Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3124/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3124/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3124/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3124
Ședința publică din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterileșisusținerileorale ale părților au avutlocînședința din camera de consiliu din data de 16.04.2015, aspect consemnatînîncheierea de ședință de la aceadată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 31.10.2014, sub numărul_, reclamanta ..R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. T. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.475,72 lei plus penalități de întârziere în cuantum de 3.892,26 lei, calculate în baza art. 7 din Contractul de vânzare cumpărare nr. 61 din 31.07.2012. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că în urma raporturilor comerciale încheiate, în baza Contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, părțile s-au obligat la vânzarea, respectiv cumpărarea pe bază de comandă fermă a produselor pe care vânzătorul le comercializează. În acest sens, au fost emise următoarele facturi fiscale: Nr. 116 din 20.01.2014 scadentă la 2014, Nr. 144 din 22.01.2014 scadentă la 21.02.2014, Nr. 161 din 24.01.2014 scadentă la 2014, Nr. 1197 din 16.05.2014 scadentă la 15.06.2014 și respectiv Factura Nr. 1198 din 16.05.2014 scadentă la 15.06.2014; toate aceste facturi fiind nefiind achitate integral până la data introducerii cererii. În ceea ce o privește, reclamanta a învederat instanței faptul că și-a îndeplinit întocmai obligațiile comerciale proprii ce au stat la baza emiterii facturii fiscale menționate mai sus, fapt dovedit prin semnarea și ștampilarea facturilor fiscale de către cumpărător.
Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței rezultă din faptul că suma de 3.475,72 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate a fost însușită, recunoscută șl acceptată la plată de către debitoare, fapt dovedit de semnarea contractului nr. 61/31.07.2013 existent între părți și îndeplinirea tuturor obligațiilor comerciale întocmai cum au fost asumate și de semnarea și ștampilarea facturilor fiscale emise. De asemenea, reclamanta a învederat instanței faptul că pârâta nu a înțeles să conteste facturile emise. În ceea ce privește lichiditatea creanței, a arătat că aceasta rezultă din cuprinsul facturilor fiscale emise în mod legal la următoarele date: 20.01.2014, 2.01.2014, 24.01.2014,16.05.2014. În fine, reclamanta a apreciat că se află în posesia unei creanțe exigibile, fiind depășită scadența facturilor cu 251 de zile, 249 de zile, 247 de zile șli 135 de zile prin refuzul pârâtei de a achita debitul.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 3.892.26 lei, calculată de la data scadentei fiecărei facturi fiscale și până la data de 28.10.2014, reclamanta a arătat că, în temeiul art. 7 din Contract și art. 1078 din Codul civil, acestea au caracter cert, lichid și exigibil. În acest sens a arătat că, caracterul cert al dobânzilor rezultă din faptul că debitorul obligației bănești este obligat să achite vânzătorului contravaloarea produselor, conform facturilor, în baza ofertei acceptate de cumpărător prin comandă fermă, în termenul expres precizat în factură, dar nu mai târziu de 5 (cinci) zile de la data scadentă prevăzută în factură, acesta fiind termenul de plată limită admis. Plata se efectuează cu numerar, bilet la ordin înfiat, datat și avalizat sau filă cec. Caracterul lichid al dobânzii rezultă din dispozițiile art. 7.2 din contract, iar caracterul exigibil, din dispozițiile art. 1535 alin.1 Noul Cod Civil.
Față de cele învederate instanței anterior, având în vedere că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă neachitată până în prezent împotriva pârâtei, reclamanta a solicitat instanței ca,prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata facturilor fiscale neachitate, a penalităților pe zi de întârziere aferente, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.025 - 1.032 Cod de Procedură Civilă, art. 662 alin 3, art. 662 alin 4 Cod Pr. Civ., art 1.270 alin 1, art. 1.535 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei și probei cu înscrisuri, respectiv: factura fiscală nr. 116 din 20.01.2014, nr. 144 din 22.01.2014, nr. 161 din 24.01.2014, nr. 1197 din 16.05.2014, nr. 1198 din 16.05.2014. modul de calcul al penalităților de întârziere, contractul de vânzare –cumpărare nr. 61/31.07.2013, împuternicire.
Prin adresa înregistrată pe rolul instanței la data de 14.11.2014 reclamanta s-a conformat dispozițiilor instanței cuprinse în rezoluția din 04.11.2014, în sensul că a depus la dosarul cauzei informații ONRC și împuternicire.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 02.04.2015 reclamanta ..R.L. a solicitat instanței ca,prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani: 2.475,72 lei, reprezentând debit restant neachitat până în prezent; 4.556,69 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de 01.04.2015; penalități de întârziere, calculate de la data de 01.04.2015 și până la data achitării efective a debitului. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă.
În motivarea în fapt a cererii precizatoare reclamanta a arătat că debitul restant la data introducerii cererii precizatoare este în cuantum de 2.475,72 lei, fiind constituit din contravaloarea următoarelor facturi fiscale: factura fiscală nr. 115/20.01.2014 în valoare de 1.900,92 lei, scadentă la data de 19.02.2014 din care a fost achitată parțial suma de 1.000 lei, rămânând un rest de plată neachitat în cuantum de 900,92 lei, neachitat până în prezent; factura fiscală nr. 144/22.01.2014, în valoare de 344,72 lei, scadentă la data de 21.02.2014 și neachitată până în prezent; factura fiscală nr. 161/24.01.2014 în valoare de 442,68 lei, scadentă la data de 23.02.2014 și neachitată până în prezent; factura fiscală nr. 1197/16.05.2014 în valoare de 586,52 lei, scadentă la data de 15.06.2014 și neachitată până în prezent; factura fiscală nr. 1198/16.05.2014 în valoare de 200,88 lei, scadentă la data de 15.06.2014 și neachitată până în prezent. Din valoarea totală a acestor facturi fiscale de 3.475,72 lei, reclamanta a arătat că a fost achitată parțial suma de 1000 lei rămânând un rest de plată de 2.475,72 lei. Acest rest de plată reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum a arătat pe larg în cererea de chemare în judecată inițială.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei în cuantum de 4.556,69 lei reprezentând penalități de întârziere calculate dela data scadenței facturii fiscale până la data de 01.04.2015,precum și obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere calculate de la dat de 01.04.2015 până la data achitării efective a debitului, reclamanta a arătat că din moment ce facturile fiscale au fost recunoscute și acceptate la plată de către debitoare prin semnarea și ștampilarea contractului de vânzare – cumpărare și a facturilor fiscale, precum și prin achitarea parțială a acestora.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, reclamanta a arătat că achitarea acestora se va face astfel: pentru factură fiscală nr. 116/20.01.2014 în valoare de 1.900,92 lei, scadentă la data de 1902.2014, din care a fost achitată parțial suma de 1.000 lei, rămânând un rest de plată neachitat în cuantum de 900,92 lei, neachitat până la data de 01.04.2014, având o întârziere de 406 zile (calculate de la data scadenței facturii fiscale respectiv 19.02.2014 și până la data de 01.04.2014), datorează penalități de întârziere în cuantum de 1.828,86 lei (900,92 lei x 406 zile x 0,50% = 1.828,86 lei); pentru factură fiscală nr. 144/22.01.2014, în valoare de 344,72 lei, scadentă la data de 21.02.2014 și neachitată până la data de 01.04.2014, având o întârziere de 404 zile (calculate de la data scadenței facturii fiscale respectiv 21.02.2014 și până la data de 01.04.2014, datorează penalități de întârziere în cuantum de 696,33 lei (344,72 lei x 404 zile X 0,50% = 696,33 lei); pentru factură fiscală nr. 161/24.01.2014 în valoare de 442,68 lei, scadentă la data de23..02.2014 și neachitată până în prezent până la data de 01.04.2014, având o întârziere de 402 zile (calculate de la data scadenței facturii fiscale respectiv 23.02.2014 și până la data de 01.04.2014), datorează penalități de întârziere în cuantum de 889,78 lei (442,68 lei x 402 zile x 0,50% = 889,78 lei); pentru factură fiscală nr. 1197/16.05.2014 în valoare de 586,52 lei, scadentă la data de 15.06.2014 și neachitată la data de 01.04.2014, având o întârziere de 290 de zile (calculate de la data scadenței facturii fiscale respectiv 15.06.2014 și până la data de 01.04.2014, datorează penalități de întârziere în cuantum de 850,45 lei (586,52 lei x 290 zile x 0,50% = 850,45 lei); pentru factură fiscală nr. 1198/16.05.2014 în valoare de 200,88 lei, scadentă la data de 15.06.2014 și neachitată până la data de 01.04.2014, având o întârziere de 290 de zile (calculate de la data scadenței facturii fiscale respectiv 15.06.2014 și până la data de 01.04.2014), datorează penalități de întârziere în cuantum de 291,27 lei (200,88 lei x 290 zile x 0,50% = 291,27 lei).Total cuantum penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de 01.04.2015 este de 4.556,69 lei.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat instanței, în baza contractului încheiat între părți și a dispozițiilor art. 1530 NCC, să dispună obligarea pârâtei la plata debitului restant și a penalităților de întârziere.
În drept, cererea precizatoarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 din Noul cod de proc.civ.
În susținerea cererii precizatoare, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: factura fiscală nr. 116 din 20.01.2014, nr. 144 din 22.01.2014, nr. 161 din 24.01.2014, nr. 1197 din 16.05.2014, nr. 1198 din 16.05.2014, modul de calcul al penalităților de întârziere, contractul de vânzare –cumpărare nr. 61/31.07.2013, precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 61 din data de 31.07.2012 prin care reclamanta s-a obligat să obligat să vândă pârâtei, pe baza comenzii ferme a acesteia, piese de schimb auto, uleiuri, iar pârâta și-a asumat obligația achitării contravalorii acestor produse(f. 16-19).
Astfel, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta livrând pârâtei produse de natura celor menționate în contract. Ca urmare, reclamanta a emis facturile fiscale nr. 116 din 20.01.2014, nr. 144 din 22.01.2014, nr. 161 din 24.01.2014, nr. 1197 din 16.05.2014, nr. 1198 din 16.05.2014 (f. 11-15).
Instanța reține că pârâta nu a contestat creanța pretinsă de reclamantă nici anterior prezentului litigiu și nici numai ulterior, după introducerea cererii de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art.1270 C.civ., convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de produsele livrate de reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata în integralitate a facturilor emise) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3475,72 lei reprezentând contravaloare mărfuri.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere, instanța constată că, potrivit art. 7.2 din contractul părților, în cazul neefectuării plății la termen, se poate percepe o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere.
În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării facturii emise de către reclamantă în temeiul contractului, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata penalităților, conform art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței facturii. Astfel, pârâta datorează și suma de 3892,26 lei penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente facturilor neachitate, de la data scadenței facturilor și până la data sesizării instanței (întrucât reclamanta nu a pretins plata penalităților în continuare, ulterior sesizării instanței), respectiv 31.10.2014, conform principiului disponibilității.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței nr._ din 31.10.2014(f. 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea reclamantei S.C P. A. S.R.L., cu sediul în B., ., nr. 184, ., înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în București, sector 6, ., nr. 16, ., etaj 5,. ONRC sub nr. J_, CUI RO_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3475,72 lei reprezentând contravaloarea mărfuri, precum și la plata sumei de 3892,26 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi aferente debitului principal calculate de la data scadenței facturilor și până la data sesizării instanței, respectiv 31.10.2014.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. ABB/ Tehnored. PAS
4ex/03.06.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2798/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3152/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
