Contestaţie la executare. Sentința nr. 7400/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7400/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7400/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7400
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. I. Impex S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 01.10.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze contestația la executare, față de dispozițiile art. 651 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește durata de soluționare a cauzei, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și probele solicitate de părți, instanța apreciază că cererea poate fi soluționată la un singur termen de judecată.
Față de dispozițiile art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța pune în sarcina contestatoarei să suporte cheltuielile necesare comunicării de către executorul judecătoresc a înscrisurilor din dosarul de executare, în cuantum de 10 lei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de către intimată prin întâmpinare, instanța apreciază că față de prevederile art. 712 Cod procedură civilă, în vigoare la momentul pornirii procedurii de executare, precum și față de prevederile art. 711 Cod procedură civilă, contestația la executare nu este inadmisibilă, deci calea aleasă de către contestatoare pentru a obține anularea actelor de executare și încetarea executării silite nu reprezintă o cale greșită, faptul că aceasta a invocat în susținerea solicitării sale argumente legate de legalitatea și temeinicia procesului-verbal care reprezintă titlu executoriu, sunt aspecte care țin de fondul contestației la executare și urmează a fi analizate de către instanță ca atare, iar nu pe cale de excepție, astfel încât respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar având în vedere că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsă și înscrisurile au fost atașate cauzei, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2015, contestatoarea A. I. Impex SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 797/B/2015, înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., executare silită inițiată la solicitarea intimatei creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, emis în data de 10.04.2012, prin care a solicitat anularea formelor de executare și încetarea executării silite ce face obiectul dosarului menționat și suspendarea executării silite, în temeiul art. 718 Cod procedură civilă până la soluționarea prezentei contestații la executare.
Contestatoarea a invocat nulitatea procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._.
Potrivit art.17 din OG nr. 2/2001, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”.
În speța, procesul verbal de constatare a contravenției prin care a fost constatată și sancționată fapta prevăzută de art. 8, alin. 1 din OUG nr. 15/2002, nu poartă semnătura agentului constatator, în accepțiunea textului legal. Astfel, având în vedere faptul că actul constatator a fost emis în forma scrisă, materială, acesta ar fi trebuit să poarte semnătură olografă, iar nu electronică a agentului constatator și, mai mult decât atât, se face mențiunea expresă că actul a cărui anulare se urmărește, este generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr.455/2001.
Trebuie subliniat faptul că actul normativ anterior precizat nu cuprinde, în sfera sa de aplicare, și procesele verbale de contravenție, făcându-se trimitere, pe această cale, la prevederile art. 1. din Legea nr.455/2001 care prevăd „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”, prin prisma prevederilor art. 4, pct. 2 din aceeași lege: „ înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în forma electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
Așadar, pornind de la normele de interpretare literală a actelor normative, contestatoarea a considerat că OG nr. 2/2001 nu prevede modalitatea de semnare în format electronic a procesului - verbal de constatare a unei contravenții iar, pe de altă parte, Legea nr. 455/2001 nu prevede aplicarea semnăturii electronice asupra unui înscris emis în forma materială.
Prin decizia nr. 6/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02,2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199/25.03.2015, ca urmare a promovării de către Avocatul Poporului a unui Recurs în interesul legii, instanța a statuat faptul că ,,modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (forma electronică) constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001”.
Deoarece în cuprinsul OG nr.15/2002 nu există prevederi referitoare la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, rezultă că dispozițiile aplicabile sunt cele ale OG nr. 2/2001, conform cărora, în situația în care procesul-verbal este încheiat în lipsa contravenientului, actul astfel emis urmează a fi transmis prin poștă, cu aviz de primire sau se va comunica prin afișare la domiciliul persoanei sancționate, procedura ce va impune încheierea unui proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare. Cele două modalități de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției anterior prezentate (prin poștă sau prin afișare la domiciliu) „presupun utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului verbal contravențional (...)” astfel cum a considerat Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 (legea privind semnătura electronică) numai atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Tocmai această specificitate asigură distincția dintre înscrisurile electronice și înscrisurile în formă materială, pe suport de hârtie. În situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul sau pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu se mai poate consideră că îmbracă forma electronică, astfel încât, semnătură olografă, pentru valabilitatea actului, devine obligatorie.
În acest sens, în cuprinsul Deciziei nr. 6/16.02.2015, Înalta Curte de Casație și justiție a apreciat că „un act juridic poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr.455/2001 (Legea privind semnătura electronică) doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic”.
Chiar dacă semnătura electronică are același scop pe care-l are semnătură olografă, aceasta poate fi folosită doar atunci când este vorba de documente electronice transmise destinatarului, în format electronic. Pe cale de consecință, aplicarea unei semnături electronice pe un proces-verbal emis în formă materială atrage nulitatea acestui act administrativ.
Având în vedere aspectele expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, în cuprinsul Deciziei nr. 6/16.02.2015 următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (...) raportate la dispozițiile art. 4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (...) încheiate potrivit art. 9 alin.1, lit. a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ; transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Recursul în interesul legii constituie un izvor de drept, o normă interpretativă ce devine obligatorie, odată ce decizia pronunțată a fost publicată în Monitorul Oficial, conform art. 517, alin. 4 Cod procedură civilă, în scopul asigurării unei interpretări și aplicări unitare a legii, pe întreg teritoriul României, fiind totodată, instituită obligativitatea deciziilor pronunțate cu ocazia soluționării unor asemenea recursuri.
Așadar, prin pronunțarea Deciziei nr. 6/16.02.2015 și ca urmare a publicării acesteia în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25.03.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarea normă interpretativă: procesele-verbale care sunt emise pe suport material (hârtie) și transmise contravenienților prin metodele de comunicare prevăzute de OG nr.2/2001, în condițiile în care nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, sunt lovite de nulitate absolută.
În concluzie, procesul verbal ce constituie titlul executoriu fiind nul, acesta nu poate constitui temei legal pentru executarea silită, astfel încât contestatoarea a solicitat anularea executării și a tuturor formelor de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr.797/B/2015, înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C..
Obligativitatea achitării tarifului de despăgubire prevăzută anterior, prin art. 8, alin. 3. respectiv alin. 3 ind.1 din OG nr. 15/2002 nu mai există, ca urmare a abrogării acestor prevederi legale, prin Legea nr.144/2021.
Astfel, potrivit art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 ,,La art. 8 (din OG nr.15/2002- n.r.) alin. 3, ind. 1 și 6 se abrogă. Totodată, art. II din lege stabilește, în mod expres, faptul că ,,tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art. 12, alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 15, alin. 2 din Constituția României.
În contextul expus anterior, atât în ceea ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 144/2012, prin care s-au adus modificări OG nr. 15/2012, cât și obligativitatea aplicării Deciziei nr.6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 16.02.2015, va interveni aplicarea legii contravenționale mai favorabile în conformitate cu art.12, alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 15, alin. 2 din Constituția României.
Totodată, prin Decizia nr. 228/2007, Curtea Constituțională a stabilit faptul că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Așadar, în virtutea principiului aplicării legii mai favorabile, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 15, alin. 2 din Constituție, deoarece vizează situații juridice generate de aplicarea tarifului de despăgubire aflate sub incidența reglementărilor în materie contravențională, astfel că tariful de despăgubire împrumută din natura juridică a sancțiunii contravenționale, în esență, tariful de despăgubire care era datorat de conducătorii autovehiculelor care încălcau obligația achitării rovinietei valabile reprezentă echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, nefiind posibilă, așadar, o evaluare efectivă a întinderii prejudiciului produs prin săvârșirea acestei faptei, raportat la împrejurările în care aceasta era săvârșită. Totodată, prin aplicarea amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă se încalcă principiul aplicării unei singure sancțiuni principale pentru o faptă contravențională, ca aplicare în materie contravențională a principiului de drept penal non bis in idem.
Pe cale de excepție, contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a obține executarea silită și, în consecință, stingerea dreptului intimatei de a obține executarea silită a sumei de 28 euro.
Din actele comunicate de executorul judecătoresc rezultă că obligația executată silit vizează tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, ce trebuia achitat de contestatoare potrivit prevederilor art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, astfel cum rezultă din înștiințarea de plată la procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012.
Tot din aceste acte rezultă că tariful de despăgubire a fost impus la plata contestatoarei la data emiterii înștiințării, respectiv, 10.04.2012, fără a se preciza un termen maxim de plată.
Prin urmare, contestatoarea a apreciat că data de la care curge prescripția este data la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită, respectiv data emiterii înștiințării de plată - 10.04.2012. Ca atare, data maximă până la care putea fi începută executarea silită era 10.04.2015.
Din încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 27.05.2015 nu rezultă data la care s-a depus cererea de executare silită, conform art.664 Cod procedură civilă, însă, având în vedere că încuviințarea executării silite se soluționează în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, conform art.666 alin.1 Cod procedură civilă, rezultă că data înregistrării cererii de executare se situează în jurul datei de 24.05.2015, deci în afara termenului de prescripție prevăzut de 706 alin.2 Cod procedură civilă.
Acest aspect este susținut și de data înregistrată pe titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției - în care, în colțul din dreapta sus, sub numărul dosarului 797/B/2015, există mențiunea „intrare/ieșire: 25.05.2015”, data anterioară încheierii de încuviințare a executării silite din data de 27.05.2015, dar în afara termenului de prescripție.
Prin plata amenzii prevăzute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, întrucât suma reprezentând tarif de despăgubire are o altă natură juridică și o altă reglementare legală, iar titlul din care rezultă este înștiințarea de plată anexată procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nu procesul verbal însuși, cum este în cazul amenzii.
Pentru motivele expuse mai sus, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare și încetarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. 797/B/2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711-719 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație emisă la data de 27.05.2015 de Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C., încheiere emisă la data de 27.05.2015, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare nr.797/B/2015 emisă la data de 27.05.2015, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat si încheierea de ședință din data de 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria sector 6 București.
Urmare solicitării instanței, la data de 14.07.2015, Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.797/B/2015 (filele 30-39).
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatorul . SRL, ca nefondată, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuata de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens, solicitând instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față, executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Noul Cod de procedură civilă.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, să admită excepția așa cum a fost formulată și, în consecință, să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoarea . SRL, intimata a solicitat instanței de judecată să o respingă ca nefondată.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizoriii întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum nici nu se creează o pagubă iminentă care nu se poate repara.
Mai mult decât atât, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
De asemenea, referitor la acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună credință, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Astfel, intimata a precizat faptul că cel lezat și prejudiciat este însuși creditorul și nicidecum debitorul care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale.
Intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de către contestatoarea . SRL, ca nefondată.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 04.12.2011, ora 12:57, pe DN 1, Românești, județul Prahova, vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând . SRL a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (11) din OG nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) faptele săvârșite au constituit contravenții și s-au sancționat cu amendă contravențională în valoare totală de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligată să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012, a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 04.12.2011 și data emiterii procesului verbal de contravenție, respectiv 10.04.2012, nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, în data de 25.04.2012, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 273, alin.2 Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
De asemenea, intimata a precizat faptul că datele de identificare ale contravenientei sunt datele pe care aceasta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului verbal de contravenție în cauză în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor – DRPCIV.
Intimata a precizat faptul că între C. - SA și DRPCIV a fost încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, intimata a învederat faptul că de la data comunicării procesului verbal de contravenție și până la data demarării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună credință, dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, instanța de executare a dispus investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012.
De asemenea, în temeiul art. 640 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic in baza dispozițiilor art. 632, alin.2 Noul Cod de procedură civilă a constatat faptul că procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr.2/2001.
Or, debitoarea nu a apelat la această cale procesuală și, prin urmare, până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 Noul Cod de procedură civilă.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitoarei nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare a acestuia, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că, în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a solicitat instanței de judecată să o respingă ca fiind neîntemeiată.
Astfel, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește titlurile executorii contestate, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr.144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, intimata a precizat faptul că, în speța de față, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr.144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a învederat faptul că, în speța de față, acestea nu se aplică.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 Noul Cod de procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, începând cu data comunicării procesului verbal în cauză, contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acesteia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatoarea nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea procesului verbal în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și, prin urmare, în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.04.2012 și dovada comunicării procesului verbal contestat.
La data de 11.08.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pe care intimata a depus-o la dosarul cauzei, prin intermediul căreia a dorit să învedereze instanței că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare, contestatoarea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Având în vedere faptul că titlul executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, emis în data de 10.04.2012, a fost transmis către contestatoare în data de 25.04.2012, în condițiile prevăzute de art. 27 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin afișare la sediul A. I. Impex SRL, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 25.04.2015, contestatoarea s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a lua la cunoștință despre emiterea actului administrativ reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, momentul la care contestatoarea a aflat de existența acestui titlu executoriu a fost cel la care aceasta a recepționat somația de plată din partea B. S. I. C., în concret, la data de 09.06.2015. Or, în aceste condiții, odată ce procedura executării silite a fost inițiată, calea pe care legea o pune debitoarei la dispoziție, de a se opune acestei proceduri, este contestația la executare, formulată în condițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
Potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție se poate comunica prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Cu ocazia soluționării recursului în interesul Legii nr. 10/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin.1, art. 25 alin.2 și art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Contestatoarea a apreciat că aspectele stabilite prin intermediul acestei soluții pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt incidente și asupra cauzei dedusă judecății, având în vedere principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, enunțat în cuprinsul art. 12, alin. 2 al OG nr. 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 15, alin. 2 din Constituția României.
În cazul de față, emitenta titlului executoriu a cărui valabilitate se contestă nu a făcut, în nicio modalitate, dovada încercării de a comunica contestatoarei, în prima instanță, prin poștă și cu aviz de primire, procesul-verbal de constatare a contravenției, astfel încât posibilitatea acesteia din urmă de a se apăra, pe calea formulării unei plângeri contravenționale împotriva acestui act, a fost inexistentă. Așadar, a aprecia ca inadmisibilă contestația la executare formulată de către A. I. Impex SRL, pentru motivul că aceasta se întemeiază, în parte, și pe motive de fapt și de drept care privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și neluând în calcul aspectele enunțate anterior ar constitui o vătămare a intereselor legitime ale contestatoarei și o îngrădire a dreptului acesteia la justiție, acesteia fiindu-i refuzată orice cale de atac eficace, împotriva unui titlu executoriu nul.
Astfel cum s-a precizat mai sus, în condițiile în care debitoarei-contestatoare nu i-a fost adus la cunoștință titlul executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției, în condițiile prevăzute de lege, și odată ce procedura executării silite a fost inițiată, singura cale de a paraliza efectele negative ale acestei proceduri este formularea contestației la executare, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menționat anterior, calea unei plângeri împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din data de 10.04.2012, ar fi fost imposibil de exercitat și, în plus, nu ar fi fost de natură să stopeze/înlăture efectele procedurii de executare silită, deja inițiată.
Pentru motivele expuse mai sus, contestatoarea a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, ca fiind neîntemeiată.
Relativ la cel de-al doilea capăt al contestației la executare, privind solicitarea contestatoarei de a i se admite cererea de suspendare a executării, contestatoarea a considerat că o atare cerere este întemeiată, având în vedere că menținerea actelor de executare efectuate până în prezent și continuarea procedurii de executare inițiată față de A. I. Impex SRL, i-ar cauza acesteia prejudicii. Aceste prejudicii constau în afectarea bunei reputații pe care societatea o are în mediul de afaceri și, în plus, continuarea procedurii de executare ar putea avea ca efect poprirea conturilor bancare ale acesteia, fapt ce ar conduce la blocarea activiștii sale comerciale.
În mod nejustificat, C. SA a adus în discuție lipsa bunei voințe a contestatoarei de a achita suma datorată în baza titlului executoriu emis pe numele acesteia, dat fiind faptul că A. I. Impex SRL nu a avut cunoștință despre existența acestei obligații de plată până la momentul la care i-a fost comunicată somația de plată, de către biroul executorului judecătoresc, acest fapt fiind posibil datorită neîndeplinirii de către intimată a procedurii de comunicare a titlului executoriu, astfel cum rezultă din interpretarea logică a art. 27 din OG nr. 2/2001, interpretare stabilită ulterior, prin soluționarea RIL nr. 10/2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai mult decât atât, trebuie avută în vedere și modalitatea prin care faptele de natura celei reținute în sarcina contestatoarei și prevăzută de art. 8, alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, constând în a circula pe drumurile naționale fără deținerea unei roviniete valabilă, sunt constatate - și anume prin mijloace tehnice de monitorizare și control al rovinietei, fapt pentru care contravenienții nu pot lua la cunoștință, în mod direct, personal, despre constatarea unei asemenea contravenții. În consecință, aceștia nu au posibilitatea reală de a contesta actele administrative emanând de la organele competente, în condițiile și mai ales în termenele procedurale stabilite prin lege.
Totodată, coroborând acest motiv cu cel prezentat în paragraful anterior, nu se poate reține în sarcina contestatoarei reaua-credință cu care intimata a susținut că aceasta ar fi refuzat achitarea obligației sale de plată, atâta vreme cât A. I. Impex SRL nu i-a fost adusă la cunoștință această obligație, până la momentul emiterii somației de plată, de către biroul executorului judecătoresc.
În ceea ce privește eventuala verificare pe care intimata a susținut că instanța de executare ar fi efectuat-o asupra valabilității titlului executoriu, la momentul soluționării cererii de investire a acestuia cu formulă executorie, trebuie precizat, în general, faptul că instanța de executare nu are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și legale ale acestor acte, ci exclusiv dacă acestea îndeplinesc condițiile de formă.
În particular, în cazul proceselor-verbale de contravenție încheiate pentru lipsa rovinietei, de pe care lipsește semnătura olografă a agentului constatator, față de Decizia ICCJ nr. 6/16.02.2015 pronunțată în recurs în interesul legii se pune problema dacă acestea întrunesc sau nu condițiile de formă ce fac obiectul verificării de către instanță, în soluționarea unei cereri de investire.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, un act de drept public, astfel că interesează dacă acesta provine de la o autoritate competentă să încheie astfel de acte, potrivit actului normativ care stabilește și sancționează contravenția. Lipsa semnăturii poate face obiectul analizei instanței doar într-o procedură de contestare a procesului-verbal de contravenție, în care instanța este investită, printre altele, să analizeze condițiile substanțiale de validitate ale actului.
Drepturile debitorului nu ar trebui să fie vătămate, întrucât și în cazul unei contestații la executare, o astfel de apărare poate fi susținută, fără a fi considerată inadmisibilă, față de prevederile art. 712 Cod procedură civilă, astfel cum s-a arătat anterior, pentru că debitorul nu a avut o cale de atac eficientă, anterior deciziei ICCJ nr.6/16.02.2015, ale cărei dispoziții, prin prisma art. 517, alin. 4 Cod procedură civilă reprezintă izvor de drept și se aplică, în virtutea principiului legii contravenționale mai favorabile.
Totodată, în cererile de investire, se depune exemplarul procesului-verbal deținut de către autoritatea emitentă, ICCJ a apreciat că nu este valabil procesul-verbal care nu conține semnătura olografă a agentului constatator, de pe exemplarul procesului-verbal comunicat contravenientului, dat fiind că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe un suport de hârtie, iar nu prin intermediul unui sistem electronic.
Prin urmare, instanța investită cu cererea de investire a procesului - verbal, analizează exclusiv exemplarul procesului-verbal aflat în posesia creditorului, nefiind, astfel, ținută de statuările Deciziei ICCJ nr. 6/16.02.2015 care se referă la exemplarul procesului-verbal care ar trebui comunicat contravenientului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2012, contestatoarea a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, petentul are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei pe data de 25.04.2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 34 dosar.
Sub acest aspect, instanța constată că aspectele învederate de contestator privind împrejurarea că mama sa i-ar fi predat mai târziu procesul-verbal nu sunt de natură a afecta valabilitatea comunicării realizate pe data de 28.04.2012.
La data de 25.05.2015, creditoarea C. a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma 28 de euro reprezentând tarif de despăgubire stabilite prin titlul executoriu constând în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.04.2012, formandu-se dosarul de executare nr. 797/B/2015 al B. S. I. C..
Instanța constată că pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări cu privire la fondul procesului-verbal care constituie titlu executoriu, pe cale de consecință, neputând fi analizate argumentele contestatorului privind legalitatea procesului-verbal pentru lipsa semnaturii agentului constatator. În acest sens instanța reține dispozițiile art.713 alin.2 C.proc.civ., „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
În cazul de față este vorba despre un titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, respectiv un proces-verbal de contravenție. Împotriva procesului-verbal contestatorul avea deschisă calea specială a plângerii contravenționale, reglementată de OG 2/2001, prin care putea obține anularea procesului-verbal.
Motivele de contestație la executare invocate de contestator prin prisma dispozițiilor Legii nr. 144 din 23 iulie 2012 prin care au fost abrogate art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziții legale care au constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit, instanța reține următoarele:
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat art. 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite înainte de . legii menționate, însă doar în măsura în care este vorba despre tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Lg. 144/2012, respectiv până la data de 27.07.2012.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de C., Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Însă, aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile cu privire la tarifele de despăgubire stabilite în sarcina contravenienților înainte de . Lg. 144/2012 este posibilă doar dacă tarifele respective au fost contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Lg. 144/2012, respectiv până la data de 27.07.2012.
Sub acest aspect, instanța constată faptul că prin Decizia nr.165/2015 Curtea Constituțională a reținut că între cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 până la data intrării în vigoare a Lg 144/2012-tarife care se anulează conform art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012- și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect care justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Astfel, reținând că în urma controlului de constituționalitate efectuat de Curtea Constituțională asupra art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 s-a statuat că nu poate fi apreciat drept discriminatoriu tratamentul diferit stabilit de legiuitor pentru persoanele cărora le-a fost aplicat un tarif de despăgubire anterior intrării în vigoare a Lg. 144/2012 și care au contestat în instanță tariful respectiv înainte de . Lg. 144/2012 și pentru persoanele care nu au contestat în instanță tariful respectiv înainte de . Lg. 144/2012, și că petentul nu a făcut dovada contestării în instanță a tarifului de despăgubire înainte de data intrării în vigoare a Lg. 144/2012, instanța constată că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii contravenționale mai favorabile anterior analizate.
Pe cale de consecință, instanța apreciază neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator, urmând a o respinge.
Totodata, instanța va respinge cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. I. Impex SRL, cu sediul în București, ., camera 1, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având Cod Unic de Identificare RO_, cu sediul ales în București, . nr. 8, etaj 3, apartament 4, sector 2, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./19.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7398/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7355/2015. Judecătoria... → |
|---|
