Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7367/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7367/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7367/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7367
Ședința din Camera de Consiliu din data de 30.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâtul M. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect cerere de valoare redusă, aflându-se la primul termen de judecată, după care,
Instanța, verificând din oficiu competența, conform art.1028 din Cod procedură civilă constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art.94 lit. k din Cod procedură civilă și art.107 Cod procedură civilă.
Conform art.238 din Noul cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la 3 luni, în raport de obiectul cauzei .
Asupra probelor, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind această probă ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2015, sub nr._, reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâtul M. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.493,63 lei, cu titlu de debit principal și a sumei de 1081,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 07.07.2015. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între . SA și pârât, există raporturi juridice privitoare la furnizarea de apă potabilă și preluarea în rețeaua de canalizare publică a apelor uzate și meteorice, iar în baza acestui contract, reclamanta a prestat serviciul și a emis în mod legal facturile.
Astfel, a susținut că în perioada 03.09.2012 - 6.01.2014 a fost asigurat serviciul de furnizare de apă potabilă și serviciul de canalizare, preluare ape uzate și meteorice, conform contractului nr. ANB_/20.09.2010, iar pentru facturarea consumului, beneficiarul debitor a înțeles să se folosească atât de procedura declarării numărului de persoane, cât și de înregistrările apometrului instalat pe branșamentul ce alimentează imobilul, conform prevederilor contractuale.
A susținut că, deși pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de ., a încetat să-și execute obligația de plată a serviciilor asigurate a căror valoare este de 2.493,64 lei.
Referitor la calculul penalităților, reclamanta a precizat că prevederile legale în materie sunt reglementate de Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice coroborat cu art. 30 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare unde se arată la art. 42 al. 10 „întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea termenului scadent, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat...”. În acest sens, reclamanta a depus calculul penalităților aferente facturilor emise în perioada 3.09.2012 - 6.01.2014, facturi ajunse la scadență și care reprezintă obligații asumate prin contract, rezultând la data de 7.07.2015 penalități în valoare de 1.081,07 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1164, 1166, 1170 Cod civil, Legea nr. Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, precum și pe prevederile art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, Decizia nr.182 bis din data de 15.06.2015, certificat constatator ONRCTB A. N. București SA, tabel facturi datorate, facturile nr. ANB_ din data de 03.09.2012, ANB_ din data de 04.07.2013, ANB_ din data de 03.09.2013, ANB_ din data de 01.11.2013, ANB_ din data de 06.01.2014, ANB_ din data de 07.07.2015, contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. ANB_ din data de 20.09.2010, cu anexe, carte de identitate pârât, act de adjudecare din data de 03.03.2004, proces verbal încheiat la data de 29.03.2007, extras de carte funciară pentru informare, declarația numitului C. T., datată 15.09.2010 și cartea de identitate a acestuia (filele 9-38).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei, conform ordinului de plată aflat la fila 2 dosar.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. A. N. S.A., în calitate de operator și pârâtul M. M., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. ANB3105570/20.09.2010, având ca obiect furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și/sau industrială și/sau de canalizare de către operator. În contrapartidă, utilizatorul se obliga să achite lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă. Contractul a fost însușit ambele părți prin semnare.
În urma acestor raporturi contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale nr. ANB_ din data de 03.09.2012, ANB_ din data de 04.07.2013, ANB_ din data de 03.09.2013, ANB_ din data de 01.11.2013, ANB_ din data de 06.01.2014, ANB_ din data de 07.07.2015 (f. 15-25) reprezentând debit principal și penalități.
Conform înscrisurilor de la dosar (contract coroborat cu facturi fiscale), utilizatorul era obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, conform art.15 alin.1 din contract. De asemenea, potrivit art.15 alin. 2 din contract, neplata în termen a facturilor atrage după sine penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și calculate începând cu prima zi după data scadenței.
Potrivit art. 1026 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
În drept, potrivit art. 969 cod civil din 1864, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
În plus, așa cum rezultă din art. 1082 Cod civil, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia și, întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de serviciile reclamantei, nu a achitat contraprestația la care s-a obligat în temeiul contractului.
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada executării obligației de plată a serviciilor furnizate de reclamantă și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale.
În aceste condiții, constatându-se culpa pârâtului în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia și, în consecință, va obliga pârâta la plata sumei de 2.493,64 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de aceasta în perioada 03.09._14.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata penalităților, instanța reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1081,07 lei, penalități aferente facturilor emise în perioada 03.09._14.
Așa cum rezultă din art. 1082 Cod civil, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
În plus, potrivit art. 1087 Cod civil „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică”. Conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit afară de excepțiile prevăzute de lege.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că un creditor, suferind o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifică prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzilor, pârâtul fiind pus de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte.
În plus, conform art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 privind servicii comunitare de utilități publice „Neachitarea facturii de către utilizator in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementarilor legale în vigoare, după cum urmează: a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei; b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii si se constituie in venit al operatorului”.
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile descrise anterior și modul de calcul al penalităților(fila 14), instanța constată că pârâtul datorează, pentru serviciile prestate de reclamantă și pentru care au fost emise facturile fiscale în perioada 03.09._14 suma de 593,29 lei cu titlu de penalități calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte și până la data de 07.07.2015. Așadar, deși reclamanta a indicat cuantumul penalităților ca fiind 1081,71 lei, instanța constată că această sumă cuprinde și penalități de întârziere calculate pentru facturi fiscale emise în perioada 28.10._12, așa cum rezultă din anexele facturilor fiscale nr. ANB_ din data de 03.09.2012, ANB_ din data de 04.07.2013, ANB_ din data de 03.09.2013, ANB_ din data de 01.11.2013, ANB_ din data de 06.01.2014. Or, reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor în perioada respectivă, întrucât nu a depus la dosarul cauzei facturile fiscale emise în perioada 28.10._12, astfel că instanța nu poate obliga pârâtul și la plata penalităților de întârziere aferente acestora.
În consecință, instanța va admite în parte cererea și obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.493,64 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 03.09._14, precum și la plata penalităților de întârziere aferente acestora în cuantum de 593,29 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 07.07.2015.
În temeiul art. 1031 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală deoarece a pierdut procesul, pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în București, .. 2, sector 1, numărul de ordine în Registrul Comerțului J_, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul M. M., domiciliat în București, ..2, ., etaj 6, apartament 38, sector 6, CNP-_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.493,64 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 03.09._14, precum și la plata penalităților de întârziere aferente acestora în cuantum de 593,29 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 07.07.2015.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.IS/Thred.MV
4 ex./.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7395/2015.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 7393/2015.... → |
|---|
