Contestaţie la executare. Sentința nr. 3204/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3204/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 3204/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3204
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: P. E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatoarea P. M., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că în data de 03.04.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar comunicatul avocatului poporului și decizia ÎCCJ nr. 6/16.02.2015, în data de 10.04.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar concluzii scrise, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sector 6 București, raportat la dispozițiile art. 650 Cod procedură civilă, modificate prin Legea nr. 138/2014, în vigoare la data formulării contestației, și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2015, sub nr._, contestatoarea P. M., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale DIN România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat contestație la executare împotriva Somației mobiliare emisa la data de 03.02.2015 de către B. C. V. și M. - A. D. în dosarul de executare nr._/2014 și împotriva încheierii nr.2/03.02.2015, comunicate la data de 06.02.2015 și a solicitat anularea tuturor actelor de executare ca nelegale și exonerarea sa de la plata sumei de 399,52 lei reprezentând cheltuieli de executare silită și 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire.
În motivarea cererii în fapt, contestatoarea a arătat că prin prezenta contestă somația mobiliară emisă de către B. C. V. și M. - A. D. în dosarul de executare nr._/2014 prin care a fost înștiințată ca în termen de 1 zi să achite sumele de 399,52 lei reprezentând cheltuieli de executare silită și 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire în temeiul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011 întocmit de către Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. dat fiind faptul că ar fi circulat fără rovinieta în data de 19.06.2011, orele 09,10, pe DN5 km 28+120m Călugăreni, Județul G., cu auto nr._ . Astfel, în conformitate cu art.8 alin. l din O.G. tir. 15/2002 am fost sancționata contravențional cu o amendă în cuantum de 250 lei.
A menționat că deși la începutul anului 2011 a plătit rovinieta pentru tot anul, intimata a aplicat amenda contravențională întocmind p-v . nr._/12.12.2011 anexat prezentei. Deoarece în anul 2011 a înstrăinat autoturismul și acesta nu se mai afla în proprietatea sa, deși nelegală aceasta amendă, a plătit-o și nu a mai contestat procesul-verbal. Dovada plății rovinietei se păstrează 1 an. Deși a achitat c/v acesteia pe un an dar și amendă, este executată silit și i se impun sume percepute de către executorul judecătoresc care depășesc de 4 ori cuantumul celei de 28 euro cu titlu de tarif de despăgubire.
A arătat că această executare silită este abuzivă. În ipoteza în care în 2012 s-a abrogat acest tarif de despăgubire, evident că în 2015 nu ai cum să pui în executare un astfel de tarif de despăgubire, pe care o lege mai favorabilă l-a desființat.
A invocat disp. art. 15 din Constituția României, art. 6 CC, art. I și II din Legea nr. 144/2012, art. 12 din OG nr. 2/2001.
Contestatoarea a arătat că în speță contestă atât tariful de despăgubire, cât și sumele percepute de către B. C. V. și M. - A. D. în dosarul de executare nr._/2014, în cuantum de 399,52 lei, din care 29.40 lei taxe poștale, 20 lei taxa timbru executare, 186 lei cheltuieli du efectuarea actelor de executare silită, 148,80 lei comunicare acte de procedura, 15,32 lei onorariu executor judecătoresc.
În speță, executorul nu a făcut dovada taxelor poștale în suma de 29,40 lei, nu știe ce reprezintă 186 lei cheltuieli du efectuarea actelor de executare silită, 148,80 lei comunicare acte de procedură. Aceste sume sunt nejustificate și excesive raportat la debitul de 28 euro.
Mai mult executarea silită începută este abuzivă deoarece tariful de despăgubire care face obiectul executării silite nu mai este în vigoare la acest moment când s-a declanșat executarea mobiliară.
În drept, cerere a fost întemeiată pe disp. art.711 și următoarele NCPC.
Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea în lipsa conform art.223 alin2. NCPC.
În susținerea cererii au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: somația mobiliară din 03.02.2015 emisă în dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. - A. D., înștiințare emisă în dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. - A. D., încheierea nr. 2/03.02.2015 din dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. - A. D., încheierea de încuviințare a executării silite din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014, procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, extras executare silită Judecătoria Roșiori de Vede sentința civilă nr. 174/14.03.2014.
La data de 05.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând P. M. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de art. 1 (1^1) din norma de referința, adică O.G. nr.15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauză, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În contextul legislativ expus, a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauză, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare: „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiara. În speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. și un martor.
Intimata a invocat disp. art. art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, art. 27 din O.G. nr. 2/2001, art. 165 pct. 1 NCPC și având în vedere principiul neretroactivității legii, a menționat că, deoarece procesul verbal comunicat în timp util și neatacat în termen legal prin plângere contravențională a devenit titlu executoriu, în contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, întrucât, conform art. II din această normă, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoarea acesteia, adică până la data de 27iulie 2012, ceea ce nu este cazul în prezența speța.
Este de principiu ca legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare față de normă generală, așa cum este cazul și în speța de față.
De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este în mod principal supus prevederilor acestei norme speciale și doar în subsidiar de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 3 și alin. 3 indice 1 din norma specială, tariful de despăgubire nu are ca regim acceptul expres al debitorului, ci este prevăzut că o obligație expresă ce îi incumba acestuia.
De asemenea, a solicitat instanței să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichidă și exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabil.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plată tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SĂ în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecința și recuperarea creanțelor aferente.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că “în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la dată când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Astfel, datorită faptului că, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua, astfel cum este definită și reglementata de OG nr. 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
În concluzie, actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile.
Fiind în cunoștința celor de mai sus, a apreciat că prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancționator. atâta vreme cât acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, care să atragă nulitatea acestuia.
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la vânzarea-cumpărarea autovehiculului pe numărul căruia s-a înregistrat contravenția, a precizat că aceasta presupune transferul de proprietate al acestuia de la vânzător la cumpărător, printr-o procedură denumită transcriere și reglementată de art. 8 din Ordinul MAI nr. 1501/2006-privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
În acest sens, a precizat că debitoarea nu a depus documente cu scopul mai sus arătat, pentru a demonstra că nu mai este pe deplin și din toate punctele de vedere proprietarul autovehiculului, deoarece, nu atesta cu certitudine că toți pașii legali au fost întocmai respectați, cum ar fi transcrierea dreptului de proprietate fără echivoc a autovehiculului prin evidenta serviciului circulație, ca urmare a înstrăinării acestuia către o altă persoană.
Astfel, vânzătorul avea obligația să menționeze înstrăinarea în certificatul de înmatriculare și să însoțească cumpărătorul la serviciul circulație în vederea radierii autovehiculului, cu consecința întocmirii actelor necesare pentru înscrierea autovehiculului pe numele noului proprietar (cererea de transcriere, completată și semnată de cumpărător).
Debitorul nu a comunicat în probatoriu și o fotocopie de pe fișa de înmatriculare, completată și semnată atât de vânzător cât și de cumpărător, precum și orice alte înscrisuri edificatoare și concret opozabile care să ateste că nu îi incumba obligația de plată prevăzută prin procesul verbal, devenit titlu executoriu în temeiul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, ca urmare a necontestării lui în termen legal. Probatoriul este incomplet, deoarece documentele transmise nu inserează mențiunea expresă a înstrăinării autovehiculului, cu completarea luării în evidență de organul financiar în dreptul cumpărătorului, în virtutea prevederilor din Ordinul MAI nr. 1501/2006.
De asemenea, potrivit O.U.G. nr. 195/2002-privind circulația pe drumurile publice, republicata, citam “Radierea din evidentă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea, altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii”.
A apreciat că, deoarece vânzătorul nu a perfectat actele de vânzare-cumpărare ale autovehiculului, și-a asumat riscul ca noul proprietar să folosească autovehiculul înmatriculat pe numele său, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
Din motivul detaliat în prezența, autovehiculul surprins de sistemul SIEGMCR ca circulând pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinieta valabilă, s-a regăsit la data controlului efectuat, figurând în baza electronică de date ca aparținând proprietarului-utilizator P. M..
Având în vedere cele precizate, a opinat că debitorul P. M. nu îndeplinește cumulativ condițiile de exonerare ale răspunderii conform art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, în concluzie, îi incumba în continuare obligația de plată prevăzută în actul sancționator.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitoare, a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006. Aceste dispoziții raportate la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000-privind executorii judecătorești, republicata, din care reiese că debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, precum și onorariul executorului judecătoresc asimilat conform alin. 5 din același articol, cheltuielilor de executare, edifica fără echivoc obligativitatea care incumba debitorului de a Ie achita în continuare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. civ.
Mai mult, în același articol din Codul proc. civ. se legiferează faptul că „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel”. Or, subscrisa ca și creditor nu a renunțat la executare, iar prin faptul că debitoarea nu a achitat în mod voluntar creanța de drept comun nici după declanșarea procedurii, rezulta că aceasta rămâne obligată în continuare la stingerea datoriei bănești prin plată cu toate cheltuielile de executare aferente, astfel cum sunt enumerate de art. 39 alin. 5 din legea de referința (Legea nr. 188/2000).
Corelat cu prevederile arătate, legea, în speța Codul de procedura civilă și Legea nr. 188/2000 statuează, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și pe lângă cele de transport, libertatea identificării și stabilirii și altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea „alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite guvernate de art. 39 alin. 5 pct. 7 din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției și asumat și de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatata, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natură a crea o practică cât mai unitară în stabilirea cheltuielilor de executare, constituind în acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
Pentru considerentele expuse, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011. cu valoare de titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Noul Cod proc. civ., precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și oricare altă probă a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său potrivit art. 223 alin. 3 Cod proc.
La data de 16.03.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției prescripției sancțiunii amenzii conform art. 13 din OG nr. 2/2001. A arătat că actul constatator presupus nu a fost comunicat niciodată, ci afișat, astfel cum intimata susține în întâmpinare.
Contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției conform art. 17 din OG nr.2/2001 reactualizată.
A menționat că este pensionară și este prezentă acasă, astfel că nu cunoaște care este motivul pentru are comunicarea procesului-verbal s-a făcut prin afișare și nu prin poștă cu aviz de primire.
De asemenea, a menționat că deși a deținut roviniete pe tot anul 2011 a fost sancționată contravențional.
Referitor la tariful de despăgubire a apreciat că este ilegal, deoarece legea civilă nu retroactivează.
Față de motivele expuse, a solicitat anularea procesului-verbal R11 nr._/12.12.2011, admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare, inclusiv a cheltuielilor de executare, în subsidiar micșorarea acestora, deoarece nu se încadrează în limitele legale prevăzute de O.M.J nr. 2550/2006.
În susținere a anexat următoarele înscrisuri: proces-verbal de scoatere din evidența mijloace de transport din 14.07.2011, carte identitate vehicul nr. E377879, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 09.07.2011, certificat de atestare fiscală, cartea sa de identitate și a lui I. T. G., procesul-verbal contestat.
La data de 03.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus Comunicatul Avocatului Poporului și Decizia ICCJ nr. 6/16.02.2015.
La data de 10.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus concluzii scrise, solicitând respingerea contestației la executare.
La termenul de judecată din data de 05.05.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței față de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate, în fata primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Potrivit art. 713 alin.1 Noul Cod de procedură civilă competența soluționării contestației la executare revine instanței de executare.
Potrivit art.650 alin. 1 Cod Procedură Civilă, în forma în vigoare la data formulării contestației la executare(28.01.2015), instanța de executare este judecătoria în a cărei rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.
În cauză domiciliul debitorului respectiv al contestatoarei la data sesizării organului de executare, se află în ., ., etaj 2, ., aflându-se astfel în circumscripția Judecătoriei Sector 3.
Apreciind că dispozițiile legale anterior invocate sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permise derogări ori interpretări contrarii fără suport legal, se reține că în cauză există o competență teritorială de ordine publică și exclusivă în favoarea Judecătoriei Sector 3, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea P. M., cu domiciliul în București, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ și având CUI_, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. A. L. P. C.
Red. B.B.A.L/Thred. P.E.C
04 exemplare/25.06.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3208/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3209/2015.... → |
|---|
