul său la pensie născut în baza prevederilor acestei legi. Legea trebuie să-și producă efectul asupra sa deoarece a stat la baza nașterii dreptului său de pensie, el nemaiputând să fie reevaluat la fiecare modificare a condițiilor de pensionare.
Intimatul a considerat că dreptul său de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil. Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-mi recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
A menționat intimatul că, pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Cât despre beneficiul rezultat din reducerea cuantumului pensiilor, acesta este minim având în vedere numărul limitat al celor care au avut consecința diminuării pensiilor față de cei care au avut consecința măririi cuantumului pensiilor.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului din 2013, privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, care arată că problemele create ca urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
De asemenea, Curtea Constituțională prin Decizia Nr. 20 din 2 februarie 2000, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 18.02.2000, reținea:
,,Curtea Constituționalei reține că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității... ”
A treia etapă invocată, așa zisă „cu caracter reparatoriu” dar care i-a înghețat pensia pentru 10-12 ani, a fost marcată de emiterea Deciziei nr. 5678/01.10.2013, de repunere în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, pe care a contestat-o la Comisia de contestații a M.. de 04.10.2013, la care, până în prezent (după un an de zile), nu a primit niciun răspuns. A motivat că OUG nr.1/2011 nu poate să revizuiască Decizia de pensie nr._/29.12.2008 prin care a fost înscris la pensie de serviciu în baza Legii 164/2001, deoarece el trebuie să beneficieze de pensia de serviciu stabilită prin Sentința civilă nr. 2671/2012.
S-a apreciat că în mod netemeinic și speculativ contestatoarea a arătat că în cursul anului 2011 a fost menținut cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010. Acest fapt nu s-a datorat unei ,,repuneri în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010...” ci pentru faptul că HG 735/2010 fost suspendată definitiv prin Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a I.C.C.J. și pentru faptul că la 31.12.2010 înceta efectul Legii nr.l19/2010 iar procesul de recalculare nu se încheiase.
OUG nr.1/2011 a prevăzut ca documentele necesare revizuirii să nu mai fie procurate și depuse de către pensionari ci această operațiune urmând să fie făcută de către M.. la data de 31.10.2011 iar revizuirea pensiilor să fie făcută „...cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011...” . Acesta este motivul pentru care, în cursul anului 2011, a fost menținut cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010.
Scopul declarat al OUG nr.1/2011 a fost instituirea unei etape de revizuire, din oficiu, a cuantumului pensiilor recalculate prin efectul Legii nr. 119/2010.
Rezultă că Ministerul Apărării Naționale prin C. de P. Sectorială i-a aplicat în mod netemeinic și nelegal prevederile OUG nr.1/2011 deoarece el nu aveam o decizie de recalculare legală emisă în baza Legii nr.l19/2010, situație de fapt constatată și sancționată de instanțele de judecată prin sentința civilă nr. 2671/2012.
Prin sentința pronunțată, de anulare a deciziei de recalculare, instanța nu a stabilit un cuantum al pensiei, așa cum susține fără temei legal reclamantul, ci a hotărât că “menține in plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”, cuantumul pensiei fiind corespunzător legii pe care instanța a hotărât că trebuie aplicată.
S-a învederat că reclamanta a afirmat fără temei legal, speculând că instanța nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile OUG nr. 1/2011 deoarece nimeni nu a solicitat acest lucru, întrucât OUG nr.1/2011 nu-i era opozabilă, iar el nu avea o decizie valabilă emisă în baza Legii nr.l19/2010 care să poată fi supusă revizuirii acestuia.
Reclamantul a mai menționat că „...în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege ...” ceea ce este corect, dar instanțele de judecată au menirea și competența să constate dacă a fost încălcată legea și să stabilească măsurile legale ce se impun, ceea ce au și făcut atunci când au pronunțat Sentința Civilă nr. 2671/2012 din 20 septembrie 2012. Reclamantul sugerează că sentința civilă ar fi depășit competențele instanței, ceea ce este absolut speculativ.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2011 se referă la „stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit c — h din Legea nr. 119/2010... ”, iar pensiile militarilor sunt prevăzute la art 1 lit a - b din Legea nr. 119/2010.
Faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile deoarece a fost judecat la data de 10.06.2013 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din_ ), iar Sentința civilă nr. 2671/2012 era irevocabilă din data de 12.09.2012, având deja putere de lucru judecat.
Intimatul a criticat susținerea contestatoarei privind aplicarea efectelor deciziei, pe principiul mutatis mutandis, și în cazul pensiilor militare de serviciu ceea ce ar însemna că această decizie poate produce efecte asupra hotărârilor judecătorești care erau deja definitive și (sau) irevocabile la data adoptării deciziei (10.06.2013). Acest fapt ar duce la încălcarea principiului retroactivității legii precum și al Deciziei C.C.R nr. 972 din 21 noiembrie 2012: ,, Efectele hotărârilor judecătorești. Înfăptuirea justiției, în numele legii, are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot din lege. Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluționarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice și de eficientizare a normelor de drept substanțial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată si executată atât de către cetățeni, cât si de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă si irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstrucționare a bunei funcționări a justiției [...] În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunalul ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă [...].”
S-a învederat că prin Sentința Civilă nr. 2671/2012, nu i-a stabilit un cuantum al pensiei, ci faptul că :‘‘menține în plata pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată si completată si aflată în plată în luna decembrie 2010”.
În dispozitivul sentinței nu este specificat un cuantum al pensiei ci faptul că au fost anulate: Decizia (de recalculare) nr._/21.12.2010 emisă de M.. Legii nr. 119/2010, iar motivarea Deciziei nr.323 a Curții Constituționale din 10 iunie 2014, invocată de contestator, nu îi este opozabilă ea prevăzând că „pensiile prevăzute la art.l lit.a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri definitive si irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii".
S-a apreciat că reclamanta a afirmat, fără temei legal, că i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010 pentru că așa a dispus instanța de judecată. Această afirmație nu aparține instanței de judecată, care nu a dispus acest lucru, ci sunt argumentele Casei de P. Sectorială a M.. întâmpinarea la contestația deciziei de recalculare.
În perioada ianuarie 2012 - septembrie (inclusiv) 2013 i s-au reținut sume importante din pe3nsie 8.447 lei brut respectiv 7.096 lei net, din ceea ce reclamantul afirmă că i-au fost plătiți.
Punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2671/2012 nu vizează aplicarea sau neaplicarea niciunei legi sau ordonanțe ci a unei hotărâri judecătorești irevocabilă care nu a stabilit decât că ,,menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”
Intimatul a invocat, totodată, practica judiciară a Tribunalului București, care a admis apelurile formulate de alte cadre militare în rezervă la încheierile la încheierile pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, prin care s-au respins sau admis în parte solicitările executorului de încuviințare a executării silite în dosarele nr._/236/2014;_/303/2014;_/303/2014, așa cum rezultă din tabelul și din extrasele de pe portalul Tribunalului București, anexate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii, în copie, respectiv: Comunicare adresă emisă la 23 octombrie 2014 de către Judecătoria Sectorului 6 București;Titlu executoriu: Sentința civilă nr. 2671 /2012 a Tribunalului Argeș - secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale; încheierea Judecătoriei sector 6 București de încuviințare a executării silite în dosarul nr.l_ ; Recursul, respins, al M.. civile nr.2671/2012 (titlul executoriu), în dosarul_ ; Tabelul și extrase cu soluții ale Tribunalului București de admitere a apelurilor; Adresa nr._/23.05.2014 transmisă de C.P.S. a M.A.I. d-lui V. I.; Decizia de pensie nr._/2008;Decizia de revizuire_/07.12.2011; Decizia pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile L.241/2013:_/01.10.2013; Cupoane de pensie din perioada decembrie 2010, ianuarie 2012 - septembrie 2013; Buletin de calcul pensie emis de CSP; Situație comparativă între pensia aflată în plată în dec. 2010 și cea plătită de CPS a M..>
La data de 08 decembrie 2014, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată din oficiu la termenul din data de 23.01.2015, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 713 Cod procedură civilă, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
Întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de executare în sensul Codului de procedură civilă raportarea se face la dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.
Instanța constată însă că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei Sectorului 6 București, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș, astfel cum se va argumenta în continuare.
Astfel, prin contestația la executare formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 2671/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 174/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, constând în . OUG 1/2011, care a modificat prevederile legale în material stabilirii drepturilor de pensie.
Pe cale de sonsecință, soluționarea contestației la executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specific în materia pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare silită.
Or, analiza acestor aspect este de competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 153 lit. i din Lg. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. 2 din Lg. 263/2010, se constată că motivele de contestație anterior analizate atrag competența Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei.
Mai mult, la termenul din data de 23.01.2015, contestatoarea a învederat că prin acțiune a formulat și contestație la titlu. Or,potrivit art. 713 alin. 3 Cod procedură civilă, competentă să soluționeze contestația la titlu este instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în speță Tribunalul Argeș.
Având în vedere faptul că unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș, instanța constată că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cause diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unui instanțe de grad mai înalt.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că revine Tribunalului Argeș competența de a solutiona în integralitate acțiunea, astfel încât instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, instanța de la domiciliul creditorului, beneficiar al pensiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu pârâții: B. ,,B. Ș. C. și D. N.”, cu sediul în București, .. 17, sector 3, C.I.F. RO_ și B. D. (CNP_), domiciliat în Pitești, ., ., ., jud. Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. R.S./Thred. M.G.
6 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 398/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
