Contestaţie la executare. Sentința nr. 5586/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5586/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5586/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
-SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5586
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul G. M. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONMALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța ia act de faptul că ambele părți au solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată că este competentă să soluționeze cauza în baza art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 650 alin 1 Noul Cod de Procedură Civilă și la prevederile art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 29.04.2015 contestatorul G. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONMALE DIN ROMÂNIA SA, contestație la executare împotriva executării silite începută în dosarul de executare Nr 3789/b/2014, solicitând admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare, precum și anularea încheierilor de încuviințare a executării silite, pronunțate de către Judecătoria sectorului 6 București în dosarul Nr_/303/2014 .
În motivare, contestatorul a arătat că se reține atât de către instanța de executare cât și de creditor că cererea de începere a executării silite este legală și astfel prin încheierea dată este încuviințată executarea silită pentru plata tarifelor de despăgubire, instituite prin procesul-verbal de constatare a contravenției conform înștiințării de plată din cadrul acelorași procese verbale în cuantum de câte 28 de euro.
Contestatorul a mai învederat instanței că pe rolul instanțelor din toată țara au fost promovate peste_ de procese ce au vizat anularea tarifului de despăgubire, tocmai pentru marele abuz săvârșit prin aplicarea în cascadă a amenzilor cât și prin menținerea în fiecare proces verbal de contravenție, chiar și zilnic, a unui tarif de despăgubire.
Contestatorul a invocat art. 6 referitor la aplicarea legii civile, referitoare la faptul că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, deci nu are putere retroactivă, și, potrivit legii 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Contestatorul a invocat și art. 15 din Constituția României, alin. 2, potrivit căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Referitor la titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, contestatorul a arătat că acesta este nul și trebuie anulat, deoarece vehiculul face parte din categoria B și nu A, după cum greșit s-a făcut mențiunea în procesul-verbal, deci amenda nu este în conformitate cu anexa din legea nr. 15/2002, fiind o sancțiune eronată, ce atrage anularea de drept.
Contestatorul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu menționează datele de identificare și nici marca mașinii.
Contestatorul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu poartă semnătura agentului constatator, nici dovada unui martor prezent, fiind lovit, din această cauză, de nulitate absolută, cu atât mai mult, cu cât, prin legea 445/2011 privind semnătura electronică, documentele semnate electronic pot fi citite doar prin mijloace electronice ce pot valida acea semnătură electronic, iar amenzile contravenționale sunt primite de către contravenient în format fizic pe hârtie și nu electronic, prin urmare procesul verbal apare va fiind lovit de nulitate prin lipsa semnăturii.
Contestatorul a mai invocat și nerespectarea art. 23 din Og 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, arătând că nu există un acord expres din partea persoanei vătămate și anume CNADNR, iar agentul constatator nu poate aplica această contravenție, presupunându-se că și-a dat acceptul în numele CNADNR, întrucât este chiar angajatul acesteia.
Contestatorul a mai invocat și nerespectarea art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, referitor la proporționalitatea dintre pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată, arătând că agentul constatator nu a ținut cont că prin aplicarea altei amenzi pentru aceeași faptă a creat o situație disproporționată între faptă și pericolul social.
Contestatorul a invocat lipsa calității de contravenient, arătând că oricine putea conduce vehiculul, iar intimata nu l-a notificat pentru a lămuri acest aspect. Totodată, contestatorul a solicitat ca intimata să depună datele metrologice ale camerelor folosite, dar și atestatul de folosire a sistemelor informatice de către agentul constatator.
Contestatorul a mai invocat nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat prin poștă, aproape de data prescripției acestuia, și deci contestatorul nu a putut aduce observații.
Petentul a arătat că prin contravențiile reținute ulterior i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută de legea penală, fiind ținut la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 4 alin. 7, pentru una și aceeași contravenție se aplică numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține o rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori, dându-se naștere unei situații extrem de dificile pentru contravenient.
Contestatorul a mai arătat, invocând instituția plății nedatorate, că plata taxei de drum se încadrează în categoria obligațiilor stinse deja, întrucât această taxă a fost deja achitată odată cu achiziționarea combustibilului. Având în vedere că fiecare cetățean plătește în taxa pe combustibil și taxa de drum, petentul consideră că suntem în prezența unei duble impuneri fiscale, interzisă prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene. În sprijinul acestei susțineri, contestatorul a mai invocat și prevederile art. 3 din Codul Fiscal și art. 23 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatorul a precizat că acestea sunt mai mari decât cele prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550, taxându-se 248 lei onorariu consultanță executare, față de 200 lei, conform Ordinului iar taxele poștale de 124 lei sunt nejustificate.
În drept, contestatorul a invocat art. 711 și următoarele.
Prin cererea depusă la 19.05.2015 contestatorul a arătat că înțelege să solicite ți nulitatea titlurilor executorii.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somație mobiliară, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011; procesul-verbal de constatare a contravenției ./_/07.11.2011; încheierea din data de 13.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014 de Judecătoria sectorului 6 București, încheierea nr. 3789/09.04.2015 din dosarul de executare nr. 3789/b/2014; copie CI, copie chitanță . nr._; bonuri achiziție combustibil.
La data de 23.06.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlurilor executorii proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și . nr._/07.11.2011, generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii Nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala și netemeinica; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În susținerea excepției invocate, intimata a arătat că în speța de față executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat instanței să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În fapt, referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în datele de 03.06.2011 ora 16:40 și 12.05.2011 ora 13:38 pe DN 1, localitatea Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria A (reprezentând autoturism, conform anexei nr. 1 la OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare),, cu număr de înmatriculare_ aparținând domnului G. M. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1 Al) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), faptele săvârșite au constituit contravenții și s-au sancționai cu amendă contravenționala în valoare totală de 500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 56 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței să constate faptul că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale și data emiterii proceselor - verbale de contravenție nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea proceselor - verbale de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă cu confirmări de primire în data de 24.11.2011 și data de 14.12.2011, operațiuni confirmate prin semnături de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunilor.
Totodată, intimata a invocat și prevederile art. 273 NCPC.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Intimata a mai arătat că de la data comunicării proceselor - verbale de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bunăvoie plata creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Intimata a dat dovadă nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitorul să iasă din pasivitate și să-și execute de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii contestate.
Totodată, în temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul că procesele - verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanțele sunt certe, lichide și exigibile.
Totodată, în situația în care instanța de executare constata faptul că titlurile executorii nu pot fi puse în executare sau că nu ar fi valabile, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
În ceea ce privește aprecierea contestatorului ca în speța ar fi aplicabile dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a solicitat instanței de judecata să o respingă ca fiind neîntemeiata.
Astfel, dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește titlurile executorii contestate, dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, intimata a mai precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speța, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata apreciază că în speța de față acestea nu se aplică.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează. ”
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că, începând cu data comunicării proceselor - verbale în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea proceselor - verbale în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
În ceea ce privește aspectele referitoare Ia dovada săvârșirii faptelor contravenționale și la afirmația debitorului potrivit căreia acesta nu are calitatea de contravenient, intimata a solicitat respingerea acestora ca fiind nefondate.
Așa cum este precizat și în procesele verbale de constatare a contravenției, “dovada săvârșirii contravenției se găsește la sediul CESTRIN specificat în antet, pe termen de 6 luni de la data constatării contravenției, conform termenului de prescripție a faptei în baza OG 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, și va fi pusă la dispoziția instanței, în urma unei solicitări în acest sens a acesteia, în cazul contestării prezentului PVCC”.
Totodată, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a formulat plângere contravenționala și prin urmare până la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie, iar debitorul are calitatea de contravenient.
Prin urmare, datorită faptului că nu a fost înregistrata nicio plângere contravenționala pe rolul instanțelor judecătorești în termenul de 15 zile de la comunicare, precum și faptul că nu s-a achitat de bunăvoie contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut, în raport cu dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 și art. 622 NCPC, s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului în baza titlurilor executorii contestate.
De asemenea, datele de identificare a contravenientului sunt datele pe care acesta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție în cauză în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV.
Intimata a mai menționat faptul că între CNADNR - SA și DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește invocarea nulității procesului verbal de contravenție, întrucât acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și ale art. 19, alin. (1) din OG nr. 2/2001, intimata a solicitat instanței de judecata să o respingă ca fiind nefondată.
Astfel, în procesul verbal de constatare a contravenției se precizează faptul că “prezentul proces verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9, alin. (2) și (3) al OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin urmare, în cazul proceselor verbale de constatare a contravențiilor emise pentru fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și art. 19, alin. (1) din OG nr. 2/2011 și prin urmare acestea reprezintă titluri executorii apte de a fi puse în executare.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a solicitat instanței să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului — verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
Referitor la susținerea contestatorului că a fost amendat de mai multe ori pentru aceeași faptă, intimata a solicitat instanței să constate faptul că aceasta este nefondată.
Astfel, intimata a învederat instanței faptul că, în cadrul contravențiilor continue permanente, datorită faptului că orice întrerupere în cazul acestora are valoarea unei epuizări a contravenției, iar reluarea activității contravenționale înseamnă săvârșirea unei noi contravenții continue, nu se încalcă principiului “non bis în idem”.
Aceste considerente sunt clar reglementate de prevederile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001: “Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravenționala principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.”
În acest sens, intimata a solicitat instanței să constate faptul că sancțiunile nu au fost aplicate pentru fapte contravenționale săvârșite în aceeasi zi, ci pentru fapte contravenționale săvârșite în zile diferite.
În ceea ce privește aspectele legate de omologarea mijlocului tehnic de constatare a contravenției, intimata a arătat că în conformitate cu prevederile art. 15, alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările și completările ulterioare, “se supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 alin. 1, care sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”.
Totodată, la data săvârșirii contravenției era în vigoare Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal LO-2010, aprobată prin Ordinul nr. 48/2010 al Directorului General al BRML, publicată în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 181/22.03.2010.
Potrivit acestui act normativ camerele foto cu ANPR (sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare), precum și dispozitivele GPS care certifica poziția sau cele care certifica data, ora și minutul în care sunt făcute fotografiile prin sistemul informatic SIEGMCR nu erau cuprinse în Lista oficială LO-2010 și, pe cale de consecința, nu se supuneau controlului metrologic legal.
În acest sens intimata atașează în copie la prezenta, adresa_nr. 6633/21.06.2010 emisă de către Biroul R. de Metrologie Legală, înregistrata la CNADNR- SA cu nr. 92/_/22.06.2010.
Prin urmare, în ceea ce privește anularea procesului verbal de constatare a contravenției pe motiv că ar lipsi omologarea sistemului de monitorizare al CNADNR - SA, intimata a solicitat instanței să constate faptul că aspectele invocate de către contestator nu atrag nulitatea actului sancționator.
Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevăd în mod evident și limitativ care sunt lipsurile care pot atrage nulitatea actului sancționator. În speța de față, dispozițiile respective nu își au aplicabilitate.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitor, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. (....). Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie, precum și onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii.
De asemenea, dispozițiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. 3 NCPC reglementează care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorată de către contestator este compusă din: -suma de 56 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plații; - suma de 393,07 lei reprezentând onorariul de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului.
Astfel, intimata a solicitat instanței să constate faptul că cererea contestatorului cu privire la suma datorată este nefondată.
Mai mult decât atât, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere și comportamentul pasiv al debitorului care a refuzat nejustificat să-și execute de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu.
În acest sens, intimata a învederat faptul că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza art. 669 NCPC., a Legii nr.188/2000, republicata și a Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit cheltuielile de executare până Ia acest moment procedural.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare .
În susținerea întâmpinării, intimata a depus următoarele înscrisuri: titlurile executorii – procesele verbale . nr._/28.11.2011 și . nr._/07.11.2011; dovada comunicării proceselor - verbale contestate.
La data de 09.07.2015 a fost depus la dosarul cauzei, dosarul de executare nr. 3789/b/2014.
În ceea ce privește excepția inadmisiblității, instanța reține că cererea de constatare a nulității proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011 este inadmisibilă în raport de prevederile art. 712 al. 2 Cprciv (art. 713 al. 2 după republicare). Conform acestor dispoziții în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Or, în ceea ce privește procesele verbale de contravenție art. 31 din OG 2/2001 prevede o cale specifică de desființare, respectiv plângerea contravențională.
Prin urmare, față de prevederile 712 al. 2 Cprciv (art. 713 al. 2 după republicare), instanța va admite excepția inadmisibilității invocată de intimată și va respinge capătul de cerere privind nulitatea proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011, ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin încheierea pronunțată la data de 13.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului G. M., la cererea intimatei CNADNR, în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011. Împotriva executării silite pornită în dosarul de executare înregistrat sub nr. 3789/b/2014 la B. B. C. și M. A. M. s-a formulat, în termenul legal, contestația la executare care formează obiectul cauzei de față, în susținerea căreia contestatorul invocă, în principal, aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Analizând această contestație, instanța reține că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 56 de euro, creanță ce se execută în cauza de față.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravențiilor respective, obligația acestuia de a plăti suma de 56 de euro nemaiavând niciun suport legal în prezent.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art.II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără niciodiscriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 56 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin procesele-verbale de contravenție, motiv pentru care, în temeiul art.711 al.3 și art. 719 al.1 c.proc.civ. (712 al.3 și 720 al. 1 după republicare) instanța va anula atât încheierea de încuviințare a executării silite, care a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale (art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, devenit art. 666 după republicare), precum și executarea silită însăși efectuată în dosarul de executare nr. . 3789/b/2014 al B. B. C. și M. A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de intimată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. M., domiciliat în București, ., ., ., având CNP_,în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., cu sediul în București, .. 401 A,sector 6,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_.
Anulează încheierea pronunțată la data de 13.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București, precum și executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 3789/b/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Respinge capătul de cerere privind nulitatea proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011, ca inadmisibil.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.AG/Thred.JA
4 ex./24.07.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5597/2015.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 5619/2015.... → |
|---|
