Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7335/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7335/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7335/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7335
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 30.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta Q. A. Beverages S.R.L. în contradictoriu cu pârâta E. S.R.L..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând competența, instanța apreciază că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza în conformitate cu prevederile art. 1028 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.107 alin. 1 și art. 94 pct.1 lit. k Cod procedură civilă.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina reclamantei a fost achitată.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței creanței pretinse de la pârâtă și a caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că pârâta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 23.07.2015, sub nr._, reclamanta Q. A. Beverages S.R.L., în contradictoriu cu pârâta E. S.R.L., a solicitat instanțe ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8236,62 lei, contravaloare produsse livrate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr._/6.09.2012, având ca obiect achiziționarea de către cumpărător de produse așa cum sunt definite în contract, precum și obligația corelativă a pârâtei de a prelua și de a achita produsele comandate, raportul fiind născut și dovedit de reclamant în condițiile art. 272-273 Cod procedură civilă prin înscrisurile depuse la dosar. Totodată, reclamanta a menționat că începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data semnării contractului, pârâtul neînsușindu-și toate obligațiile care derivă din acesta. Astfel, reclamanta a arătat că a livrat produsele achiziționate de pârât, în temeiul art. 1270 Cod civil, corelativ născându-se obligația de plată a pârâtului pentru produsele de care a beneficiat, conform facturilor emise de către creditor.
Astfel, în executarea raporturilor contractuale, reclamanta a arătat că a livrat către pârâtă produsele comandate, în valoare totală de 8236,62 lei, îndeplinindu-se astfel obligațiile ce îi corespundeau, astfel cum s-a stabilit prin contract și astfel cum reiese și din facturile acceptate la plată, însă neachitate, pe care este menționată data scadentă și care îi sunt opozabile. În baza contractului_ reclamanta a arătat că a emis facturi fiscale în valoare de 8236,62 lei, facturi fiscale comunicate pârâtei, recunoscute la plată de către această prin ștampilare, dar nu au fost onorate la plată nici până la data introducerii cererii, deși dată scadenta a fost depășită. În aceste condiții, reclamanta a considerat că și-a îndeplinit obligația de „a face” pe care o avea în aceste raporturi comerciale, în timp ce pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile corelative acumulând astfel un debit restant în cuantum de 8236,62 lei.
În acest sens, reclamanta a precizat că pârâta avea obligația de a achita factura emisă de aceasta, în termenul prevăzut în contractul încheiat intre părți, termenul fiind calculat de la data livrării și primirii facturii corespunzătoare produselor livrate (data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factura).
Față de cele învederate, reclamanta a apreciat că cerere de chemare în judecată îndeplinește condițiile cerute de art. 1026 Cod procedură civilă, având în vedere că deține împotriva pârâtei un drept de creanța în valoare totală de 8236,62 lei. În acest sens, a arătat că, creanța deținută este certă, existența ei rezultând, așa cum prevede art. 663 alin. 2 Cod procedura civilă, din contractul încheiat intre părți; lichidă, cuantumul ei fiind determinat prin intermediul facturilor și exigibilă, termenul de plată menționat în cuprinsul contractului și înscris în facturile emise, fiind împlinit.
Reclamanta a mai arătat că contractul dintre părți a respectat prevederile legale în vigoare, conținând informații clare cu privire la produsele oferite, procedura de acordare, termenii și condițiile contractuale, durata contractuală minimă, condițiile de încetare a contractului.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să să facă aplicarea art. 1.031 Cod procedura civilă și să emită o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 8236,62 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 1032, Cod procedura civilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 154 alin. 7-8, art. 223, alin. 3, art. 272-273, art. 277, art. 453, art. 663, art. 1026-1033 Cod procedura civilă, art. 1270, art. 1516 din Codul Civil, art. 969 și următoarele, art. 1073, art. 1084 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: extras ONRC, contract de vânzare cumpărare nr._/6.09.2012, facturile fiscale . BU11 nr._, . BU11 nr_, . BU11 nr_, . BU11 nr._, . BU11 nr._, . BU11 nr_, . BU11 nr_, . BU11 nr_.
Pârâta,
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Între reclamantă, în calitate de vânzător, și pârâtă, în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contrat de vânzare cumpărare în executarea căruia, reclamanta a emis pârâtei facturile fiscale . BU11 nr._/27.09.2013, fila 12, . BU11 nr_/25.09.2013, fila 13, . BU11 nr_/07.09.2013, fila 14, . BU11 nr._/07.09.2013, fila 15, . BU11 nr._/18.09.2013, fila 16, . BU11 nr_/10.10.2013, fila 17, în valoare totală de 5675,04 lei, acceptate de aceasta, contravaloare produse livrate.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât debitoarea, în speță, nu a făcut nicio probă în acest sens, instanța reține că, pârâtul, deși a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
În ceea ce privește contravaloarea facturilor . BU11 nr_, . BU11 nr_, acestea nu au fost acceptate de către pârâtă, astfel că nu fac dovada, în ceea ce privește produsele menționate în cuprinsul lor, a îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor proprii, instanța apreciază că înscrisurile depuse de către creditoare nu fac dovada executării obligațiilor de către aceasta, și deci a nașterii obligației corelative în sarcina debitoare, de plată a contravalorii produselor pretins a fi livrate de către reclamantă, deși celui ce face o afirmație în fața instanței, în virtutea dispozițiilor art. 249 Cod civil, îi revine obligația să-și dovedească pretențiile solicitate.
Reținând și dispozițiile art. 1270 cod civil (forma în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății), potrivit cu care contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5675,04 lei, contravaloare produse livrate.
În temeiul art. 1031 raportat al art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, formulată de reclamanta Q. A. BEVERAGES SRL, cu sediul în București, sector 4, .. 391, ., și cu sediul procesual ales în București, .. 10A, clădirea C3, ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/1994, CUI RO6811508, în contradictoriu cu pârâta E. SRL, cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței, nr. 273, corp 1, birou 47, .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5675,04 lei, contravaloare produse livrate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AMC/ Tehnored. PAS
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7334/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7396/2015. Judecătoria... → |
|---|
