Plângere contravenţională. Sentința nr. 7418/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7418/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7418/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7418/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul T. P. și pe intimat D.G.P.M.B- S. 20 POLITIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns martorul I. V., lipsă fiind părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, nu a fost executat mandatul de aducere privind pe martora T. M., după care:
Potrivit prevederilor art. 311 și următoarele Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului I. V., sub prestare de jurământ, a cărui declarație a fost consemnată în scris, citită de către acesta, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea audio, transmisă de 112, sens în care s-a încheiat un proces-verbal atașat la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere aspectele relevate din înregistrare din care rezultă că numita T. M. a sunat la 112, cunoscând aspectele referitoare la faptul că tatăl său T. P. făcea scandal la adresa la care locuia cu mama martorei, având în vedere că din înregistrare rezultă că martora nu locuia cu contestatorul, apelul fiind făcut la 112 la sugestia mamei sale, luând în considerare și faptul că, la adresa indicată nu a fost găsită martora, așa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a mandatului de aducere, instanța revine asupra necesității audierii în cauză a martorei T. M. și pășește la judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 18.02.2015, sub nr._, contestatorul T. P., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SECȚIA 2O POLIȚIE a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal . nr._/4.02.2015, ca necorespunzând realității.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că, la data de 4.02.2015, ora 2125, asculta la televizor o melodie populară ardelenească care îi plăcea în mod deosebit, motiv pentru care a mărit volumul. La scurt timp după aceea, la domiciliul său s-au prezentat doi agenți de la secția de poliție care l-au identificat și i-au comunicat că volumul muzicii era mare și deranja vecinii. În aceste condiții, contestatorul a arătat că s-a conformat solicitării agenților de poliție și a dat muzica mai încet.
Totodată, contestatorul a precizat că nu a adus injurii vecinilor, deoarece pe scară nu se afla nici un vecin. Cu toate acestea, a arătat că agenții constatatori au întocmit un proces verbal, pe care contestatorul l-a apreciat ca nefiind corespunzător realității motiv pentru care a refuzat semnarea lui. Totodată, a arătat că la încheierea procesului verbal nu a fost prezent nici un martor.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: declarație, copie plic, copie CI, procesul verbal . nr._/4.02.2015.
Prin contestația înregistrată pe rolul instanței la data de 4.03.2015, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal . nr._/4.02.2015 prin care s-a dispus împotriva sa sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că a dispus împotriva sa sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru fapta de tulburare a liniștii publice. Contestatorul a apreciat că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică, față de faptul că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Față de cele învederate, contestatorul a solicitat instanței să dispună admiterea plângerii și anularea procesului verbal . nr._/4.02.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 15._, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – SECȚIA 20 POLIȚIE a învederat instanței faptul că prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, constând în aceea că la data de 04.02.2015, ora 21:40, în București, sector 6, Bld. Constructorilor nr. 24 A, ., în timp ce se afla pe scara blocului, a fost observat tulburând liniștea publică prin strigăte și țipete și adresând injurii locatarilor în prezența copiilor. Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 2 pct. 1. din Legea nr.61/1991 (republicată), întrunind toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de lege.
Astfel, cu privire la legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzând sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contestatorului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatat îndeplinite condițiile de formă cerute de lege. În susținerea celor afirmate,intimata a invocat dispozițiile Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform căruia: „ înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană, învestită autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului referindu-se la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului ai privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemene orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă caracter.” Totodată, a invocat dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă conform cărora: „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Cu privire la fapta reținută în procesul verbal, intimata a arătat că aceasta a fost probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003, jurisprudența CEDO și Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul București.
În baza normelor legale invocate, intimata a considerat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din cauză reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie ce privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv. Totodată, a apreciat că înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum si cu actul constatator al contravenției. În acest sens a precizat că, constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, intimata a arătat că au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind de 1000 de lei.
Față de cele învederate, intimata a considerat că măsurile luate în cauză au fost sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.02.2015, ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul T. M. M. A., precum și încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: raport din 27.03.2015, procesul verbal . nr._/4.02.2015, fișa intervenției la eveniment.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu mijloace materiale de probă (înregistrare audio) la solicitarea intimatului și proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiați martorii I. V. și T. M. M. A., asupra audierii acesteia din urmă instanța revenind pentru motivele consemnate în practica.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor de nulitate invocate și a prevederilor legale incidente în speță, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._/04.02.2015, contestatorul a fost sancționat cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 punct 1 din Legea nr. 61/1991. S-a reținut în sarcina contestatorului că, în data de 04.02.2015, la orele 21,40 în scara blocului de pe . a tulburat liniștea publică prin strigăte și țipete, adresând injurii în prezența copiilor.
Contestatorul a refuzat semnarea procesului-verbal, la rubrica Mențiuni(obiecțiuni) ale contestatorului consemnându-se că acesta refuză să semneze procesul-verbal afirmând că are relații la secția financiară și va anula amenda.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, – instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiuni (...).
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 pe care instanța este obligată să le analizeze și din oficiu, iar contestatorul nu a invocat alte neregularități formale.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, contestatorul a negat săvârșirea contravenției, arătând, în esență, că nu a adus injurii vecinilor deoarece nu era niciun vecin pe scara si nici nu are acest obicei. De asemenea, nici un vecin nu l-a sesizat. In continuare, contestatorul expune o alta situație decat cea retinuta in procesul-verbal contestat, arătând că în data de 04.02.2015, la orele 2125, asculta la televizor o melodie populară ardelenească care îi plăcea în mod deosebit, motiv pentru care a mărit volumul. La scurt timp după aceea, la domiciliul său s-au prezentat doi agenți de la secția de poliție care l-au identificat și i-au comunicat că volumul muzicii era mare și deranja vecinii. În aceste condiții, contestatorul a arătat că s-a conformat solicitării agenților de poliție și a dat muzica mai încet.
În urma audierii înregistrărilor înaintate de Serviciul de Telecomunicații Speciale – Direcția pentru apel unic de urgență, a rezultat că sesizarea a fost făcută de numita T. M., care a sesizat că a fost sunată de mama sa care locuiește cu tatăl său, T. P. pe ., . i-a spus că tatăl său face scandal acolo în casă, ascultă muzica foarte tare, iar în casă se află și un minor de 11 ani.
Instanța reține că cei doi agenți din cadrul secției 20 de politie din cadrul D. au fost sesizați în data de 04.02.2015, la orele 21,11 prin intermediul serviciului unic de urgenta, să se deplaseze in Constructorilor . pe motiv că este scandal, în urma apelului făcut de numita T. M., fiică a contestatorului, iar din fișa de intervenție la eveniment (fila 24), rezultă că deplasându-se la fața locului, cei doi agenți l-au observat pe contestator care tulbura liniștea publică prin strigăte și țipete și adresa injurii pe scara blocului, în prezența minorilor.
Prin urmare, fapta a fost constatată în mod direct de agenții constatatori, aceștia găsindu-l pe contestator în scara blocului, iar nu în casă, cum susține contestatorul că agenții i-ar fi bătut la ușă pentru că a mărit volumul unei melodii de muzică populară și că agenții i-ar fi comunicat că volumul muzicii era mare și deranja vecinii și el, ulterior, s-ar fi conformat.
Fiind vorba despre constatări personale ale agentului constatator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de contestare special, întocmit de un funcționar al statului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute în conținutul său, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator.
Aceasta înseamnă că sarcina probei în răsturnarea situației de fapt reținută în procesul-verbal revine celui care contestă, tocmai aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul nu a impus agentului constatator să apeleze la mijloace externe de probă pentru atestarea veridicității celor reținute în procesul-verbal, deși, desigur, nici nu îl împiedică.
În speță, procesul-verbal contestat a fost încheiat de agentul constatator în urma constatării directe a faptei reținute în sarcina contestatorului, astfel încât, se bucură de prezumția de veridicitate specifică oricărui act administrativ, prezumându-se, relativ, așadar, până la proba contrară, că în data de 04.02.2015, la orele 21,40 în scara blocului de pe . A, a tulburat liniștea publică prin strigăte și țipete, adresând injurii în prezența copiilor, revenindu-i contestatorului sarcina dovedirii contrariului.
La solicitarea contestatorului, instanța a dispus audierea martorului I. V., vecin al contestatorului, de la apartamentul nr. 115, care a declarat că nu își aduce aminte unde se afla în data de 04.02.2015 și nu l-a auzit anul acesta pe contestator făcând gălăgie. Cu privire la declarația atașată la fila 3 din dosarul cauzei, martorul a declarat că a semnat-o, dat scrisul nu este al lui, ci al unui cunoscut al contestatorului, al cărui nume nu îl știe, care a zis să îi dea și contestatorului o referință pentru că el nu prea știe să scrie.
În acest context în care martorul I. V. a declarat că nu își aduce aminte unde se afla în data de 04.02.2015 și că nu el a scris declarația, ci doar a semnat-o, instanța nu poate da relevanță probatorie în sensul dorit de contestator declarației olografe din data de 17.02.2015, atașată la fila 3 din dosar, în care martorul declara că în data de 04.02.2015, la orele 21,40 era acasă și nu a auzit niciun fel de gălăgie pe scara lor, de vreme ce nu se poate stabili cu certitudine că martorul era, într-adevăr, acasă.
De asemenea, împrejurarea că martorul nu l-a auzit anul acesta pe contestator făcând gălăgie, nu face dovada faptului negativ determinat afirmat de contestator că în data de 04.02.2015, la orele 21,40 nu se afla pe scara blocului unde a fost surprins de agenții constatatori și că nu a avut comportamentul sancționat, de vreme ce martorul nu a putut preciza cu certitudine unde se afla în data și ora menționate. Deși acest fapt poate fi pus și pe seama intervalului de timp scurs între data evenimentului și data audierii martorului (8 luni), instanța are în vedere și faptul că martorul a declarat că nu el a scris declarația olografă din data de 17.02.2015, atașată la fila 3 din dosar, dată mai apropiată de eveniment, ci un cunoscut al contestatorului, martorul doar semnând-o.
Or, în contextul în care conținutul declarației nu aparține martorului, ci altei persoane (care a scris și plângerea, grafia fiind identică), instanța consideră că atât susținerile din plângere, în care contestatorul expune o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, cât și cele din declarația olografă din data de 17.02.2015, sunt făcute pro causa, cu scopul declarat de a se anula procesul-verbal și a fi exonerat de la plata amenzii contravenționale.
În acest condiții, ținând seama de faptul că fapta a fost constatată personal de agenții constatatori, învestiți cu exercițiul autorității de stat, instanța consideră că o declarație olografă ulterioară, redactată de un cunoscut al contestatorului, precum și depoziția martorului I. care a semnat declarația pentru a-i da niște „referințe” contestatorului, nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat și să infirme percepția personală a agenților constatatori, motiv pentru care instanța va respinge plângerea și va menține procesul-verbal . nr._/04.02.2015 ca fiind legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de contestatorul T. P., cu domiciliul în București, . A, ., ., sector 6, având CNP_ în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B- S. 20 POLITIE, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.19, sector 3 împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.02.2015.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se depun, sub sancțiunea anulării, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. – C. M. V. – A. M.
Dactilo.PAS-15.10.2015
Red. FCM/14.11.2015, 2ex. originale
Comunicat 2 exemplare.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7389/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7420/2015.... → |
|---|
