Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4994/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4994/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4994
Ședința din camera de consiliu din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta K. L. SRL, în contradictoriu cu pârâta, F. L. G. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 raportat art. 107, 1025 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni de zile.
Instanța încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 12.03.2015, sub numărul_, reclamanta K. LOGISTICS SRL, în contradictoriu cu pârâta F. L. G. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6046,61 lei, la care se adaugă dobânzi legale care curg de la data de 12.09.2014. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de lei, reprezentând taxă de timbru judiciar.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că principalul său obiect de activitate îl reprezintă efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri. Așadar,în baza unei comenzi ferme de transport, pârâta a solicitat reclamantei: „ 1 auto în sistem exclusiv, prelată 24 tone, dotat cu 30 de europaleți la schimb... pe relația Germania - România” conform Comenzii contract de transport nr. 353M/30.07.2014 -. Tariful de transport a fost stabilit prin ANEXA 1 la Comanda nr. 353M/03.07.2014 la 1100 EUR + cota TVA(24%) cu toate taxele incluse. În ceea ce privește plata transportului, reclamanta a arătat că aceasta urma să se efectueze la 35 de zile de la primirea de către pârâtă a documentelor în original, conform ANEXEI 2 la Comanda nr. 353M/30.07.2014.
Reclamanta a arătat că a prestat serviciul contractat astfel: a încărcat marfa de la F. KONSERVEN GmbH - Falterhaid 51 - Simbach - Germania în data de 01 08.2014 și a descărcat la D. P. L. S.R.L. - Hărman, ., jud. B. - România în data de 02.08.2014, așa cum reiese din Scrisoarea de transport internațional, termenul limită de livrare, conform comenzii pârâtei, fiind de 04.08.2014. Totodată, potrivit ANEXEI 2 la comanda nr. 353M/30.07.2014, reclamanta a comunicat prin poștă, la adresa indicată de către pârâtă, CMR-ul și factura nr, 227/04,08.2014, ambele în original, F. L. G. confirmând primirea acestora la data de 08.08.2014, așa cum reiese din confirmarea de primire semnată de pârâtă Deci, până la data de 11.09.2014, la 35 de zile de la data primirii documentelor de către pârâtă, aceasta ar fi trebuit să achite contravaloarea serviciilor prestate, însă nu a făcut-o nici până la data introducerii cererii
În plus reclamanta a arătat că a întreprins numeroase demersuri pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului,, atât telefonic, cât și prin postă (la data de 29.12.2014, conform confirmării de primire anexate, pârâtei i s-a comunicat un extras de cont cu debitele restante) și mail, însă fără nici un rezultat.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata serviciilor prestate în baza comenzii ferme a acesteia, conform facturii nr. 227/04.08.2014 în cuantum de 6046,61 lei lei și a penalităților de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, și anume 12.09.2014 și până în ziua plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinul Ministerului Justiției nr. 359/C/2013, art. 1025-1032 din Legea nr, 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: certificat de înregistrare al reclamantei K. L. S.R.L. la ORC; Comanda contract de transport nr. 353M/30.07.2014; ANEXA 1 la Comanda contract de transport nr. 353M/30.07.2014; ANEXA 2 la Comanda contract de transport nr. 353M/30.07.2014; Scrisoarea de transport internațional și Factura nr. 227/04.08.2014, precum și confirmarea de primire a acestora; - notificarea transmisă prin mail la data de 22.12.2014; Extrasul de cont nr. 1208/22.12.2014 și confirmarea de primire a acestuia.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că
Între reclamantă și pârâtă au desfășurat raporturi juridice în baza Comenzii contract de transport nr. 353M/30.07.2014.
Tariful de transport a fost stabilit prin ANEXA 1 la Comanda nr. 353M/03.07.2014 la 1100 EUR + cota TVA(24%) cu toate taxele incluse. În ceea ce privește plata transportului, reclamanta a arătat că aceasta urma să se efectueze la 35 de zile de la primirea de către pârâtă a documentelor în original, conform ANEXEI 2 la Comanda nr. 353M/30.07.2014.
Reclamanta a încărcat marfa de la F. KONSERVEN GmbH - Falterhaid 51 - Simbach - Germania în data de 01 08.2014 și a descărcat la D. P. L. S.R.L. - Hărman, ., jud. B. - România în data de 02.08.2014, așa cum reiese din Scrisoarea de transport internațional, termenul limită de livrare, conform comenzii pârâtei, fiind de 04.08.2014.
Pârâta nu a contestat existența raporturilor contractuale și nici nu a formulat vreo apărare privitoare la modalitatea de executare a prestațiilor de către reclamantă.
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de transportul mărfii de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea facturii fiscale emise de aceasta.
Conform art. 1350 C.civ., (în vigoare la data nașterii obligației), contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. Instanța reține că factura emisă coroborată cu comanda de transport constituie voința părților în sensul încheierii unui contract de transport. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia și, în consecință, va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 6046,61 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate nr. 014/30.03.2015, către reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Astfel, conform calculului penalităților, pârâta datorează, pentru factura neachitată, și dobândă legală de la data scadenței, 12.09.2014 și până la achitarea efectivă a debitului.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va admite, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, reprezentând taxa judiciară timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta K. L. S.R.L. cu sediul social în Sighișoara, ., .,_ jud. M., și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la punctul de lucru din Sighișoara, ., jud. M.,_, număr de înregistrare la Registrul Comerțului J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâta F. L. GURP SRL, cu sediul în București, ., sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO27027660.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6046,61 lei reprezentând contravaloare factură, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței, 12.09.2014 și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei și suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CCI/ Tehnored.PAS
4 ex/ 01.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4988/2015. Judecătoria SECTORUL... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6210/2015.... → |
|---|
