Contestaţie la executare. Sentința nr. 5530/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5530/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5530/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5530
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorii S. M. și S. M. în contradictoriu cu intimata K. SA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2015 și ulterior pentru astăzi, 07.07.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.02.2015, contestatorii S. M. și S. M., în contradictoriu cu intimatul K. SA prin reprezentant legal K. România SRL, au formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.2638/2014 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale de executori judecătorești O. D. - C. și N. A. demarată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 208/22 din data de 01 iulie 2008, inițiată la cererea creditorului K. SA prin reprezentant legal K. România SRL, prin care au solicitat: în temeiul art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă anularea somației, a înființării popririi, a încheierilor emise de executorul judecătoresc, respectiv anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 2638/2014 de SCPJ O. D. - C. și N. A.; în temeiul art. 711 alin.3 din Codul procedură civilă, anularea încheierii de investire cu formulă executorie emisă de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014.
De asemenea, în temeiul art. 712 alin.2 Cod procedură civilă, contestatorii au formulat contestație împotriva titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr.208/22 din data de 01 iulie 2008, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Conform prevederilor art.713 coroborate cu prevederile art. 650 din Codul de procedură civilă, contestația la executare se depune la instanța de executare.
Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.
Relevant de precizat este că domiciliul contestatorilor este în București, sectorul 6 astfel, apreciind competentă în soluționarea prezentei contestații Judecătoria Sectorului 6.
Contestatorii au menționat că, în data de 09 februarie 2015, au formulat cerere către biroul executorului judecătoresc în vederea fotocopierii dosarului de executare, fiind eliberată o copie a acestuia la data de 10 februarie 2015 .
Important de subliniat este faptul că termenul prevăzut de art. 714 din codul de procedură civilă a fost respectat, raportat la data la care au luat cunoștință de prezenta executare silită și momentul formulării contestației la executare.
În motivarea contestației la executare, contestatorii au arătat că, la data de 01 iulie 2008, a fost semnat între Raiffeisen Bank și A&G Motor Trans SRL, contractul de credit nr. 208/22, în care contestatorii aveau calitatea de fidejusori.
Contestatorii au învederat că, la data de 18 iulie 2009, a fost încheiat actul adițional la contractul de credit mai sus menționat unde, părțile au reeșalonat creditul și, totodată, a fost stabilită scadența finală a creditului la data de 17 iunie 2010.
Din actele existente la dosarul execuțional, contestatorii au constatat că între Raiffeisen Bank, K. SA și K. România SRL, a fost încheiat la data de 26 iunie 2014 contractul cadru de vânzare-cumpărare de creanțe neperformante, prin care s-a susținut că suma reprezentând creanță rezultată din contractul de credit nr.208/22 a fost cesionată.
Tot în cuprinsul dosarului execuțional, contestatorii au observat existența unei notificări către aceștia cu privire la presupusa cesiune de creanță însă, fără a exista și o confirmare de primire.
Presupusa creditoare a înțeles să formuleze cerere de executare silită împotriva contestatorilor ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2638 aflat pe rolul SCPJ O. D. - C. și N. A..
În aceste condiții a fost obținută investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentând contractul de credit nr. 208/22 conform încheierii de ședința din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2014, în dosarul nr._/4/2014 aflat pe rolul judecătoriei Sectorului 4 București.
În urma obținerii încuviințării executării silite, executorul judecătoresc a înțeles să înființeze poprire conform adreselor de înființare emise în cadrul dosarului execuțional.
Contestatorii au invocat excepția lipsei calității de creditor a K. SA prin mandatar K. România SRL
După cum se poate constata cu ușurință din actele depuse la dosarul cauzei, presupusa cesiune intervenită între Raiffeisen Bank, K. SA și K. România SRL nu a fost niciodată notificată contestatorilor.
Conform prevederilor art. 1578 Cod civil, aplicabil la data semnării cesiunii de creanță, debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie în care se arată identitatea cesionarului și se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.
Important de menționat în această cauză este faptul că presupusul cesionar nu a îndeplinit niciodată această condiție imperativ prevăzută de dispozițiile legale.
Mai mult, din analiza actelor privind cesiunea de creanță nu rezultă în mod evident/clar cesiunea contractului de credit menționat.
Contractul de cesiune de creanță nu le este opozabil contestatorilor, astfel nu poate fi justificată calitatea cesionarului în executarea silită demarată. Față de faptul că această opozabilitate a cesiunii de creanță nu a fost niciodată îndeplinită de către vreuna din părțile semnatare ale contractului de cesiune de creanță, executarea silită este în mod vădit nelegal.
Contestatorii au invocat și excepția prescripției dreptului de a cere executare silită, învederând instanței că executarea silită a fost începută pentru o creanță prescrisă.
Important de subliniat, analizând contractul do credit nr. 208/22 din data de 01 iulie 2008 ce a fost modificat prin actului adițional nr. 1 din data de 18 iulie 2009, conform dispozițiilor art. 1 punctul 1.3 din actul adițional „scadența finală a creditului este data de 17 iunie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 6 coroborate cu dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă (aplicabil în cauză față de data încheierii contractului de credit):
„Dreptul de a cere executare silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
Scadența finală a creditului a fost stabilită la data de 17 iunie 2010, conform art.1.3 din actul adițional nr. 1 din data de 18 iulie 2009, aferent contractului de credit nr. 208 /22 din data de 01 iulie 2008, prin urmare, dreptul de a cere executare silită se naște la data scadenței menționată mai sus, respectiv la data de 17 iunie 2010 începe să curgă și termenul de prescripție.
Conform art. 405 Cod procedură civilă de la 1865 (aplicabil în cauză față de momentul începerii curgerii termenului de prescripție a executării silite):
„(1) Dreptul de a cere executare silită se prescrie, în termen de trei ani dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executare silită”.
Important de subliniat în prezenta cauză este faptul că termenul de prescripție a început să curgă ta data de 17 iunie 2010 și s-a împlinit la data de 17 iunie 2013.
Art. 105 alin.3 Cod procedură civilă de la 1865 prevede că „prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Relevant de subliniat este faptul că cererea de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr.2638/2014 a fost înregistrată pe rolul executorului judecătoresc în anul 2014, cu mult după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de dispozițiile legale învederate.
Pe cale de consecință, față de cele prezentate, dreptul de a cere executarea silită a creanței ce rezultă din titlul executoriu ce constă în contractul de credit nr. 208/22 din data de 01 iulie 2008, modificat și completat conform actului adițional nr. 1 este prescris și, prin urmare, contractul de credit și-a pierdut puterea executorie.
Critica adusă la încheierea privind investirea cu formulă executorie.
Din studierea încheierii ce face obiectul dosarului nr._/4/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, se poate ușor observa că nu există identitate de creditor .
Astfel, cererea de executare silită a fost emisă de creditorul K. SA prin mandatar K. România SA, iar încheierea de investire cu formulă executorie privește creditorul Secapital S.a.R.L. prin reprezentant K. România SA.
Contestatorii au învederat instanței că prezenta executare silită este nelegală, raportat la lipsa identității de creditor dintre cererea de executare silită și încheierea de investire cu formulă executorie.
Nerespectarea prevederilor art. 662 Cod procedură civilă.
Contestatorii au învederat instanței că suma solicitată ce face obiectul prezentei executări nu întrunește condițiile stabilite de prevederile legale în materia executării silite respectiv, nu este certă, lichidă și exigibilă.
Din analiza documentelor existente la dosar se poate observa că nu sunt instrumente de verificare a sumei menționate în anexa nr.1 a contractului cadru de vânzare cumpărare de creanțe neperformante.
Important de subliniat este faptul că nu se poate determina modalitatea de calcul a sumei solicitate în cererea de executare silită, având în vedere că nu a fost prezentată nicio modalitate de calcul a sumei solicitate, sumă care este de trei ori creditul acordat.
Pe cale de consecință, față de cele prezentate, contestatorii au solicitat admiterea contestației așa cum a fost redactată și argumentată.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile legale prevăzute de art. 662 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatorii au depus la dosar, în copie, adresă din data de 10.02.2015, cerere formulată de contestatori la data de 09.02.2015, cererea de executare silită, contractul de credit în descoperit de cont (overdraft) nr. 208/22 din data de 01 iulie 2008, actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. 208/22/01 iulie 2008, încheierea de investire cu formulă executorie ce face obiectul dosarului nr._/4/2014, notificare cesiune de creanță, contract cadru de vânzare cumpărare de creanțe neperformante din data de 26 iunie 2014, cu anexă.
La data de 18.03.2015, prin compartimentul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare formulată de contestatori, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, în data 01.07.2008, a fost încheiat contractul de credit în descoperire de cont - overdraft nr. 208/22, între Raiffeisen Bank SA, în calitate de împrumutător și . Trans SRL, în calitate de împrumutat, S. I. M., în calitate de garant fidejusor, și S. M., în calitate de garant fidejusor, prin care a fost acordat un credit revolving sub forma de descoperire de cont (overdraft) al contului curent destinat finanțării activității curente a împrumutatului, iar în subsidiar a fost încheiat act adițional după cum urmează: actul adițional nr.01/18.07.2009 la contractul de credit în descoperire de cont OVERDRAFT nr. 208/22/01.07.2008.
Ulterior, a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe din data de 26.06.2014, între Raiffeisen Bank SA, în calitate de cedent și K. SA, în calitate de cesionar prin care au fost transmise creanțele rezultând din contractele de credit, precum și garanțiile aferente acestora împotriva debitorilor cedați.
Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind identificată cu numărul de aviz 2014-_-NUE.
Cu toate că cesiunea de creanță își produce toate efectele între cedent și cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea cesiunii față de terți - adică față de debitorul cedat, dar și față de alți terți în raport cu care ar există un interes.
Astfel, opozabilitatea cesiunii se realizează potrivit dispozițiilor art. 1578-1581 din Noul Cod Civil.
În speța de față, intimata a comunicat atât „dovada scrisă a cesiunii” mai-sus învederate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1578 alin. 3 din Codul civil, cât și dovada înscrierii cesiunilor în AEGRM, așa cum impune textul art. 1579 din Codul civil.
În lumina cesiunii intervenite, toate drepturile prezente și viitoare ale creditorului inițial de a încasa creanța învederată revenind de la data 26.06.2014 în favoarea K. SA prin K. România SRL, în calitate de administrator de active.
În aceste condiții, începând cu data de 26.06.2014, K. SA devine creditorul societății debitoare și deține toate drepturile principale și accesorii pe care creanța le-a oferit și creditorului inițial.
Ulterior, noul creditor K. SA a formulat o cerere de executare silită a contractului de credit în descoperire de cont - OVERDRAFT nr. 208/22/01.07.2008, completat cu actul adițional încheiat ulterior, fiind constituit dosarul execuțional nr.2638/2014 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc SCPEJ O. D. C. și N. A..
În cadrul dosarului nr._/4/2014, soluționat de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost investit cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 208/22/01.07.2008.
În ceea ce privește solicitarea de respingere a contestației la executare ca neîntemeiată, intimata a apreciat că aceasta este justificată pentru următoarele motive:
Prin contestația la executare s-a solicitat: anularea somației, a înființării popririi, a încheierilor emise de executorul judecătoresc, respectiv anularea tuturor actelor de executare silite întocmite în dosarul nr. 2638/2014 de către SCPEJ O. D. C. și N. A.; anularea încheierii de investire cu formulă executorie emisă de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014.
Potrivit dispozițiilor art. 2537 alin. 1 „printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului la acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția”.
Astfel, pentru dovedire, intimata a depus procesul verbal din data de 14.12.2011 emis de către executorul bancar F. V. - F..
Așadar, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 14.12.2011 și nu de la data de 17.06.2010, așa cum au menționat contestatorii în contestația la executare depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Mai mult, intimata a solicitat ca instanța de judecată să ia act de faptul că în anul 2010 a fost declanșată executarea silită de către executorul bancar F. V. - F., astfel ca potrivit art. 708 alin. 1 pct. 2 „Cursul prescripției se întrerupe ...pe data de depunerii cererii de executare... Având în vedere aceste aspecte, intimata se află în situația în care creanța nu este prescrisă, iar noul termen de prescripție curge de la data de 14.12.2011.
În data de 11.12.2014 a fost depusă cerere de investire cu formulă executorie a contractului de credit în descoperire de cont - OVERDRAFT nr. 208/22/01.07.2008, înăuntrul termenului de prescripție.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2537 alin. 4 Noul cod civil „prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere”, astfel în data de 14.07.2014, K. SA prin reprezentant convențional K. România SRL a trimis notificarea cesiunii de creanța către . TRANS SRL si garanții fidejusori S. I. M. și S. M., scrisori ce nu au fost ridicate de la oficiul poștal.
Conform dispozițiilor art. 2538 alin. 2 Noul Cod civil „Când recunoașterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existent dreptului celui împotriva căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacita plată parțial a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și altele asemenea”.
Având în vedere aceste aspecte, intimata a solicitat ca instanța de judecată să ia act de faptul cu privire la înțelegerea amiabilă încheiată între debitori și societatea intimată, K. România SRL, prin care a menționat că a fost de acord cu un angajament de plată asumat de către contestator în data de 05.09.2014, prin care contestatorul S. M. se obligă să achite în tranșe lunare până la achitarea integrală a creanțelor începând cu luna următoare, cu scopul de a nu se trimite dosarul în procedura executării silite.
Având în vedere faptul că angajamentul de plată nu a fost respectat, garanții fidejusori nu au mai revenit pentru a rezolva pe cale amiabilă situația acestui dosar, societatea creditoare a solicitat demararea procedurii de executare silită, așa cum a fost menționat și aveau cunoștință și contestatorii prin toate formele prevăzute de lege.
În lumina celor învederate mai sus, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
De lege ferenda, intimata nu a găsit utilă și relevantă cererea contestatorului referitor la capătul de cerere unde se dorește obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 1578-1581 Noul Cod civil, art. 2537 alin. 1 și alin. 4 din Noul Cod civil, 2538 alin. 2 din Noul Cod civil, precum și pe dispozițiile art. 708 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal încheiat la data de 14.12.2011 de către executorul bancar F. V.-F., extras de pe portalul Judecătoriei sector 4 București, Decizia administratorului . nr.24 din data de 26.09.2014.
La data de 03.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata K. SA prin reprezentant legal K. România SRL, prin care au solicitat înlăturarea din raționamentul juridic a susținerilor acesteia, fiind rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale cu scopul de a duce în eroare instanța de judecată, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și să se constate prescris dreptul de a cerere executare silită.
Față de susținerile intimatei cu privire la calitatea de creditor, contestatorii au învederat instanței că sunt neîntemeiate.
Înscrierea în AEGRM nu scutește presupusul creditor de îndeplinirea obligațiilor stabilite clar în prevederile Codului civil.
Conform dispozițiilor art. 1578 Cod civil aplicabil la data semnării cesiunii de creanța debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului.
După cum se poate constata cu ușurință din actele depuse la dosarul cauzei, cesiunea de creanță nu a fost niciodată comunicată contestatorilor.
Relevant de precizat este faptul că din analiza actelor privind cesiunea de creanță nu rezultă în mod evident/clar cesiunea contractului de credit menționat.
Contestatorii au subliniat faptul că este absurd ca intimata să susțină că cesiunea de creanță ar produce efecte față de aceștia, având în vedere că s-a efectuat înscrierea în AEGRM, astfel transferând obligația transmiterii comunicării scrise a cesiunii, ce este în sarcina sa în obligația contestatorilor de a verifica această publicație.
Contractul de cesiune de creanță nu le este opozabil astfel, nu poate fi justificată calitatea cesionarului în executarea silită demarată. Față de faptul că această opozabilitate a cesiunii de creanță nu a fost niciodată îndeplinită de către vreuna din părțile semnatare ale contractului de creanță, executarea silita este în mod vădit nelegală.
Față de susținerile intimatei privind faptul că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executare silită, contestatorii au învederat instanței că sunt rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale cu scopul de a duce în eroare instanța de judecată .
Important de subliniat, analizând contractul de credit nr. 208/22 din data de 01 iulie 2008 ce a prin actului adițional nr. 1 din data de 18 iulie 2009, conform dispozițiilor art. 1 punctul 1.3 din actul adițional „scadența finală a creditului este data de 17 iunie 2010.
Privind susținerile intimatei că ar fi existat un dosar de executare silită deschis de executor bancar F. V. – F., contestatorii au precizat că aceștia nu au și nici nu au avut cunoștință de existența acestui dosar de executare, mai mari semne de întrebare având în vedere că nu le-au fost comunicate niciodată niciun act de executare.
Contestatorii au solicitat instanței atașarea dosarului de executare nr.384/2010 având în vedere că nu au primit nici un act de executare, mai mult există contradicție între cele precizate de către executorul bancar în procesul verbal încheiat la data de 14 decembrie 2011 și lipsa disponibilităților bancare de la acea dată.
Conform actelor anexate prezentei rezultă că există disponibil bancar pe perioada dosarului de executare nr. 384/2010, însă nu a fost instituită nicio formă de executare.
Mai mult, din verificarea portalului ECRIS, se poate observa că nu a fost solicitată niciodată încuviințarea executării silite procedura aplicabila la acea dată.
Contestatorii au apreciat pertinentă și utilă soluționării prezentei cauze atașarea acestui dosar de executare pentru a vederea daca este vorba de o întrerupere a prescripției.
De asemenea, contestatorii au învederat instanței că executarea silită a fost începută pentru o creanță prescrisă.
În situația prezentată de către intimată, respectiv prescripția începe să curgă de la data de 14 decembrie 2011, contestatorii au învederat instanței că și în această variantă a intervenit termenul de prescripție.
În cazul în care, într-adevăr, ar exista dosarul de executare aferent procesului verbal atașat de către intimată, începe un nou curs de prescripție la data de 14 decembrie 2011.
Important este faptul că, în această situație, în cazul în care ar exista dosarul de executare, termenul de prescripție a fost îndeplinit la data de 14 decembrie 2014.
Potrivit art. 640 ind. 1 alin.1 Cod procedură civilă, titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt investite cu formulă executorie.
Așadar, caracterul de titlu executoriu conferit de lege unui înscris. altul decât o hotărâre judecătorească, nu este suficient pentru a se putea declanșa executarea silită în baza acestuia. Pot fi puse în executare silită numai dacă au fost investite cu formulă executorie prevăzută de Cod procedură civilă.
Raportat la faptul că presupusul nou curs al prescripției dreptului de a cere executare a început în anul 2011, se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
Raportat la prevederile legale mai sus învederate sunt prevăzute în mod expres cazurile ce întrerup cursul prescripției dreptului de a cere executare silită.
Important, cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare însoțită de titlul executoriu și nu la data depunerii cererii de investire cu formulă executorie.
Depunerea cererii la executorul judecătoresc are ca efect sesizarea acestuia . Un al doilea efect al depunerii cererii de executare la executorul judecătoresc este întreruperea prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Important de subliniat este faptul că și în această situație termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14 decembrie 2014. Ori, la data de 19 decembrie 2014, s-a obținut doar investirea cu formulă executorie, cerere ce nu întrerupe cursul prescripției. Încă o dată, contestatorii au subliniat că cererea de investire cu formulă executorie nu întrerupe cursul prescripției.
Contestatorii au subliniat reaua credință a intimatei cu scopul de a duce în eroare instanța de judecată atunci când a precizat că s-au efectuat acte tacite de recunoaștere. Acest aspect rezultă din însuși mențiunile intimatei formulate în întâmpinare, mențiuni ce sunt inventate, evazive, imprecise.
Așa cum se poate observa din documentele existente la dosarul cauzei, contestatorilor nu le-au fost comunicate niciun document din care să rezulte notificarea cesiunii, mai mult nu există niciun angajament de plată.
Contestatorii au învederat instanței că suma solicitată, ce face obiectul prezentei executări, nu întrunește condițiile stabilite de prevederile legale în materia executării silite respectiv, nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Din analiza documentelor existente la dosar se poate observa că nu sunt instrumente de verificare a sumei menționate în anexa nr.1 a contractului cadru de vânzare cumpărare de creanțe neperformante.
Important de subliniat este faptul că nu se poate determina modalitatea de calcul a sumei solicitate în cererea de executare silită, având în vedere că, nu a fost prezentată nicio modalitate de calcul a sumei solicitate, sumă ce este de trei ori creditul acordat.
Pe cale de consecință, față de cele prezentate, contestatorii au solicitat admiterea contestației așa cum a fost redactată și argumentată.
La data de 12.05.2015, prin faxul instanței, intimata a depus la dosar note scrise.
Urmare solicitării instanței, la data de 12.05.2015, prin compartimentul registratură, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești O. D. - C. și N. A. a înaintat la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din dosarul de executare nr.2638/2014 (filele 70-123).
Instanța a încuviințat pentru contestatori și intimată proba cu înscrisuri.
La data de 12.06.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de Raiffeisen Bank (fila 31).
Prin același compartiment, la data de 15.06.2015, intimata a depus la dosar copii de pe înscrisurile primite de la Raiffeisen Bank din cadrul dosarului de executare nr.348/2010, instrumentat de executorul bancar F. V. F. (filele 33-42).
Contestatorii au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului de executare silită aflat pe rolul SCPEJ O. D.-C. și N. A., s-a desfășurat executarea silită în baza contractului de credit nr. 208/22/01.07.2008 (încheiat cu Raiffeisen Bank SA) împotriva debitorilor . Trans SRL, Gheorghisor C. D. (garant fidejusor), S. M. (garant fidejusor) și S. I. M. (garant fidejusor), f. 70-123.
Contestatorii, fidejusori, s-au obligat solidar și indivizibil cu împrumutatul, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune, ceea ce permite creditorului să-i urmărească silit independent de acțiunea sa împotriva debitorului principal, conform art.1662 din Vechiul Cod civil în vigoare la data nașterii raportului juridic.
La 26.06.2014 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între Raiffeisen Bank SA în calitate de cedent, K. SA în calitate de cesionar și K. România SRL în calitate de administrator de creanțe, prin care au fost transmise creanțele rezultând din contractele de credit, precum și garanțiile aferente acestora împotriva debitorilor cedați, printre care și cei din prezenta cauză (f. 41-66). Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (f. 38-40).
În cadrul dosarului nr._/4/2014, soluționat de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost investit cu formulă executorie titlul mai sus menționat, conform încheierii pronunțate la 19.12.2014 (f. 30).
În privința excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită, instanța reține că prin contractul de credit nr. 208/22/01.07.2008 modificat prin actul adițional nr. 01/18.07.2009 (f. 20-28) a fost stabilită scadența finală a creditului la data de 17.06.2010.
Potrivit art.405 Cod procedura civilă, dispoziții reluate și de prevederile art.706 din Noul Cod procedura civilă republicat, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cerere executarea silită.
În dosarul de executare nr. 384/2010 (f. 34-42) instrumentat de către executorul bancar F. V. F. în vederea recuperării debitului rezultat din același contract de credit, au fost emise adrese în vederea încuviințarea executării silite, dosarul fiind închis la data de 14.12.2011 (proces verbal, f. 42), datorită lipsei bunurilor urmăribile.
Potrivit art. 4052 vechiul Cod de procedură civilă (în vigoare la data emiterii actelor de executare anterior menționate), cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare, după întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție.
În speță, instanța apreciază că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 14.12.2011 (data ultimului act de executare în cadrul dosarului 384/2010), împlinindu-se la data de 14.12.2014.
Însă, anterior împlinirii acestui termen, s-a formulat o nouă cerere de executare silită (f. 97 verso), fiind solicitată la data de 11.12.2014, în baza acestei cereri, învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu (mențiune în considerentele încheierii de admitere a cererii pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, din data de 19.12.2014, f. 97).
De asemenea, potrivit art. 708 alin. 1 pct. 2 noul Cod de procedură civilă (în vigoare la data formulării ultimei cereri de executare silită), cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare.
În consecință, nefiind împlinit termenul de prescripție (care a fost întrerupt succesiv), instanța va respinge excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită, invocată de către contestatori, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția perimării, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, iar în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării, conform art. 389 vechiul Cod de procedură civilă.
Contestatorii au ridicat această excepție în privința dosarului de executare silită nr. 381/2010 (când erau în vigoare dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă).
În speță, instanța apreciază că nu s-a împlinit termenul de perimare. Întreruperea termenului perimării operează în cazul oricărui demers efectuat în dosarul de executare, în scopul continuării urmăriri debitorului. Întreruperea termenului nu este, prin urmare, condiționată de efectuarea unor acte de executare în sensul celor avute în vedere de art. 388 Cod procedură civilă – acte pentru care executorul întocmește proces-verbale cu conținutul menționat în acest articol.
Din conținutul înscrisurilor emise de executorul bancar F. V. F. rezultă că au fost emise (și implicit primite) adrese privind identificarea bunurilor urmăribile, au fost verificate periodic conturile bancare (în care nu a existat disponibil).
În consecință, instanța va respinge excepția perimării, invocată de către contestatori, ca neîntemeiată.
Pe fondul contestației, instanța consideră că rezultă calitatea de creditor a intimatei din cesiunea care a intervenit în mod valabil între contractanți, actul juridic producându-și efectele independent de comunicarea lui către debitor, concluzie ce se deduce din interpretarea art.1573 Cod civil. Comunicarea cesiunii este o condiție de opozabilitate a actului și nu de validitate a acestuia, debitorul fiind ținut să plătească cesionarului numai dacă a fost notificat în condițiile legii (art.1578 și urm. Cod civil). Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (f. 38-40). De asemenea, creditoarea a notificat contestatoarei S. M. cesiunea, însă aceasta a refuzat în mod culpabil să ridice corespondența (f. 122-123).
În acest context, instanța apreciază că nu are relevanță eroarea materială din cuprinsul încheierii de învestire cu formulă a executorie a contractului de credit în discuție (în care este menționat creditor Secapital S.a.R.L.-prin reprezentant .).
În orice caz, contractul de cesiune le-a devenit opozabil petenților cel mai târziu cu ocazia derulării prezentului litigiu, ceea ce înseamnă că o eventuală plată pe care ar dori să o presteze după acest moment ar trebui să-l vizeze pe cesionar.
Instanța consideră că contestatorii au criticat neîntemeiat și în scop de tergiversare, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței urmărite.
Se urmărește silit întreaga sumă împrumutată (67.400 lei, dobânda aferentă creditului în cuantum de 118.176,25 lei, comisionul bancar restant în valoare de 1.011 lei, precum și cheltuieli de executare silită). Dispozițiile art. 3 și art. 4 din contract descriu modalitatea de calcul a dobânzii și comisioanelor.
Astfel, dobânda creditului este compusă rata de referință la care se adaugă marja fixă de 8,5 puncte procentuale (până la modificarea prin actul adițional se adăugau 13 puncte procentuale), fiind aplicabilă în cazul contestatorilor (care nu au achitat nicio rată) și dobânda penalizatoare fluctuantă aplicabilă la valoarea sumei restante (această ultimă dobândă fiind compusă din rata anuală a dobânzii plus marja fixă de 15 puncte procentuale). Mai mult, contractul inițial contractul inițial prevedea o dobândă pentru overdraft neautorizat de 35% (pct. 4.6, f. 15).
Față de perioada îndelungată în care contestatorii nu au efectuat plăți (01.07.2008 până în prezent), pentru suma restantă dobânda legală (în cuantum mult mai mic față de dobânzile băncii, în medie de 6,25%: http://www.bnr.ro/Raport-statistic-606.aspx) fiind de aproximativ 47.000 lei (http://www.avocatura..), instanța consideră că valoarea dobânzii calculată de către creditoare este corectă.
Mai mult, instanța consideră că sarcina probei le incumba contestatorilor pentru a demonstra că suma urmărită nu a fost calculată corect, ori aceștia au renunțat la proba cu expertiză (susțineri orale în ședința publică din data de 23.06.2015).
Față de aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului de a cerere executarea silită și excepția perimării, invocate de către contestatori, ca neîntemeiate.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii S. M. și S. M., ambii cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 125, ., ., în contradictoriu cu intimatul K. SA, cu sediul în București, .. 1, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 472 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.V.
05 exemplare/23.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5533/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
