Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2798/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2798/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2798/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2798
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
JUDECĂTOR: E. A. T.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect anulare somație de plată - ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u. - cerere în anulare, privind pe petenta-creditoare . SA, în contradictoriu cu intimata-debitoare ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014 creditoarea . SA a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea ., emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 56.318,29 lei, din care 43.678 lei reprezentand contravaloare servicii de transport, iar 12.640,29 lei penalități de întarziere, la plata penalităților în cuantum de 0,1 % aferente sumei de 43.678 lei, pană la data efectuării plății, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, creditoarea a arătat că între cele două părți s-a încheiat la data de 26.08.2013 contractul de prestări servicii nr. 8, avand ca obiect servicii de transport de la locul de încărcare groapa ecologică de gunoi Rudeni către locul de descărcare, fabrica de ciment Lafarge, din localitatea Medgidia. Prețul serviciilor de transport a fost prevăzut în anexa 1 și este de 1350 lei/cursă fără TVA .
Conform contractului, plata urma a fi efectuată pe baza facturii emisă de transportator în fiecare zi de luni a săptămanii, în termen de 35 de zile de la data emiterii facturii.
Potrivit art. VI din contract depășirea termenului de plată atrage penalități de întarziere în valoare de 0,1% pentru fiecare zi.
Au fost emise facturi, dintre care unele au fost achitate, însă nu s-au încasat penalizările . A arătat creditoarea că din factura nr. 600/24.10.2013 ,în valoare de_, s-a achitat suma de 8216 lei, rezultand de plată suma de_ lei, iar facturile nr. 617/6.11.2013, în valoare de_ lei, și factura nr. 618/14.11.2013, în valoare de 6696 lei, nu sunt achitate.
În drept, creditoarea a invocat 1113 și urm. N. C. pr. civ.
Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat creditoarei proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosar, în copie, contract de transport nr. 8/26.08.2013, anexa 1 a contractului, facturile fiscale nr. 600/24.10.2013 nr. 617/6.11.2013 și nr. 618/14.11.2013, somație, situație penalități, mod calcul penalități, extrase de cont, facturile nr. 591/22.10.2013, 572/9.10.2013, 555/1.10.2013,550/26.09.2013, 553/3.09.2013, certificat constatator emis de ONRC.
Prin sentința civilă nr. 8461/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, instant a admis în parte cererea, ordonând debitoarei să plătească creditoarei, în 10 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 334,80 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturii nr. 555/1.10.2013, respingând celelalte cereri, ca neîntemeiate.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015, sub nr._, reclamantul . SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul ., cerere în anulare împotriva sentinței civile nr 8461/13.11.2014 în cauza ce formează obiectul dosarului_/303/2014 a Judecătoriei sectorului 6 București, solicitând admiterea acesteia și pronunțarea unei hotărâri definitive prin care sa se emită ordonanța de plata, conform art.1021 C.pr.civ, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a învederat că instanța de fond motivează ca nu sunt îndeplinite condițiile privind debitul 56.318,29 lei din care 43.678 lei reprezentând contravaloare servicii de transport, iar 12.640,29lei, penalități de întârziere. Reține că, potrivit art.662 C.pr.civ, creanța este certă, lichidă și exigibilă, ori în cazul de față nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de texte de lege, fiind întrunite doar condițiile referitoare aferente facturilor nr.555/01.10.2013.
Mai arată că instanța a reținut că facturile nu au fost însușite de debitoare, întrucât nu sunt semnate de reprezentării acestuia, iar din extrasele de cont depuse nu rezultă că plățile efectuate de debitoare ar fi fost imputate asupra sumelor pentru care s-au emis facturile. Instanța nu poate retine că facturile au fost acceptate în mod tacit, iar din contract rezultă ca prețul serviciilor este precizat în mod generic, ajungând la concluzia că sumelor datorate depind de serviciile prestate efectiv și întrucât nu rezultă ca s-au prestat serviciile, înseamnă ca nu au fost acceptate facturile.
Reclamanta a apreciat că instanța greșește în judecarea cauzei, având în vedere că, potrivit art.1018 punctul 3 C.pr.civ, pârâtul urma să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înainte termenului de judecată, iar în cazul nedepunerii întâmpinării instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Sub acest aspect, instanța nu a dat eficiență dispozițiilor legale prevăzute în art.1018, punctul 3 și nu a coroborat acest aspect cu plățile anterior făcute și dovedite de către debitoare, cu faptul că facturile fiscale solicitate la plată au fost comunicate prin poștă debitoarei.
A mai arătat că facturile fiscale solicitate la plată au fost comunicate prin poștă debitoarei, situație întărită de faptul că debitoarea a primit somația, așa cum rezultă din dovada de expediere, conform art. 1013 și urm. C.pr.civ. Fiecare factura fiscala a fost însoțită de borderou transport cu tichetul de cântar, cantitatea încărcată și cantitatea descărcată, transportul fiind confirmat de către Depozitul ecologic Chiajna si de către . Medgidia, conform cmr-urilor, constând în deșeuri menajere, gunoi menajer, alte deșeuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1023 și urm.C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: facturile fiscale însoțite de CMR-urile aferente nr. 600/24.10.2013, nr. 617/6.11.2013 și nr. 618/14.11.2013, corespondență electronică (f. 5-86).
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la dosar.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea . SA., în calitate de transportator, și debitoarea ., în calitate de beneficiar, s-a încheiat, pe o durată de un an, contractul de transport nr. 8/26.08.2013, prin care creditoarea s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei servicii de transport cu un număr de 2 autobasculante, de la groapa ecologică de gunoi Rudeni la Fabrica de ciment Lafarge, din localitatea Medgidia (f. 7-10, ds._/303/2014).
Conform art. 4.1 din contract, coroborat cu anexa 1 a contractului, prețul serviciilor de transport era de 1350 lei/cursă, iar debitoarea s-a obligat să-l achite, potrivit art. 5.2, în termen de 35 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. În art. 5.1. părțile au mai prevăzut că factura va fi emisă de transportator în fiecare zi de luni a săptămânii pentru transporturile prestate în săptămâna precedentă în baza situației de livrări.
În baza contractului mai sus menționat creditoarea a emis facturile nr. 591/22.10.2013, 572/9.10.2013, 555/1.10.2013, 550/26.09.2013, 553/3.09.2013, nr. 600/24.10.2013, nr. 617/6.11.2013 și nr. 618/14.11.2013.
În drept, conform art. 1013 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din această prevedere legală rezultă condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a se putea urma procedura ordonanței de plată, respectiv: să fie vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să constea într-o obligație de plată a unor sume de bani, să rezulte dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Conform disp. art. 662 alin. 2 C.proc.civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit disp. art. 662 alin. 3 C.proc.civ., creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Conform disp. art. 662 alin. 4 C.proc.civ., creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța reține că soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 8461/13.11.2014 este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor urma.
În primul rând, instanța subliniază că dispozițiile art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă permit a se considera o recunoaștere, față de împrejurările cauzei, faptul că debitoarea nu depune întâmpinare. Rezultă că nu există o obligație a instanței în acest sens, ci instanța poate aprecia ca fiind o recunoaștere acest aspect, în funcție de „împrejurările cauzei”.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că facturile nr. 600/24.10.2013 nr. 617/6.11.2013, nr. 618/14.11.2013, nr. 591/22.10.2013, 572/9.10.2013, 550/26.09.2013 și nr. 553/3.09.2013 nu au fost însușite de către debitoare, nefiind semnate de către aceasta. În condițiile în care nu s-a probat faptul că debitoarea este cea care a făcut imputația plății asupra facturilor menționate, nu se poate reține că acestea ar fi fost acceptate în mod tacit.
De asemenea, prin anexa 1 a contractului, părțile au stabilit prețul serviciilor în mod generic (1350 lei/cursă), așa încât sumele pe care le datorează debitoarea depind de serviciile ce au fost prestate efectiv de către creditoare. Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că s-ar fi prestat de către creditoare serviciile pentru care a emis facturile a căror contravaloare o solicită prin cerere (nr. 600/24.10.2013 nr. 617/6.11.2013, nr. 618/14.11.2013), precum și facturile nr. 591/22.10.2013, 572/9.10.2013, 550/26.09.2013 și nr. 553/3.09.2013 (pentru care creditoarea solicită penalități de întârziere).
Faptul că creditoarea a comunicat prin poștă facturile menționate și CMR-urile aferente nu denotă că debitoarea a acceptat plata acestora sau că a recunoscut serviciile prestate de către creditoare, de vreme ce nu poartă semnătura debitoarei.
Instanța apreciază că nici corespondența electronică nu cuprinde o recunoaștere a pretențiilor creditoarei (care în general, de fapt, solicita confirmări din partea debitoarei, aceasta din urmă solicitând înscrisuri suplimentare).
În același timp, conform art. 2.1 din contract, transportatorul se obliga să presteze serviciul de transport cu două autobasculante, iar în data de 06.11.2013 (borderou, f. 22), creditoarea a folosit 4 autobasculante).
Instanța reține că, pentru a se da eficiență, în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, trebuie să reiasă cu certitudine situația juridică și de fapt dintre părți.
Rezultă că cererea privind plata contravalorii facturilor nr. 600/24.10.2013 nr. 617/6.11.2013, nr. 618/14.11.2013, și a penalităților de întârziere aferente acestora, precum și a penalităților de întârziere aferente facturilor nr. 591/22.10.2013, 572/9.10.2013, 550/26.09.2013, 553/3.09.2013, este neîntemeiată, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Această creanță nu îndeplinește condițiile impuse de procedura ordonanței de plată. Pentru ca o creanță să fie certă trebuie demonstrat de asemenea că suma stabilită prin înscrisuri este într-adevăr datorată de către debitor.
Or, în cauză, față de restricțiile procedurii ordonanței de plată sub aspect probator, rezultă o incertitudine în privința datorării creanței. Existând un echivoc, instanța reține că această creanță urmărită nu este certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă cererea în anulare formulată de petenta-creditoare . SA, în contradictoriu cu intimata-debitoare ., ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1020 alin 3 Cod procedură civilă, creditoarea are posibilitatea valorificării pretențiilor respinse în cadrul prezentului litigiu, în procedura de drept comun.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea petentei-creditoare de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de petenta-creditoare . SA, în contradictoriu cu intimata-debitoare ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea petentei-creditoare de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă, potrivit art. 1023 alin. 8 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. D. M. E. A. T. E. C. P.
Red. I.M./ Dact. EV
04 exemplare
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1387/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3124/2015. Judecătoria... → |
|---|
