Pretenţii. Sentința nr. 7325/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7325/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7325/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7325
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții privind pe reclamanta S. G. Solutions S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Pro D. Trans S.R.L..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 16.09.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2015 sub nr._, reclamanta S. G. Solutions S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Pro D. Trans S.R.L, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.758,68 lei, contravaloarea sumelor achitate din care_,68 lei, reprezentând chirie și penalități plătite în temeiul contractului de leasing nr._/12.12.2011, iar diferența contravaloare reparații, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 12.12.2011, în calitate de locatar, a încheiat cu My Car Leasing Solutions S.R.L. fostă My Car Trading S.R.L., în calitate de locator, contractul de leasing operațional nr._ având ca obiect transmiterea de către locator către locatar a dreptului de folosință asupra autoturismului marca Hyundai Santa Fe SUV 2.2. Diesel, în schimbul plății chiriei lunare la termenele și în cuantumurile stabilite în cuprinsul graficului de rambursare. Furnizorul autoturismului, conform contract, a fost Pro D. S.R.L. în raport de dispozițiile art. 3.1. din contract.
La mai puțin de o lună, de la data la care i-a fost predat autoturismul ce face obiectul contractului de leasing operațional nr._/12.12.2011, respectiv la data de 04.01.2012, astfel cum reiese din comanda deviz nr. 1010/04.01.2012, precum si din devizul din 20.01.2012, autoturismul a început să aibă probleme la folosire ca urmare a unei defecțiuni la motor.
Prin dispozițiile art. 7.3 din Contractul de leasing operațional, se stipulează, în teza finala: ”Locatarul are acțiune directă împotriva Furnizorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, Locatorul fiind exonerat de orice răspundere".
Imediat de la predarea autoturismului au apărut probleme în folosința autoturismului, astfel că s-a deplasat cu autoturismul în service și au demarat lucrările de reparație, iar furnizorul a fost de acord să-i remită suma de 8000 lei pentru efectuarea reparației. Pe parcursul efectuării reparației, costurile s-au majorat până la 11.000 lei, conform facturilor anexate cererii de chemare în judecată.
Societatea de recuperare angajată de către Locator a ridicat autoturismul direct din service ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal la data de 10.05.2012, astfel că de la această dată a început să curgă termenul de prescripție a acțiunii în sens material, deoarece la acel moment a cunoscut întinderea prejudiciului și respectiv persoana care i-a cauzat acest prejudiciu, această persoană este chiar pârâta, Pro D. S.R.L.
Prejudiciul este neacoperit, actual se află în patrimoniul reclamantei și este produs în raport de dispozițiile art. 7.3 din Contractul de leasing operațional de către furnizor.
Prejudiciul este reprezentat de contravaloarea sumelor achitate în temeiul contractului de leasing, fără beneficieze de folosința firească a autoturismului și reprezintă toate sumele pe care le-a achitat în temeiul contractului de leasing.
Furnizorul Pro D. a achitat către reclamantă pentru remedierea autoturismului suma de 8.000 lei, sumă care nu a fost suficientă pentru repararea autoturismului, astfel că a achitat suplimentar suma de 3000 lei pentru a încerca să repare autoturismul, dar fără succes.
Pentru toate aceste motive având în vedere culpa evidentă a furnizorului în nerespectarea obligației contractuale asumate de a-i livra un autoturism în stare de funcționare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii sumelor achitate în temeiul contractului de leasing operațional fără a beneficia de folosința utilă a autoturismului și respectiv la obligarea acesteia de a achita contravaloarea serviciilor de service achitate în încercarea de a repara autovehiculului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1280, art. 1350 Cod Civil, art. 192 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, contractul de leasing operațional nr._/12.12.2011, proces verbal de predare primire a bunului aferent Contractului de leasing operațional nr._/12.12.2011, graficul de rambursare a leasingului, notificare_/09.03.2012, somație de plată_/09.04.2012, deviz estimativ din 23.09.2011, factura proforma nr. FP1108035P/23.09.2011, comanda de lucru CB9DE03/13.09.2011, notificare_/23.04.2012, tabel cu calcul sume datorate, comanda de lucru CBC 9N01/09.12.2012, factura proforma nr. FP1110618P/09.12.2011, comanda Deviz nr. 1010/04.01.2012, deviz din data de 20.01.2012, cerere de executare silită, informare de pe portalul instanțelor de judecată, factura fiscală nr. MCL_, ordin de plată nr. 2968/30.03.2012.
Reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 27.04.2015.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta S. G. Solutions S.R.L. a încheiat cu My Car Leasing Solutions S.R.L. la data de 12.12.2011 contractul de leasing operațional nr._, filele 7-15, prin care furnizorul, pârâta Pro D. S.R.L, potrivit art. 7.1 din condițiile generale la contract, a transmis către locatar a dreptului de folosință asupra autoturismului marca Hyundai Santa Fe SUV 2.2. Diesel, în schimbul plății chiriei lunare la termenele și în cuantumurile stabilite în cuprinsul graficului de rambursare.
Pârâta a predat autoturismului marca Hyundai Santa Fe SUV 2.2. Diesel reclamantei la data de 04.01.2012, potrivit procesului verbal de predare primire a bunului aferent Contractului de leasing operațional nr._/12.12.2011,, fila 16 iar din cauza deficiențelor reclamanta a procedat la efectuarea de reparații comanda de lucru CBC 9N01/09.12.2012, factura proforma nr. FP1110618P/09.12.2011, comanda Deviz nr. 1010/04.01.2012, deviz din data de 20.01.2012,
La data de 10.05.2012, potrivit procesului verbal întocmit la această dată, autoturismul a fost predat locatorului, fila 27 .
Prin dispozițiile art. 7.3 din Contractul de leasing operațional nr._/12.12.2011, se stipulează, în teza finala: ”Locatarul are acțiune directă împotriva Furnizorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție, Locatorul fiind exonerat de orice răspundere".
Prin urmare, reținând existența în raporturile contractuale dintre părți, instanța avea în vedere faptul că reclamanta a solicitat angajarea răspunderii contractuale a pârâtei pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor contractuale, în speță pentru predarea unui bun care nu se afla în stare de funcționare.
Instanța va constata că reclamanta nu a executat obligația de a respectare programul cursei prin încărcarea mărfurilor în afara termenului stabilit în acest scop, astfel că datorează penalități de întârziere convenționale, decurgând din contractul valabil încheiat de părți, fără ca să dovedească faptul că neexecutarea se datorează vreunei împrejurări de natură a o exonera de răspundere și va admite cererea având acest obiect formulată de reclamantă considerând-o întemeiată.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții:existența unei fapte ilicite(care constă tocmai în îndeplinirea defectuoasă a obligației asumate prin contract, ce aduce astfel atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului), existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează a această atingere, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, să nu existe o clauză de neresponsabilitate, iar debitorul să fie pus în întârziere.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei în îndeplinirea defectuoasă a obligației de a preda un bun în stare de funcțoinare, acesta există în condițiile în care prin dispozițiile art.1082 Cod civil, se instituie o veritabilă prezumție de vină în sarcina debitorului, urmând a fi obligat la despăgubirea creditorului ori de câte ori nu și-a executat obligația din vina sa, fie cu intenție, fie dintr-o simplă culpă, cât timp nu justifică existența unei cauze străine neimputabile (caz fortuit sau forță majoră, doctrina asimilând și vina creditorului acestor cauze legale exoneratoare de răspundere).
În consecință, reținând că predarea unui autoturismcare cu defecțiuni, pârâta Pro D. S..R.L a cauzat reclamantei un prejudiciu patrimonial, cu intenție, constând pe de o parte în contravaloarea ratelor chirie, a penalităților de întârziere, clauze penale solicitate în temeiul contractului de către locatar locatorului, în valoare totală de_,08 lei, din care se solicită în prezenta cauză numai suma de_,68 lei, respectiv 3000 lei, contravaloare reparații efectuate la autoturismul obiect la contractului de leasing nr._/12.12.2011, diferența dintre contravaloarea reparațiilor și suma plătită de pârâtă de 8000 lei, în acest scop fără ca să justifice o cauză exoneratoare de răspundere, aceasta fiind pusă în întârziere cu privire la executarea obligației sale, prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va constata că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a acesteia și în consecință, va admite acțiunea reclamantei în parte,considerând-o întemeiată.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale reglementă prin dispozițiile art. 1350 Cod procedură civilă, respectiv:
- existența unei fapte ilicite a pârâtului, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a preda un autoturism în stare de funcționare, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei;
- existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, constând în suma de_,68 lei reprezentând contravaloare ratelor chirie, a penalităților de întârziere, clauze penale solicitate în temeiul contractului de către locatar locatorului și reparații;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a fost pe deplin dovedit în cauză, decurgând din chiar inacțiunea pârâtului;
- vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale asumate, apare ca fiind dovedită în cauză în condițiile în care, prin dispozițiile art. 1548 Cod civil, legea instituie o prezumție de culpă întemeiată pe simplul fapt al neexecutării.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar.
Astfel, instanța reține caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, existența acesteia rezultând din înscrisurile menționate, precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă, cuantumul creanței fiind determinat prin aceleași acte de creanță, opozabile pârâtei. De asemenea, creanța este exigibilă, fiind ajunsă la scadență, iar în privința acesteia s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, în vederea realizării acesteia.
Prin urmare părțile unui contract sunt ținute să-și execute cu bună credință obligațiile ce iau naștere în patrimoniul lor, în baza manifestării de voință liber exprimată la încheierea acestuia, în speță obligația de a preda un bun în deplină stare de functionare, în caz contrar suporta cheltuielile aferente aducerii bunului livrat la această stare.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 970 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora și dispozițiile art. 1073 Cod civil, conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, instanța va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâta la plata sumei de_,68 lei.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cerere de chemare în judecată ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către reclamantă, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamantă în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv ordinul de plată a taxei judiciare de timbru fila 53, motiv pentru care va admite cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și, prin urmare, va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 1143 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S. G. SOLUTIONS S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat M. C. din București, ., ., ., sector 6, J40/_/2005, CUI_ în contradictoriu cu pârâta PRO D. TRANS S.R.L, cu sediul în București, .. 14, sector 4, J_, CUI RO_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,68 lei, despăgubire.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1143 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.09.2015.
P. GREFIER
RED.AC/Thred.MM
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4469/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7395/2015.... → |
|---|
