Contestaţie la executare. Sentința nr. 7396/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7396/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7396/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7396
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. F. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, față de dispozițiile art. 651 alin. 1 raportat la art. 651 alin. 3 Cod procedură civilă, față de data sesizării organului de executare și domiciliul debitorului.
În ceea ce privește durata de soluționare a cauzei, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și probele propuse de părți, instanța apreciază că cererea poate fi soluționată într-un termen de 3 luni.
Având în vedere că atât prin cerere, cât și prin întâmpinare a fost solicitata proba cu înscrisuri, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează această probă atât pentru contestator, cât și pentru intimată. Având în vedere că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază că proba a fost administrată prin atașarea înscrisurilor cererii, respectiv întâmpinării.
Față de dispozițiile art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța pune în sarcina contestatoarei, ca fiind persoana interesată, să suporte cheltuielile pentru comunicarea de către executor a înscrisurilor din dosarul de executare, în cuantum de 32,40 de lei.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.05.2015, contestatoarea M. F., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Civilă, investită cu formulă executorie la cererea B. T. B. O., solicitând admiterea contestației, anularea formelor de executare, restituirea taxelor judiciare de timbru, precum și alte eventuale cheltuieli pe care le va face cu acest proces, precum și la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453. alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în anul 2011 a circulat în repetate rânduri cu autoutilitara Dacia Pick-up proprietate personală având nr. de înmatriculare_, împreuna cu soțul său, în afara localității de înmatriculare a acesteia fără a avea o rovinietă valabilă. Aceasta nu a fost din rea voință, ci doar din neatenție. După o perioadă de 6 luni în care nu a știut nimic, s-a trezit cu 20 de procese verbale de constatare a contravenției. . verbal era anunțată că are de plătit o amendă de 750 RON către Direcția de Taxe și Impozite Sectorul 6. Pe lângă această amendă, era obligată să achite un tarif de despăgubire către CNADNR în valoare de 96 EURO.
Pentru amenzile prevăzute în aceste procese-verbale există în acest moment pusă poprire de către Direcția Taxe și Impozite a sectorului 6, fiind vorba despre o sumă cu mult peste posibilitățile sale de pensionară. Tarifele de despăgubire prevăzute ca sancțiune suplimentară de către CNADNR nu le-a putut achita, nu din rea credință ci a fost nevoită să amâne momentul achitării din lipsa posibilităților financiare. Asta numai până la data de 23 iulie 2012 când noua lege 144/2012 a abrogat definitiv aceste tarife de despăgubire ce se acordau suplimentar pe lângă amenda propriu-zisă. D. acei moment, nemaiexistând niciun temei legal pentru acestea a refuzat să le mai achite vreodată.
Motivul contestației îl reprezintă acest tarif de penalizare de 96 de EURO către CN ADNR, pentru care a primit această înștiințare de executare silită. Pe lângă cei 96 de EURO, a fost obligată să achite și o taxă de 340.31 de lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Acesta este doar unul din multele procese verbale (20 în total) pentru care a primit sau urmează să primească înștiințare de executare silită.
Pentru procesul verbal care face obiectul prezentei, contestatoarea a arătat că în dosarul de executare nr. 793/2015 al B. T. B. O., intimata a solicitat punerea în executare a tarifului de despăgubire în sumă de 96 de RON prevăzut în procesul verbal pentru care s-a solicitat executarea, respectiv procesul verbal cu . nr._/22.02.2012. Acest proces verbal constituie titlu executoriu potrivit art. 8, alin. 3 din OG 15/2002, în care la acel moment (anul 2011).
Însă prin art. 1 din Legea 144/2012 a fost abrogat art. 8, alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru plata acestei despăgubiri de 96 de EURO.
Potrivit art. 15, alin, 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea 144/2012 care a abrogat articolul 8, alin 3, din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, ce trebuiesc aplicate retroactiv și contravenției săvârșite de contestatoare chiar dacă aceasta a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În virtutea principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, consideră că nu mai poate fi trasă la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea acestei contravenții, obligația de a plăti suma se 96 de EURO nemaiavând niciun suport legal în prezent.
În legătură cu art. II din Legea 144/2012 pe care intimatul își bazează această ne abuzivă și care prevede că, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță ână la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 385/2013, 112/2014, 385/2014 de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea 144/2012, invocată CNADNR, a calificat dispozițiile din art. II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției sau, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale ce instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea drumurilor publice a autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta — textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă intervenită în domeniul contravențional conformă prevederilor art. 15, alin. 2 din Legea Fundamentală”.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României:Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate ia care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența Ia o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În Decizia nr. 101/28.02.2013 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II, alin. 6 din OG nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, Curtea a reținut că prin dispozițiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârșit contravenții și se găsesc în aceiași situație. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față însă, persoane aflate obiectiv în aceiași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Ca atare, contestatoarea a solicitat să se constate că art. II din legea 144/2012 care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale până la . noii legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, acesta nefiind justificat în nici un fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20, alin. 2 din Constituția României, constatând o aplicare discriminatorie a principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, rog onorata instanță să înlăture de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712, alin. 1 Codul de Procedură Civilă, art. 715, alin. 1, pct. 1 din Codul de Procedură Civilă, precum și dispozițiile legale mai sus menționate.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: cartea sa de identitate, înștiințare din 06.05.2015, încheiere din 26.02.2015, încheiere din 06.05.2015, somație din 06.05.2015, încheiere din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București si proces-verbal de contravenție . nr._ din 22.02.2012.
La data 25.06.2015, B. T. B. O. a înaintat în copie inscrisurile din dosarul de executare nr.793/2015.
La data de 07.07.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulate de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu procesul verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală si netemeinică; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca în data de 24.09.2011 ora 14:59, pe DN 1, Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria B, cu număr înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definita de prevederile art. 1 (1Al) din O.G. nr. 15/2002, și modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala în valoare de 750 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite si tariful de despăgubire în valoare de 96 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției în cauza.
Emiterea si comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 (din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate în baza înscrisurilor faptul ca procesul-verbal de contravenție în cauza a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, faptul ca perioada cuprinsa între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 24,09.2011 si data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 22.02,2012 nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, in data de 12.03.2012, operațiune confirmata de semnătură martorului prezent, fora a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă”.
Intimata a solicitat să se constate faptul ca debitoarea recunoaște ca a circulat pe unirile naționale fără a deține rovinieta valabila, ba mai mult decât atât a refuzat sa achite tariful de despăgubire aferent procesului verbal contestat.
În acest sens, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil, “nimeni nu poate invoca propria culpa în apărarea sa” - "nemo auditur fcpriam turpitudinem allegans".
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul ca nimeni nu poate fi responsabil pentru faptele sau omisiunile făcute, atât timp cât de rezultatul faptelor fiind singurii beneficiari.
Prin urmare, este inadmisibil sa se susțină de către contestator faptul ca intimata se face vinovată de faptele sale.
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, intimata a învederat faptul că de la data comunicării procesului-verbal de contravenție si până la data încuviințării executării silite contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata stabilita în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
În cazul în care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr, 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotararea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, intimata a solicitat să se constate faptul ca a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgenta în toata aceasta perioada, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate si să-și execute de buna voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, prin încheierea din data de 18.02.2015 instanța de executare a dispus investirea cu formula executorie a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._.
De asemenea, în temeiul art. 640 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauza.
Or, instanța de judecata în mod legal si temeinic în baza dispozițiilor art. 640 NCPC a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constata faptul ca titlu executoriu nu poate fi în executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi dispus investirea sa cu formula executorie si nu ar fi ordonat menținerea în executare.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului ca în speța ar fi aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, a învederat faptul ca în speța de judecata sa respingă ca fiind neîntemeiata.
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșit datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, intimata a precizat faptul ca în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționalereferitoare la prevederile art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabila în speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, învederam faptul ca in speța de fata acestea nu se aplica.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate în instanța până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Prin urmare, reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut în vedere numai contravenientii care au fost sancționati în baza OG nr. 15/2002 si care au contestat în instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012, având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienții care au contestat în instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”,
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat faptul că începând cu data comunicării procesului în cauza, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică în urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului - verbal în cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale si prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. ÎI din Legea nr. 144/2012.
De asemenea, in ceea ce privește aprecierea contestatorului conform căreia art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumita perioada, intimata a solicitat să se constate că aceasta este nelegală si netemeinica.
În acest sens, intimata a învederat faptul ca prin Decizia nr. 112/06.03.2014 Curtea Constituțională a constatat ca cele doua categorii de persoane se afla în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținuta o încălcare a prevederilor art. 16 din constituție.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegala si netemeinică, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului judecătoresc T. B. O. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Intimata a anexat titlul executoriu - PVCC . nr._/22.02.2012 și dovada comunicării procesului - verbal contestat.
La data de 21.07.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor procesuale (de procedura și de fond) invocate de intimată prin întâmpinare și apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate.
În fapt, contestatoarea a arătat că excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Intimata ignora cu bună știință faptul că atunci când este vorba despre legea penală și contravențională, este total irelevant momentul intervenirii legii mai favorabile. Conform Deciziei CC nr 228/2007 legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii. Prin urmare, la rândul să precizeze că în prezenta speță este vorba într-adevăr despre executarea silită a unor creanțe de natură contravențională așa cum afirmă și intimata, dar care nu poate avea loc, întrucât, o nouă lege în materie contravențională a scos în afara legii aceste creanțe, necontând momentul interveniri acestei legi conform principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile.
În legătură cu art. 2. din Legea 144/2012, la fel ca și în contestația inițială, consider ca trebuie aplicată jurisprudența CEDO menționată în contestație, prin înlăturarea de la aplicarea în cauză a prevederilor art. 2 din această lege care prevede aplicarea cu discriminare a principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile și care dă câștig de cauză numai contravenienților care au avut inspirația să conteste procesele verbale de constatare a contravenției cu puțin timp înainte de . noii legi, deși aceștia se găseau în aceiași situație cu cei care au săvârșit contravenții dar care nu au contestat aceste procese verbale, conform Deciziei CC nr. 101/2013 referitoare ia excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II, alin. 6 din OG nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 alin. 2, din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.02.2012, contestatoarea a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro.
La data de 23.02.2015, creditoarea CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire stabilite prin titlul executoriu constând în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.02.2012, formandu-se dosarul de executare nr. 793/2015 al B. T. B. O..
În ceea ce privește motivele de contestație la executare invocate de contestatoare prin prisma dispozițiilor Legii nr. 144 din 23 iulie 2012 prin care au fost abrogate art. 8 alin. 3 și 31 din OG nr.15/2002, dispoziții legale care au constituit temei de drept pentru obligarea contravenientei la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit, instanța reține următoarele:
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite înainte de . legii menționate, însă doar în măsura în care este vorba despre tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, respectiv până la data de 27.07.2012.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și Decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Însă, aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile cu privire la tarifele de despăgubire stabilite în sarcina contravenienților înainte de . Legii nr. 144/2012 este posibilă doar dacă tarifele respective au fost contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, respectiv până la data de 27.07.2012.
Sub acest aspect, instanța constată faptul că prin Decizia nr.165/2015 Curtea Constituțională a reținut că între cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, tarife care se anulează conform art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect care justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Astfel, reținând că în urma controlului de constituționalitate efectuat de Curtea Constituțională asupra art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 s-a statuat că nu poate fi apreciat drept discriminatoriu tratamentul diferit stabilit de legiuitor pentru persoanele cărora le-a fost aplicat un tarif de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 și care au contestat în instanță tariful respectiv înainte de . Legii nr. 144/2012 și pentru persoanele care nu au contestat în instanță tariful respectiv înainte de . Legii nr.144/2012, și că petenta nu a făcut dovada contestării în instanță a tarifului de despăgubire înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, instanța constată că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii contravenționale mai favorabile anterior analizate.
Pe cale de consecință, instanța apreciază neîntemeiata contestația la executare, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. F., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., etaj 2, apartament 12, sector 6, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7335/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7398/2015. Judecătoria... → |
|---|
