Plângere contravenţională. Sentința nr. 8507/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8507/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 8507/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8507
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIERELENA S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul M. M., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – S. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prin întâmpinare, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.01.2015, contestatorul M. M. în contradictoriu cu intimata D. S. 6 - Secția 22 Politie, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.12.2014 prin care a fost amendat cu suma de 200 lei pentru consum de alcool altele decât cele destinate în acest sens legea 61/1991 art. 2, pct. 23. servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflați în vădita stare de ebrietate, precum si a minorilor, în incita sălii de jocuri de noroc . din .>
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, la data de 12.12.2014 într-adevăr se afla în incita sălii de jocuri mai sus menționate, dar nu consumase alcool. A sosit în incita sălii în jurul orei de 02.00 AM si deja consumase alcool în alt loc. Agenții de poliție care au venit, crezând ca se află în stare de ebrietate, i-au solicitat documentele si i-au spus să meargă acasă, dar nu i-au spus nimic de amenda. S-a conformat fără să obiecteze părăsind incita respectiva. Pe procesul verbal, anexat în copie, s-a menționat faptul că a consumat în acel loc băuturi alcoolice ceea ce nu este adevărat, iar în dreptul semnăturii sale scrie la rubrica: Am luat la cunoștința - contravenient "refuză să semneze" cea ce nu este adevărat deoarece agenții de poliție nu au spus nimic de faptul ca îl vor amenda. Totodată, în incinta sălii de jocuri erau câțiva minori (copii sub 10 ani) pe care agenții de poliție nu i-au băgat în seama în nici un fel mai ales ca era noapte, iar aceea este o sala de jocuri de noroc. Acea sala de jocuri este un "cuib" de minori care petrec nopțile în incinta, dar agenții de poliție, nu au făcut nimic în acest sens.
De asemenea, contestatorul a menționat că aceasta amendă i-a fost adusă la ușa în data de 07.01.2015 (la 3 săptămâni de la cele întâmplate), iar pentru confirmarea de primire a semnat tatăl său M. I., cea ce nu i se pare normal mai ales ca agenții de poliție i-au spus despre ce este vorba, dar i-au spus ca semnează sau nu este același lucru drept urmare dacă nu semna aceștia intenționau sa lase amenda în cutia poștală.
Pentru toate aceste motive, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal, urmând să se constate că agenții de poliție au recurs la tot felul de șiretlicuri pentru îndeplinirea procedurii de amendare și comunicare.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie procesul verbal de contravenție . nr._/12.12.2014.
La data de 21.05.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare la plângerea formulată de petentul M. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/12.12.2014 întocmit de Secția 22 Politie.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 12.12.2014, ora 02:30, în București, sector 6, Bld. Timișoara nr. 49, a fost depistat în sala de jocuri . situată la subsolul blocului, în timp ce consuma băuturi alcoolice, respectiv vin, în loc public, altul decât cele destinate în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 23 din Legea nr.61/1991 (republicată) constituie contravenție “consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, auto gări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege.”
După cum se poate observa, fapta reținută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul normativ redat anterior.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind condițiile de formă cerute de lege.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 270 din codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii ” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „ înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata a solicitat să se aibă în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori si nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fata instanței. Totodată, prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verb al: »autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii: Decizia Civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea recurentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent, nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitata să se țină cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de politie, precum si cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art. 5 alin, 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind de 200 de lei.
Față de cele menționate, intimata consideră că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
Întâmpinare a fost însoțită de procesul verbal de contravenție . nr._/12.12.2014 și dovada comunicării acesteia, proces verbal de afișare din 11.05.2015.
În temeiul art.255 Cod procedură civilă, coroborat cu art.311 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul R. I., care, desi citata, nu s-a prezentat in vederea audierii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.12.2014 întocmit de intimata contestatorul a fost sancționat cu amenda contravenționala in suma de 200 lei, reținându-se in sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (republicată), constând în aceea că la data de 12.12.2014, ora 02:30, în București, sector 6, Bld. Timișoara nr. 49, a fost depistat în sala de jocuri . situată la subsolul blocului, în timp ce consuma băuturi alcoolice, respectiv vin, în loc public, altul decât cele destinate în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 23 din Legea nr.61/1991 (republicată) constituie contravenție “consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, auto gări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege.”
Sub aspectul legalității procesului verbal, în baza art.34 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Fapta contravenționala a fost descrisa in mod corespunzător, de asemenea a fost indicat si temeiul legal in baza căruia a fost sancționat contestatorul, iar sancțiunea aplicata a fost individualizata în limitele prevăzute de lege. Alte motive de nelegalitate nu au fost invocate de contestator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că actul sancționator contestat beneficiază de prezumția relativă a veridicității celor consemnate, revenind contestatorului sarcina de a dovedi, faptul că cele reținute de către agenții constatatori nu corespund adevăratei situații de fapt.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ceea ce-l privește pe contestator, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale, dispoziție abrogată în prezent. Această sancțiune necesita, datorită gravității sale, asigurarea în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ceea ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată, până la stabilirea contrariului. De asemenea, în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Analizând materialul probator administrat în cauză din perspectiva temeiniciei, instanța reține că fapta a fost constatată în mod direct și personal de agentul de poliție. Susținerile contestatorului în sensul că situația de fapt reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție nu ar corespunde realității, nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Față de considerentele expuse anterior, constatând de asemenea o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, neexistând motive justificate pentru înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța va respinge plângerea contravenționala ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul M. M., CNP_4, domiciliat în București, ., ., apartament 35, sector 6 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sectorul 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2015.
P. GREFIER
Red. CȘ/tehn.MM/4ex/
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5570/2015. Judecătoria... → |
|---|
