Contestaţie la executare. Sentința nr. 6455/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6455/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6455/2015
Dosar nr._/ 303/ 2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6455
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. G. și B. B. Ș. C. și D. N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic R. R., care depune delegație la dosar, lipind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de împrejurarea că, în urma soluționării conflictului de competență, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoare Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța va continua procedura.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța pune în discuția părților durata necesară pentru cercetarea procedurii.
Contestatoarea, prin consilier juridic, arată că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
În conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează estimativ 1 lună de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestatoare, prin consilier juridic și proba cu înscrisuri, solicitată de intimatul B. G., prin întâmpinare și proba cu înscrisuri, solicitată de intimatul B. B. Ș. C. și D. N., prin întâmpinare, ca, fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea B. privind cheltuielile pentru înaintarea xerocopiilor dosarului de executare, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. Ș. C. și D. N., pe cererea de suspendare a excutării silite și pe fond, în dezbateri.
Contestatoarea, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței solicitările executorului.
În privința contestației la executare, contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii formulate. Solicită anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. în dosarul de executare de față. Totodată, solicită să se aibă în vedere practica instanțelor prin care s-au admis contestațiile la executare formulate de contestatoare.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 27.10.2014, sub nr._, contestatorul C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. „B. Ș. C. și D. N.” și B. G. a formulat contestație la executare, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestație la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. „B. Ș. C. și D. N.” în dosarul execuțional nr. 1251/2014.
Contestatorul a invocat disp. art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 și art. 718, Cod procedură civilă.
În motivarea cererii în fapt, contestatorul a arătat că în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale. A invocat disp. art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, OUG 1/2011, HG 735/2010, Legea 263/2010, Legea 241/2013, disp. Curții Constituționale, OUG nr. 59/2011.
Contestatorul a menționat că prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2500/2012 reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture prevederile OUG nr. 1/2011, invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc a arătat că în raport de munca prestată este exagerat de mare.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1265/2014 al B. „B. Ș. C. și D. N.”.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2555/2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 289/30.01.2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. G., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/01.01.2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/200/, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art. 4 alin (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1./2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
A menționat că prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, u lira activând dispozițiile Legii n r. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „ de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.”
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr. 323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea. nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii ").
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2555/18.09.2012.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel cum rezultă din Buletinul de calcul pentru B. G..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2555/2012, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea 241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. ”
Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1251/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Serbau C. și D. N..
În drept, au fost invocate disp. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a oricăror alte probe a căror necesitate va reieși din desfășurarea dezbaterilor.
În susținerea cererii a fost anexat un set de înscrisuri, reprezentând buletin calcul pentru B. G., decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011, împuternicire.
În data de 04.11.2014, prin serviciul registratură, intimatul B. „B. Ș. C. și D. N.” a depus o cerere (f.21), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.
În data de 11.11.2014, prin serviciul registratură, intimatul B. G. a depus întâmpinare (f.24-27) și un set de înscrisuri (f.28-4557).
Intimatul a solicitat respingerea contestației la executare.
Prin întâmpinare intimatul a arătat că prin încheierea de încuviințare a executării silite, dată în ședința din camera de consiliu din 03.11.2014, Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. B. Ș. C. și D. N., a încuviințat executarea silită începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2555/2012 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș.
Intimatul a considerat că solicitarea contestatoarei de anulare a actelor de executare nu are temei legal și este o pură speculație. A arătat că, C. de P. Sectorială a M.. cu rea-credință, deturnând dispozițiile OUG nr. 1/2011 și că se revizuiesc pensiile calculate. Ori sub acest aspect chiar M.. său, în motivarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 2555/2012, care acum reprezintă titlu executoriu, document cu nr. A-885J/15.11.2012, depus la Tribunalul Argeș și înaintat subsemnatului, arată în concluzia de la pag. 4 că OUG 1/2011 „.. nu prevedere anularea deciziilor (de recalculare) emise în baza Legii nr. 119/2010, ci revizuirea acestora …”.
Cu toate acestea, etapele invocate de C. de P. Sectorială a M.. temei legal, ele fiind doar speculații.
a) În prima etapă: C. de P. Sectorială a M.. către intimat decizia de recalculare nr._/01.01.2011, adică atunci când aplicarea HG nr. 735/2010 era suspendată, nelegalitatea fiind sancționată de instanțele de judecată cu anularea ei.
De asemenea, C. de P. Sectorială trebuie să precizeze care este decizia de recalculare în vigoare, emisă în baza Legii nr.119/2010, pe care au revizuit-o în mod repetat invocând prevederile OUG nr.1/2011.
Acestea au fost motivele pentru care a pus în acțiune executarea silită, mai ales că, solicitând Casei de P. Sectoriale a MApN un răspuns la precizarea de mai sus, acesta nu a venit.
A menționat că la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a M.A.I. a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare.
b) Etapa a doua invocată este mult mai relevantă deoarece au revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin Sentința Civilă nr.2555/2012, motivând în mod netemeinic și nelegal că au de aplicat OUG nr. 1/2011 .
În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit “instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) si b) din Legea nr.119/2010”.
Dar, Legea 1 19/30.06.2010, precizează, în art. 1, că „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;... ”
Reglementarea este clară: din momentul intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat nu mai existau, ele devenind pensii de asigurări sociale.
Totuși, se impune sublinierea că ordonanța de urgență, în ciuda terminologiei diferite utilizate, respectiv “revizuire” în loc de “recalculare”, reia, în esență, prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 735/2010; în practică, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii cu noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze, din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă către intimat la data de 01.01.2011, iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr.263/2011 nu poate produce efecte asupra sa, instanța stabilind fără echivoc că "menține în plată pensia de serviciu stabilita contestatorului în raza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Anularea Legii nr. 164/2001 nu înseamnă că anulează dreptul său la pensie născut în baza prevederilor acestei legi. Legea trebuie să-și producă efectul asupra mea deoarece a stat la baza nașterii dreptului meu de pensie, eu nemaiputând să fie reevaluat la fiecare modificare a condițiilor de pensionare.
S-a considerat că dreptul de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil. Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Intimatul a menționat că pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Cât despre beneficiul, estimat de legiuitor, a fi obținut prin recalcularea pensiilor așa zis speciale, acesta este minim având în vedere numărul limitat al celor care au avut consecința diminuării pensiilor față de cei care au avut consecința măririi cuantumului pensiilor.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului din 2013, privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, care arată că problemele create ea urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
De asemenea, Curtea Constituțională prin Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin.(2) din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 18.02.2000, reținea: ,,Curtea Constituțională reține că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. . sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avui în timpul activității... ”
c)- A treia etapă invocată, așa zisă „cu caracter reparatoriu” dar care i-a înghețat pensia pentru 10 - 12 ani, a fost marcată de emiterea Deciziei nr._/06.05.2014, (anexată), de repunere în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2013, pe care a contestat-o la Comisia de contestații a M.. de 14.05.2013, la care, până în prezent nu a primit niciun răspuns. A motivat că OUG nr. 1/2011 nu poate să revizuiască Decizia de pensie nr._/06.08.2011 prin care a fost înscris la pensie de serviciu în baza Legii nr. 164/2002, deoarece nu trebuie să beneficieze de pensia de serviciu stabilită prin sentința civilă nr.2555/2012.
Contestatoarea a afirmat că, până în prezent, i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010 „așa cum, în fapt, a dispus instanța de judecată”.
Intimatul a arătat că faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile deoarece a fost judecat la data de 10.06.2013, iar sentința civilă nr. 2555/2012 era irevocabilă din data de 18.09.2012, având deja putere de lucru judecat.
În concluzie, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1251/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În susținerea întâmpinării au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: sentința civilă nr. 2555/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, decizia civilă nr. 290/30.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, extras cu soluțiile Tribunalului București la apelurile formulate de cadrele militare în rezervă, extrase de pe portalul instanțelor, buletin de calcul, cupon pensie militară, decizia nr._/06.05.2014, cartea de identitate . nr._ pentru B. G..
În data de 14.11.2014, intimatul B. G., prin serviciul registratură a depus la dosar încheierea de încuviințare a executării silite din 03.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014.
La data de 27.11.2014, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimați (f.57-59).
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și suspendarea executării silite. A arătat că prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2555/18.09.2012, s-ar înlătura aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei), în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
La data de 11.12.2014, prin serviciul registratură B. B. Ș. C. și D. N. a depus copia dosarului de executare nr. 1251/2014 și o cerere prin care a solicitat obligarea contestatoarei la achitarea costurilor aferente fotocopierii dosarului de executare (f.72-84).
La termenul din 20.01.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței.
Prin sentința civilă nr. 340/20._ pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin sentința civilă nr. 540/27.02.2015 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția de necompetență invocat din oficiu, constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționat conflictul ivit.
Prin decizia nr. 819/19.03.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I Civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost reînregistrat din nou pe rolul instanței la data de 06.08.2015, stabilindu-se termen pentru continuarea judecății la data de 08.09.2015.
La data de 25.08.2015, prin compartimentul registratură, intimatul B. G. a depus la dosar o adresă, la care a anexat un grafic de rambursare credit emis de Volksbank România.
La data de 27.08.2015, prin compartimentul registratură, intimatul B. B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. B. Ș. C. și D. N., instanța reține următoarele:
Potrivit art.36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Instanța constată că executorul nu este parte în raportul execuțional și chiar și în condițiile în care contestația la executare vizează și cheltuielile de executare, având în vedere că în final cheltuielile se suportă de către debitor, executorul tot nu devine parte în acest raport, întrucât acesta realizează doar o activitate de interes public dată în sarcina sa. Prin urmare, executorul judecătoresc nefiind parte în acest raport, nu se justifică în cauza de față calitatea sa procesuală pasivă, motiv pentru care excepția va fi admisă de instanță, iar contestația formulată împotriva acestui intimat va fi respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține următoarele:
Intimatul a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă nr.2555/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr. 1251/2014.
Prin titlul executoriu menționat, se admisese contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele contestatorului, s-a anulat decizia nr. 2327/23.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale de recalculare a pensiei și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită intimatului în speță, în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010 (f. 28-29).
Instanța reține, însă, că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
Instanța constată că în baza art.4 alin.1 lit. a din Legea 119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010.
Ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că, deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești (și nici nu avea cum să fie reținut, din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG 1/2011).
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea 119/2010, diferența fiind doar că OUG 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286 /2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013 și plățile se efectuează creditorului în temeiul acestei legi.
Instanța reține însă că adoptarea Legii 241/2013 – chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor, legalitatea și temeinicia deciziei emise în baza Legii 241/2013 poate fi cenzurată doar pe calea contestației prevăzute de legea specială, contestație pe care, de altfel, contestatorul a și formulat-o, potrivit propriilor susțineri. Or, dacă în contestația la executare de față, instanța ar trece la verificarea dacă pensia aflată acum în plată, stabilită în baza Legii 241/2013, este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1251/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 717 alin. 2 coroborat cu art. 453 Cod procedură civilă, admite cererea formulată de petentul B. B. Ș. C. și D. N. și obligă contestatorul să plătească către B. B. Ș. C. și D. N. suma de 30,82 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare).
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. Ș. C. și D. N..
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu intimatul B. B. Ș. C. și D. N., cu sediul în București, .. 17, sector 3, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul în Curtea de Argeș, .. A9, ., ., CNP_.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1251/2014 al B. B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu drept doar de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2015.
P. GREFIER
Red. I.M./Dact. C.P.
5 ex./15.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6534/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6457/2015. Judecătoria... → |
|---|
