Contestaţie la executare. Sentința nr. 7678/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7678/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 7678/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7678
Ședința publică de la data de 07.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea TB E. S. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.07.2015, contestatoarea TB E. S. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii, în temeiul dispozițiilor art. 172 și următoarele Cod Proc. Fiscală, art. 194 și următoarele NCPC, art. 712 și următoarele NCPC, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea procesului verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 emis de intimată, constatarea lipsei caracterului cert lichid și exigibil al creanței ce face obiectul executării, anularea oricăror acte de executare dispuse în vederea executării obligațiilor fiscale în cuantum de 2.608,384 lei, încetarea oricăror acte de executare ce au ca obiect creanța în cuantum de 2.608.384 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, neîndeplinirea obligațiilor prealabile declarării stării de insolvabilitate.
În vederea declarării stării de insolvabilitate a contribuabilului, organele de executare trebuie să îndeplinească o . obligații impuse de dispozițiile art. 15 din Procedura privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice aprobata prin Ordinul 447/2007, în sensul efectuării unei verificări amănunțite sub aspectul cuantificării valorii bunurilor și veniturilor debitorului pentru ca ulterior să constate dacă toate acestea au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale restante.
D. în urma constatării faptului că debitorul se afla în imposibilitate efectivă de a achita debitele restante, raportat la valoarea superioară a pasivului fata de cea a activului deținut, organele de executare pot constata starea acestuia de insolvabilitate.
Aceasta instituție ce comportă un impact definitoriu asupra activității contribuabilului, impune prin rigorile reglementarii sale legale, necesitatea efectuării de către organul abilitat a unor investigații amănunțite, strict reglementate de dispozițiile art. 15 din Procedura aprobată de Ordinul nr. 447/2007.
În atare condiții, faptul ca măsura dispusă prin actul contestat nu a avut la bază îndeplinirea condițiilor premergătoare amintite anterior, în sensul ca nu a fost verificata situația patrimonială a societății sub aspectul cuantificării valorii însumate a bunurilor și veniturilor acesteia prin solicitarea, consultarea și analizarea la sediul subscrisei, respectiv la punctele de lucru, după caz, a datelor înscrise în situațiile financiar - contabile anuale și/ sau semestriale, din ultima balanță contabilă încheiata de societatea debitoare, precum și cercetarea la fața locului a bunurilor deținute (art. 15.1 din Procedura aprobata prin Ordinul nr. 447/2007).
În acest sens, conform Procesului verbal contestat, intimata se limitează la a menționa faptul că a dispus emiterea unor adrese către Primăria Sectorului 6 - Direcția Taxe si Impozite Locale, Biroul de Carte Funciara, Autoritatea Navala R., Autoritatea Aeronautica Civila R., Depozitarul Central SA, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor, pentru a obține informații cu privire la bunurile deținute fără a se menționa numărul de înregistrare al adreselor și fără a se comunica răspunsul acestor instituții.
Demersurile indicate anterior sunt insuficiente și nu pot îndeplini condițiile preexistente stabilite de dispozițiile art. 15 din Procedura aprobata prin Ordinul 447/2007, reieșind în consecință nelegalitatea Procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate contestat.
Contestatoarea a mai arătat că organul de executare avea obligația efectuării unei verificări cu privire la identificarea bunurilor și veniturilor subscrisei, raportat la rigorile impuse de dispozițiile legale indicate, însă acesta s-a limitat la realizarea unei verificări formale, cu toate că raportat la amploarea demersurilor ce trebuiau realizate în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Ordinul nr. 447/2007, reiese intenția legiuitorului de a impune organului de executare efectuarea cu temeinicie a verificărilor pentru a se asigura ca măsura dispusă nu va avea un caracter abuziv, tocmai raportat la impactul pe care o astfel de decizie îl are asupra contribuabilului.
Contestatoarea a precizat totodată faptul ca are calitatea de lider al grupului fiscal în accepțiunea dispozițiilor art. 127 alin. 8 Cod fiscal compus din societățile Aiter Ego Concept SRL, Alter Ego Group SRL, Development Art Vinci Construct SRL, Allconsulting Group S. SRL.
Fiecare dintre societățile din grup desfășoară activități proprii si contractează servicii în nume propriu, însă raportarea TVA se efectuează în mod consolidat fiind înregistrată doar în evidentele fiscale ale subscrisei în calitate de lider al grupului fiscal.
Obligațiile de plată evidențiate prin Procesul verbal contestat provin din operațiuni taxabile efectuate de către societățile membre ale grupului fiscal, acestea înregistrând în prezent obligații către subscrisa, reprezentând TVA de plată.
Consideră astfel, ca în mod eronat, organul fiscal a stabilit starea de insolvabilitate a subscrisei în măsura în care, așa cum a arătat anterior, creanțele ce trebuie încasate de subscrisa acoperă pasivul vizat de Procesul verbal contestat, reieșind astfel caracterul abuziv al actului fiscal emis.
Creanța ce face obiectul executării nu îndeplinește condițiile din punct de vedere al caracterului cert, lichid st exigibil.
Din punct de vedere al certitudinii creanței, intimata a menționat faptul ca suma vizata de executare nu a făcut obiectul emiterii unei decizii de impunere, act administrativ fiscal ce are rolul de a aduce la cunoștința contribuabilului cuantumul sumei de plata reprezentând obligații fiscale, raportat la dispozițiile art. 86 alin. 1 C. Proc. Fiscala.
Mai mult decât atât, garanția informării contribuabilului cu privire la cuantumul obligației de plata ar trebui sa fie respectata pentru a putea solicita la plata o anumita suma restanta.
În acest sens, în condițiile în care intimata nu a înțeles să comunice cuantumul întregului debit si s-a limitat doar la emiterea unor acte de executare, consideră ca s-au adus atingeri grave dreptului contribuabilului de a fi informat, reieșind totodată faptul că suma ce face obiectul executării nu îndeplinește caracterul cert al unei creanțe, aceasta neizvorând din niciun act administrativ de putere publica.
A precizat faptul ca îi este imposibil să probeze acest fapt negativ, fiind o probatio diabilica, considerând în consecința faptul ca sarcina probei aparține în totalitate paratei, aceasta cunoscând daca a fost emis si/ sau comunicat nu un act administrativ din care sa reiasă obligația de plata a contestatoarei.
Din punct de vedere al lichidității creanței ce face obiectul executării, de asemenea nu reiese care este cuantumul cert al obligației de plata, raportat la aceleași motive invocate anterior.
Certitudinea creanței este de asemenea pusa în balanța, raportat la faptul ca dispozițiile fiscale aplicabile (art.111 alin. 1 C. Proc. Fiscala), menționează existenta anumitor termene după expirarea cărora se naște sarcina efectiva de plata a unei obligații fiscale. Ori, raportat la faptul ca nu a fost emis si/ sau comunicat un act administrativ fiscal în funcție de care sa curgă termenul stabilit raportat la obiectul acestuia, consideram ca nu poate fi admis caracterul cert al creanței ce face obiectul executării.
Concluzionând, având în vedere motivele de fapt si de drept invocate anterior, reiese cu certitudine faptul ca parata nu a îndeplinit toate obligațiile impuse de dispozițiile art. 15 din Procedura aprobata prin Ordinul nr. 447/2007, neefectuând toate demersurile în vederea colectării tuturor datelor necesare emiterii Procesului verbal de constatare a stării de insolvabilitate, impunându-se în consecința anularea actului vătămător de către instanța de judecata, constatând de asemenea faptul ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a sumei indicate prin actul vătămător, aceasta nefiind o creanța certa, lichida si exigibila.
În consecința, contestatoarea a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, art. 104 și următoarele Noul Cod procedură civilă, art. 712 și următoarele Noul Cod procedură civilă, precum și pe toate celelalte dispoziții legale indicate în cadrul prezentei.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri:proces verbal nr._/11.06.2015 de declarare a stării de insolvabilitate încheiat la 11.06.2015, balanță de verificare.
La data de 5.10.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare.
În fapt, intimata a arătat că față de . S. S.R.L a fost aplicata procedura de declarare a stării de insolvabilitate, întrucât contribuabilul se afla în situația prevăzuta de dispozițiile art. 176 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora “este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile” astfel încât Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFPB a emis Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015.
Urmare emiterii procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile se scot din evidența curentă și sunt trecute într-o evidență separată, iar aplicarea măsurilor de executare silită se întrerupe.
A menționat ca în speța organul fiscal a procedat la emiterea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate potrivit procedurii de declarare a stării de insolvabilitate prevăzută de OMEF nr.447 din 02.07.2007, iar în vederea declarării stării de insolvabilitate a fost anterior verificata situația patrimoniala a societății constându-se faptul ca aceasta nu deține bunuri mobile sau imobile si nici disponibilități bănești, iar în acest sens au fost aplicate dispozițiile prevăzute la art. 15 în procedura, fiind făcute solicitări către diferite instituții.
Astfel, după analiza datelor și informațiilor, organele de executare, au procedat la întocmirea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate a debitorului întrucât au constatat că nu are venituri ori bunuri urmăribile, iar potrivit dispozițiilor art. 176 din OG nr. 92/2003-Codul de Procedura Fiscala, au emis Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate a debitorului T B E. S. S.R.L nr._ din data de 11.06.2015.
Potrivit prevederilor punctului 4 din OMEF nr. 447/2007, procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._ din data de 11.06.2015 a fost comunicat T B E. S. S.R.L, iar potrivit conformării de primire a fost recepționat la data de 30.06.2015.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv solicitarea de anulare a procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 intimata a invocat excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 176 alin 1 din Codul procedura fiscala „este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile”, conform alin. 2 din același act normativ “pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată” iar potrivit alin.3 "executarea silită se întrerupe”.
Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, este un act care atestă, așa cum rezulta din însăți denumirea sa, starea de insolvabilitate a contribuabilului, în speța a contestatoarei . S. SRL și nu este un act administrativ fiscal în înțelesul legii, ci doar un act preparatoriu (așa cum se retine și în Decizia nr. 194/2009 prin care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.205 Cod procedură fiscală), în baza căruia organele de executare constată starea de insolvabilitate și întrerup executarea silită asupra contribuabilului întrucât acesta nu înregistrează bunuri sau venituri urmăribile.
Astfel, procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, deși este un act administrativ emis de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFPB nu produce în mod direct efecte juridice cu privire la persoana față de care s-a declarat starea de insolvabilitate și nici nu vătăma drepturile acestei persoane, ci doar constată în urma verificărilor efectuate starea în care acest contribuabil se află.
Rezultă cu forța evidentei, ca procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, este un act de constatare a unei situații de fapt și ca nu poate forma obiectul unei cereri adresate instanței de judecată pe cale contestației la executare, motiv pentru care apreciază ca acest capăt de cerere este inadmisibil solicitând admiterea excepției invocată și respingerea acestuia ca atare.
În subsidiar, intimata a solicitat să se constate că posibilitatea de contestare a actelor administrativ fiscale este reglementată de dispozițiile art. 205 alin 1 din OG nr.92/2003.
Potrivit dispozițiilor din Codul de procedura fiscala contestația se formulează în scris si se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat, potrivit prevederilor art. 206 a lin. (3) din OG nr.92/2003 - Cod procedura fiscala.
Or, în prezenta speța contestatoarea a introdus acțiunea la instanța și solicita pe calea contestației la executare anularea unui act administrativ respectiv a procesului de declarare a stării de insolvabilitate.
Petenta nu a contestat actul administrativ fiscal (procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate) la organul emitent.
Totodată, însăși contestatoarea susține în cuprinsul acțiunii sale ca procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate este un act administrativ și nu un act de executare, dar cu toate acestea procedează la formularea unei contestații la executare prin care solicita anularea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 fapt pentru care apreciază ca si din acest motiv primul capăt de cerere este inadmisibil.
Mai mult decât atât consideră ca nici măcar instanța de contencios administrativ nu putea fi sesizata cu o astfel de cerere din moment ce acest act nu a fost contestat la organul emitent și mai ales datorită faptului ca nu produce în mod direct efecte juridice față de persoana declarată insolvabilă, actul administrativ reprezentat în speță de procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate practic întrerupe executarea silita fata de contribuabil.
Față de cele mai sus prezentate, raportat la dispozițiile legale invocate va intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ca inadmisibil.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, intimata a învederat următoarele:
Potrivit art. 110 alin. 3 din Codul de procedura fiscala: “Titlul de creanța este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului (...)”
În conformitate cu art. 141 alin. 2 din Codul de procedura fiscala: “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Conform prevederilor art. 662 alin. 2 din codul de procedură civilă creanța este certă în situația în care existența sa “neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Titlul de creanță devenit titlu executoriu îl constituie, în speța de față, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, întocmite de contribuabil pe propria răspundere și înregistrate la organul fiscal, prin care acesta își evidențiază sumele pe care le datorează, titlu de creanță ce devine titlu executoriu la momentul expirării termenului de plată.
În speța obligațiile fiscale restante în cuantum de 2.608.384 lei datorate de contribuabilul TB E. S. S.R.L. bugetului general consolidat reprezintă Obligațiile fiscale declarate de societate urmare desfășurării activității, ce nu au fost achitate la termenul scadent, precum și accesoriile acestora.
Deoarece sumele restante nu au fost achitate la termenul scadent organul fiscal a început executarea silita împotriva T B E. S. S.R.L în condițiile prevăzute de dispozițiile art.145 din Codul de procedura fiscala prin emiterea somațiilor și titluri executorii a căror copie o anexam prezentei împreuna cu dovezile de comunicare a actelor din Unitatea de imprimare rapidă - DGRFP V. din cadrul ANAF.
Față de cele mai sus prezentate, în speța contestatoarea nu a indicat motivele pentru care suma de 2.608.384 lei nu ar fi certa lichidă și exigibilă, ba mai mult decât atât prin adresa nr._/30.07.2015 înregistrată la DGRFPB sub nr._/30.07.2015, contestatoarea T B E. S. S.R.L a arătat ca urmare recepționării în data de 30.06.2015 a procesului-verbal nr._/11.06.2015 societatea intenționează să plătească toate datoriile și accesoriile acumulate.
Având în vedere solicitarea contestatoarei dar și faptul ca prin adresa mai sus menționată . S. S.R.L recunoaște datoriile și accesoriile acumulate și totodată își manifesta intenția de a proceda la achitarea lor prin reeșalonare, motiv pentru care intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, respectiv anularea actelor de executare pentru obligațiile fiscale în cuantum de 2.608.384 lei, intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere al contestației formulata de . S. S.R.L din următoarele considerente:
În principal, intimata a solicitat să se constate faptul ca somațiile și titlurile executorii întocmite de organul fiscal în vederea recuperării sumei totale de 2.608.384 lei au fost comunicate contribuabilului, fapt dovedit de confirmările de primire anexate prezentei, iar raportat de termenele la care au fost recepționate aceste documente înțelege sa invoce excepția tardivității formulării acestui capăt de cerere.
Prin urmare, contestația la executare împotriva acestor acte de executare este tardivă fiind introdusa pe rolul instanței de judecată la data de 16.07.2015 cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 173 alin 1 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, având în vedere documentele doveditoare depuse de intimată prin care demonstrează faptul ca somațiile și titlurile executorii emise de Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii au fost comunicate contribuabilului iar acestea nu au fost contestate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 173 alin 1 din Codul de procedura fiscala consideră ca în fapt acest capăt de cerere este tardiv formulat solicitând respingerea ca tardiv formulat.
Pe fond, contestația formulata, societatea reclamanta nu invoca niciun motiv de nelegalitate fata de actele de executare, ci susține în mod nedovedit faptul ca instituția nu ar fi emis și comunicat actele cit executare pentru recuperarea sumelor în cuantum de 2.608.384 lei.
Or, în speță somațiile și titlurile executorii întocmite de organul fiscal în vederea recuperării sumei totale de 2.608.384 lei au fost comunicate contribuabilului, fapt dovedit de confirmările de primire anexate prezentei.
Totodată, prin adresa nr._/30.07.2015 înregistrată la DGRFPB sub nr._/30.07.2015, contestatoarea T B E. S. S.R.L, recunoaște datoriile față de bugetul general consolidat al statului și arata ca urmare recepționarii în data de 30.06.2015 a procesului-verbal nr._/11.06.2015 intenționează sa plătească toate datoriile și accesoriile acumulate, astfel încât instanța nu poate reține ca fiind dovedite susținerile contestatoarei potrivit cărora nu avea cunoștința de actele de executare emise de intimată.
Astfel, raportat la situația de fapt existentă și la temeiurile în drept invocate, intimata arătat că a întocmit în mod corect si cu respectarea tuturor dispozițiilor legale actele de executare a căror anulare este solicitata prin prezenta acțiune, neputând fi invocata vreo culpa a organului fiscal de executare sau vreun motiv de nelegalitate cu privire la actele emise de acesta în conformitate cu dispozițiile OG nr. 92/2003.
Conform dispozițiilor art. 172 alin. (1) Cod procedura fiscala, invocat ca temei în drept ai contestației, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Având în vedere că, în speță, nu a fost invocată și, cu atât mai puțin dovedită, încălcarea dispozițiilor Codului de procedura fiscala cu privire la actele de executare emise de organul fiscal, apreciază acest capăt de cerere al acțiunii formulat de . S. S.R.L este neîntemeiat, motiv pentru care a solicitat respingerea acestuia.
În ceea ce privește încetarea actelor de executare pentru obligațiile fiscale în cuantum de 2.608.384 lei, intimata a solicitat să se constate că în speța, dispozițiile legale mai sus invocate nu sunt aplicabile întrucât obligațiile fiscale datorate de societate nu au fost stinse și nici titlurile executorii desființate, ba mai mult decât atât debitoarea prin adresa nr._/30.07.2015 înregistrată la DGRFPB sub nr._/30.07.2015 recunoaște datoriile față de bugetul general consolidat al statului și arata ca urmare recepționării în data de 30.06.2015 a procesului-verbal nr._/11.06.2015 intenționează sa plătească toate datoriile și accesoriile acumulate.
Având în vedere faptul ca în speța debitoarea nu se afla în nici unul din cazurile în care se poate dispune încetarea executării silite, intimata a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.4 din Codul de procedura fiscala motiv pentru care a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 din Noul Codul de procedura civila coroborate cu cele ale Codului de procedura fiscala.
Întâmpinarea a fost însoțită de înscrisuri. (f. 38 - 142).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității contestației la executare cu privire la procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 712 alin. (1) C.p.c., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Contestația la executare nu poate fi introdusă decât împotriva unui act de executare, așadar împotriva unui act întocmit în cadrul unei proceduri de executare.
Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 (fil. 7-11) reprezintă un act prin care intimata constată, din punct de vedere juridic, o situație de fapt, fără ca acest act să fie efectuat în vederea executării silte a contestatoarei.
Din contră, astfel după cum reiese și din conținutul procesului-verbal contestat, de la data întocmirii sale se întrerupe aplicarea măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligațiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil, precum și calculul obligațiilor fiscale accesorii aferente acestora.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 și va respinge contestația la executare împotriva acestui proces-verbal, ca inadmisibilă.
Asupra excepției tardivității contestației la executare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 715 alin. (1) pct. 1 C.p.c. și art. 173 alin. (1) din O.G. nr. 92/2000, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul pe care îl contestă.
Din copia înscrisurilor din dosarul de executare depus de către intimată nu rezultă data comunicării titlulurilor executorii și a somației către contestatoare, prin urmare se prezumă că aceasta a formulat prezenta contestație la executare în termenul legal de15 zile de când a luat la cunoștință de aceste acte de executare.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține următoarele:
Cu privire la actele de executare propriu-zise, contestatoarea a formulat critici strict sub aspectul certitudinii și lichidității creanței executate, arătând, în esență, că suma vizată în actele de executare nu a făcut obiectul emiterii unei decizii de impunere și prin urmare nu s-au comunicat contestatoarei cuantumul întregului debit de 2.608.384 lei.
Din analiza actelor de executare depuse la dosar de către intimată, instanța reține că titlurile executorii au la bază titlurile de creanță reprezentate de declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, întocmite de contribuabil pe propria răspundere și înregistrate la organul fiscal, prin care acesta evidențiază sumele pe care le datorează, titluri de creanță ce au devenit executorii la momentul expirării termenului de plată al sumelor datorate.
În ceea ce privește comunicarea acestor titluri executorii către contestatoare, instanța reține că aceasta este dincolo de orice dubiu, întrucât din adresa nr._/30.07.2015 emisă de contestatoare (fila 63), rezultă că aceasta a luat la cunoștință de procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015 și intenționează să plătească toate datoriile și accesoriile acumulate, solicitând totodată eșalonarea datoriilor. Or, contestatoarea nu ar fi putut să își asume achitarea anumitor sume și chiar să solicite eșalonarea lor, dacă nu ar fi avut cunoștință despre ce sume este vorba.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 712 și urm. C.p.c., instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/11.06.2015.
Respinge contestația la executare împotriva acestui proces-verbal, ca inadmisibilă.
Respinge excepția tardivității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea TB E. S. SRL, cu sediul în București, ..7, corp A, etaj 1, camera Z12, sector 6, J_ în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.10.2015.
P. GREFIER
Red. D.D.C./Thred. M.M.
4 ex/10.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7682/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7702/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
