Pretenţii. Sentința nr. 7702/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7702/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 7702/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7702
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul U. A. I. în contradictoriu cu pârâtul P. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, se prezintă reclamanta, prin avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 94 lit. k raportat la art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de 30 de zile.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța invocă din oficiu excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere.
Reclamantul, prin avocat, arată că a formulat cerere și în fața instanței civile, căci în fața instanța penale s-au confiscat 6000 USD, dispoziția nu era una civilă, însă există condițiile răspunderii civile delictuale. Solicită respingerea excepției.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, condițiile răspunderii civile delictuale, pe care se întemeiază primul capăt de cerere și condițiile răspunderii civile contractuale, pe care se întemeiază primul capăt de cerere, fiind îndeplinite. S-a predat un laptop, prețul nu a fost achitat, iar instanța penală a considerat că este vorba de un litigiu civil. Cu privire la primul capăt de cerere, arată că toate condițiile răspunderii civile delictuale sunt împlinite cu privire la faptă și la vinovăție, prin sentința penală. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.06.2015 reclamantul U. A. – I. în contradictoriu cu pârâtul P. L., a solicitat obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a sumei de 6000 de dolari, a echivalentului în lei al sumei de 415 dolari, reprezentând contravaloarea la momentul achiziției a laptopului Asus Notebook K55N-BH81-CB Quad Core 750GB 8GB DVD-RW 15.6 Windows 8, Webcam, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că l-a cunoscut pe numitul P. L. prin intermediul unui prieten, M. M., care l-a recomandat pe pârât drept un lucrător al S.I.E ce beneficiază de cunoștințe si influență, fiind în măsura a facilita unele servicii pe lângă diverse instituții ale statului. Întrucât face parte dintr-o organizație non-profit cu scopuri filantropice, a considerat ca prin intermediul pârâtului ar putea facilita admiterea la Academia de Politie A. I. C. a unei fete ce beneficia de sprijinul organizației sale. S-a întâlnit cu pârâtul si au discutat despre situație, acesta câștigându-i încrederea.
La data de 30.09.2013 a cumpărat din Statele Unite la cererea lui P. L. pentru fiul sau minor P. A. G., un laptop Asus Notebook K55N- BH81-CB Quad Core 750GB 8GB DVD-RW 15.6 Windows 8, Webcam, în valoare de 415 dolari. La data de 30.10.2013 i-a predat acestuia laptop-ul, fără a mai primi ulterior prețul.
În luna noiembrie a anului 2013 numitul P. L. i-a solicitat și i-a predat suma de 6000 de euro pentru ca acesta să faciliteze . Poliție a numitei Batrînu E., elevă în clasa a 12 a la Liceul din Filiași, jud D., pe care o sponsoriza prin intermediul unei fundații.
Pe data de 25.11.2013 a transferat în contul numitului P. A. G., fiul inculpatului, suma de 2000 de dolari, cu titlu de împrumut pentru ca inculpatul să poată face obiceiurile creștinești față de mama sa, pretins a fi decedată. Nu a mai primit acești bani.
Ulterior a aflat ca Pătrut L. în mod fals pretindea că lucrează în cadrul S.I.E., deținând în mod nelegal o legitimație de politie falsă, însemne ale Politiei Române și arme. Acesta a reușit sa înșele mai multe persoane promițând facilitarea obținerii de documente, locuri de muncă, promovarea unor examene etc, în schimbul unor sume de bani sau bunuri.
La multiplele sesizări către diferite instituții ale statului făcute de numitul N. N., una dintre persoanele păgubite, organele poliției judiciare au început cercetările cu privire la faptele pârâtului în dosarul penal nr 306/P/2014 soluționat cu trimiterea în judecată. Pârâtul a fost judecat și condamnat pentru fapte de trafic de influență si înșelăciune la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr 2574/2014 a Tribunalului București, secția penală, modificată prin decizia nr 170/2015 a Curții de Apel București, secția I penala, pronunțate în dosarul nr._/3/2014.
Reclamantul a înțeles să se constituie parte civilă pentru întreg prejudiciul suferit, respectiv sumele de 6000 de dolari, de 2000 de dolari și contravaloarea laptopului. Atât prima instanța penală cât si instanța de apel au decis ca este îndreptățit doar la recuperarea sumei de 2000 de dolari, sumă primită de pârât din partea reclamantului pentru cheltuielile legate de decesul mamei sale (care nu decedase), ca obiect al unei infracțiuni de înșelăciune.
S-a apreciat de către instanța penală, în opinia sa în mod eronat, faptul ca laptopul Asus pretins de către pârât nu a făcut obiectul unei infracțiuni, ci al unei convenții civile. Indiferent de temeiul restituirii solicită prin prezenta a fi despăgubit cu contravaloarea de 415 dolari a acestui laptop, astfel cum reiese din probele administrate în cursul urmăririi penale din dosarul nr 306/P/2014.
În ce privește suma de 6000 de dolari pretinsă si primită de către pârât în vederea facilitării admiterii la Academia de Politie a numitei B. E., instanța penală a dispus confiscarea acesteia în temeiul dispozițiilor art. 291 alin 2 CP.
Întrucât sancțiunea confiscării este una de natura penală, fiind alegerea legiuitorului penal ca sumele de bani si bunurile dobândite din astfel de infracțiuni să revină statului român, a ales calea acțiunii civile în vederea recuperării sumei de 6000 de dolari și a contravalorii laptopului.
Mai mult decât atât, reclamantul a precizat că înțelege să își întemeieze cererea și pe dispozițiile art. 28 CPP, potrivit cu care: Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Apreciază astfel că restituirea acestor sume are drept temei art. 1349 cod civil din materia răspunderii civile delictuale, fapta ilicită ce a generat prejudiciul fiind însăși infracțiunea de trafic de influență pe care pârâtul a săvârșit-o prin susținerea neadevărată privind înscrierea numitei Batrînu E.-A. la Academia de Politie și în cadrul S.I.E. Aspectul că, în cadrul procesului penal, art. 291 alin 2 CP a „blocat” despăgubirea nu împiedica admiterea pe cale separata a unei acțiuni civile având ca obiect repararea acestui prejudiciu, odată probate condițiile răspunderii civile delictuale.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: decizia penală nr.170/04.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a I a Penală în dosarul nr._/3/2014, sentința penală nr.2574/F/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a I a Penală, rechizitoriu din 06.06.2014 în dosarul nr.306/P/2014, declarație de martor, declarație de inculpat.
La data de 14.07.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, având în vedere rezoluția instanței din data de 24.06.2015.
Cu privire la primul capăt al cererii de chemare, reclamantul a arătat că își întemeiază cererea pe disp. art. 1349 cod civil din materia răspunderii civile delictuale coroborat cu disp art. 28 CPP, în scopul dovedirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Al doilea capăt al cererii de chemare în judecata îl întemeiază pe dispozițiile art. 1719 lit b) coroborat cu art. 1516 alin 1 cod civil, întrucât apreciază ca a predat laptop-ul pârâtului în temeiul unui contract de vânzare, acesta urmând să îi restituie prețul. Probe ale acestei convenții le constituie declarația dată în cursul urmăririi penale precum si declarația pârâtului dată în calitate de inculpat în fata Tribunalului București, la data de 23.10.2014, ambele înscrisuri atașate cererii de chemare în judecata.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța constată că sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 431 al. 1 din noul Cod de proc civ, referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză.
În acest sens se reține că în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2014, soluționat prin sentința penală nr. 2574/F/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală și prin decizia penală nr. 170/4.02.2015 pronunțată de Curtea De Apel București (filele 6-21 dosar), reclamantul s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea pârâtului (inculpat în dosarul respectiv) la restituirea, printre altele, a sumei de 6000 USD ce face și obiectul cauzei de față (aspect recunoscut de altfel și prin acțiunea introductivă). Această cerere a fost respinsă însă de instanțele anterior menționate, motivat de faptul că suma respectivă face parte din bunurile supuse confiscării. Așadar, soluția dată cu privire la acțiunea civilă exercitată de reclamant în procesul penal, având ca obiect suma de 6ooo USD, reprezintă o dezlegare a raporturilor juridice dintre părți, stabilindu-se în urma unor dezbateri contradictorii că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea acestei sume.
Prin urmare, întrucât prin cererea de față reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata aceleiași sume de bani solicitată și în dosarul nr._/3/2014, tot în temeiul răspunderii civile delictuale ca și în dosarul penal, instanța va reține că în ceea ce privește cererea reclamantului s-a pronunțat deja o sentință, respectiv sentința penală nr. 2574/F/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 170/4.02.2015 pronunțată de Curtea De Apel București .
Pentru aceste motive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 al. 1 Cprciv, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și va respinge, pentru acest motiv, capătul de cerere privind acordarea sumei de 6000 USD.
În ceea ce privește cererea de acordare a sumei de 415 USD reprezentând contravaloarea unui laptop, instanța reține că acest capăt de cerere este întemeiat, conform precizărilor depuse de reclamant la data de 14.07.2015 (fila 51), pe răspunderea contractuală .
Conform art. 1650 Cciv, vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză prin prisma acestor dispoziții legale, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada încheierii între părți a unui contract de vânzare -cumpărare.
Astfel, în susținerea cererii sale reclamantul a depus la dosarul cauzei declarațiile date în cursul procesului penal de pârât și de către martora B. A., precum și hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal. Nici din sentințele respective și nici din declarația martorei B. A. nu rezultă însă faptul că între părți s-ar fi încheiat un contract de vânzare- cumpărare având ca obiect laptopul a cărui contravaloare se pretinde prin cererea de față. În declarația dată de pârât la Tribunalul București Secția I Penală, acesta susține, dimpotrivă, că respectivul laptop a reprezentat un cadou, ceea ce înseamnă că între părți a intervenit un act juridic cu titlu gratuit, și nu cu titlu oneros.
Potrivit art. 1240 al. 1 din noul C Civ (în vigoare la data la care s-au derulat raporturile dintre părți) voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris. Conform alineatului 2 al aceluiași articol voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare.
Or, cu înscrisurile depuse la dosar nu s-a dovedit asumarea de către pârât, în vreuna dintre modalitățile prevăzute de textul de lege mai sus arătat, a obligației de plată a prețului laptop-ului.
Pentru motivele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art. 10 din noul Cod de proc civ. civ, conform căruia părțile au obligația să își probeze pretențiile, instanța va respinge cererea de acordare a sumei de 415 USD reprezentând contravaloarea unui laptop, ca neîntemeiată. Față de soluția ce va fi pronunțată, va fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea sumei de 6000 USD.
Respinge capătul de cerere privind acordarea sumei de 6000 USD din acțiunea formulată de reclamantul U. A., CNP_5, domiciliat în București, ..56, apartament 1, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul P. L., C._, domiciliat în București, sector 6, .. 12, ..1, ., în prezent aflat la penitenciarul Rahova, constatând existența autorității de lucru judecat.
Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.10.2015.
P. GREFIER
RED.AG/Thred.MM
4 ex/2.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7678/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7666/2015.... → |
|---|
