Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 10345/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în contradictoriu cu intimații B. A B. Ș. C. și D. N. și B. V..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 09.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și B. V., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1256/2014.
În prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 30 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, ,,când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin.1, lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de plata taxelor și a cauțiuni în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718 alin.4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr.119/2010 și ale Legii nr.164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1256/2014.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2483/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.992/2013, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul B. V., s-a dispus anularea deciziei nr._/23.05.2011 a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr.2139/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale și menținerea deciziei de pensionare emisă de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.164/2001.
Contestatoarea a arătat că, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010. Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, intimatul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011, i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifică și abrogă norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri”.
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr.119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr.3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după. caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”).
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2483/18.09.2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr.119/2010, anexând Buletinul de calcul pentru B. V..
Contestatoarea a menționat că prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2483/18.09.2011, intimatul a încercat în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011. Intimatul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1256/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație, încheiere stabilire cheltuieli executare din datat de 09.10.2014, încheierea de ședință din data de 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, sentința civilă nr.2483/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, buletin de calcul pentru B. V., Decizia nr.2139 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.1/2011 și tabel date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare.
La data de 12.11.2014, prin compartimentul registratură, B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale.
La data de 20.11.2014, prin compartimentul registratură, intimatul B. V. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și admiterea actelor de executare dispuse de B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1256/2014.
Având în vedere că acțiunea de contestare a deciziei de recalculare (decizie care a avut ca obiectiv final modificarea statutului său de pensionar militar) s-a datorat încălcării procedurii legale de emitere a unei decizii de recalculare, modificările legislative invocate nu au influențat în niciun fel hotărârea instanței de judecată de a anula această decizie și de a o considera nelegală astfel că, pe data de 18.09.2012 (când așa zisele modificări ale legislației erau deja luate), instanța a reținut: „în aceste condiții, decizia de recalculare nr._.01.2011 emisă reclamantului în perioada în care subzista suspendarea efectelor HG nr. 735/2010, este în mod evident nelegală”.
În mod absolut tendențios și fără temei legai, reclamantul a afirmat că ... „prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr.164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Temeiul legal al sentinței civile nr.2483/2012 nu este Legea nr. 164/2001 așa cum a sugerat C. de P. Sectorială a M.. nu a judecat dacă Legea nr.119/2010 - respectiv Legea nr.164/2001 sunt aplicabile sau nu, ci faptul că M.. de P. Sectorială a încălcat Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, lege care subzistă.
Pe de altă parte, durata suspendării este infinită întrucât decizia civilă nr.38/07.01.2011 a ÎCCJ a suspendat definitiv HG nr.735/2010. De asemenea, decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a ICCJ are drept temei legal art. 2, alin. 1, lit. ș și art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - temei legal care este de asemenea în vigoare, deci subzistă.
Având în vedere cele de mai sus, intimatul a considerat că solicitarea reclamantului de la pagina 2, pct. II - de anulare a actelor de executare, nu are temei legal și este o pură speculație.
În motivarea cererii sale, reclamantul denaturează cu rea voință conținutul sentinței civile nr2483/2012 emisă de Tribunalului Argeș, încercând să-i dea alt sens, deoarece:
a) Atât Tribunalul Argeș cât și Curtea de Apel Pitești au hotărât în numele legii: anularea Deciziei nr._/23.05.2011 a Comisiei de contestații a M.. {de recalculare) nr.2139/19.01.2011 emisă de M.. plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”, așa cum se poate vedea în dispozitivul sentinței civile arătată mai sus.
b) Aceasta nu menționează dacă o lege sau alta este aplicabilă sau nu pentru că nu legile au fost contestate, ci nelegalitatea emiterii deciziei de recalculare, fapt pentru care instanțele de judecată au sancționat corect fapta prin sentința civilă invocată.
Având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr.119/2010 (efectul ei încetând la 31.12.2010), după anularea Deciziei de recalculare nr.2139/19.01.2011 emisă de M.. a mai primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal de OUG nr.1/2011. Cu toate acestea, C. de P. Sectorială a M.. abuziv acțiunea de revizuire a pensiei intimatului de serviciu, ajungând în situația de față când, a revizuit în mod repetat ceea ce era anulat de instanțele de judecată. În perioada decembrie 2011-2013, C. de P. Sectorială a M.. către intimat un număr de 4 decizii de revizuiri, fără a justifica motivele revizuirilor.
C. de P. Sectorială a M.. cu rea voință, deturnând prevederile OUG nr.1/2011 care, la art.1 prevede că se aplică „...pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010” și Anexa nr.3 a OUG nr.1/2011 la art.1 prevede că: „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor recalculate potrivit prevederilor aceleași legi se revizuiesc conform prezentei metodologii”.
Așadar, se revizuiesc pensiile recalculate (o pensie recalculată presupune existența unei decizii de recalculare valabilă). Ori, sub acest aspect, chiar M.. său, în motivarea recursului declarat împotriva sentinței mai sus amintite, document cu nr. A-1005/23.11.2012, depus la Tribunalul Argeș și înaintat și intimatului (anexat în copie) arată, în concluzia de la pag.4 că, OUG nr.1/2011 nu prevede anularea deciziilor (de recalculare - nn) emise în baza Legii nr.119/2010, ci revizuirea acestora...”.
Etapele invocate de C. de P. Sectorială a M.. temei legal, ele fiind pure invenții deoarece, pe data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 338, prin care a suspendat executarea HG nr.735/2010. Această măsură a suspendării a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38/07.01.2011. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 14 (7) prevede făptui că „Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării” (în această situație suspendarea fiind definitivă).
a) În prima etapă: C. de P. Sectorială a M.. către intimat decizia de recalculare nr.2139 pe data de 19.01.2011, adică atunci când aplicarea HG nr.735/2010 era suspendată, nelegalitatea fiind sancționată de instanțele de judecată cu anularea ei.
De asemenea, C. de P. Sectorială trebuia să precizeze care este decizia de recalculare în vigoare emisă în baza Legii nr. 119/2010 pe care au revizuit-o în mod repetat, invocând prevederile OUG nr. 1/2010.
Acestea au fost motivele pentru care intimatul a pus în acțiune executarea silită, mai ales că, solicitând Casei de P. Sectorială precizarea de mai sus, nu a primit răspuns.
Intimatul a menționat că, la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a M.A.I. a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare, anexând o copie a răspunsului Casei de P. Sectorială a M.A.I. primit de dl. V. I..
b) Etapa a doua invocată este mult mai relevantă deoarece au revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin sentința civilă nr.2483/2012, ignorând Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a ÎCCJ care a decis suspendarea definitivă a executării HG nr.735/2010, având drept consecință anularea deciziei de recalculare, invocând în mod netemeinic și nelegal că au de aplicat OUG nr.1/2011.
Având în vedere că decizia de recalculare a fost emisă către intimat la data de 19.01.2011, iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr.263/2011 nu produce efecte asupra acestuia, instanța stabilind fără echivoc că „menține în plată a pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Anularea Legii nr.164/2001 nu înseamnă că anulează dreptul intimatului la pensie născut în baza prevederilor acestei legi. Legea trebuie să-și producă efectul asupra intimatului deoarece a stat la baza nașterii dreptului său de pensie, acesta nemaiputând să fie reevaluat la fiecare modificare a condițiilor de pensionare.
Intimatul a considerat că dreptul său de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Ori, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Intimatul a menționat că, pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Cât despre beneficiul rezultat din reducerea cuantumului pensiilor, acesta este minim având în vedere numărul limitat al celor care au avut consecința diminuării pensiilor față de cei care au avut consecința măririi cuantumului pensiilor.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu din 2013, care arată că problemele create ca urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
c) A treia etapă invocată, așa zisă „cu caracter reparatoriu”, dar care i-a înghețat pensia pentru 10 - 12 ani, a fost marcată de emiterea Deciziei nr.2139/01.10.2013 menționată (anexată) emisă ca urmare a Legii nr.241/2013, pe care intimatul a contestat-o la Comisia de contestații a M.. de 30.10.2013 și până în prezent (după un an de zile) nu a primit niciun răspuns. Intimatul a motivat că OUG nr.1/2011 nu poate să revizuiască Decizia de pensie nr._/25.05.1999 prin care a fost înscris la pensie de serviciu în baza Legii nr. 164/2002, deoarece intimatul trebuie să beneficieze de pensia stabilită prin sentința civilă nr.2483/2012.
În mod netemeinic și speculativ, reclamantul a afirmat că, în cursul anului 2011, a fost menținut cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010. Acest fapt nu s-a datorat unei „repuneri în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010...”, ci pentru faptul că HG nr.735/2010 a fost suspendată definitiv prin Decizia civilă nr. 38/07.01.2011 a ICCJ și pentru faptul că la data de 31.12.2010 înceta efectul Legii nr.119, iar procesul de recalculare nu se încheiase.
OUG nr.1/2011 a prevăzut ca documentele necesare revizuirii să nu mai fie procurate și depuse de către pensionari, ci această operațiune urmând să fie făcută de către M.. la data de 31.10.2011, iar revizuirea pensiilor să fie făcută „...cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011..” . Acesta este motivul pentru care, în cursul anului 2011, a fost menținut cuantumul pensiei aflat în plată în luna decembrie 2010.
„Art. 1 - (1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.1, revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea”.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. 2 transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mal târziu până la data de 31 octombrie 2011.
Rezultă că Ministerul Apărării Naționale prin C. de P. Sectorială i-a aplicat în mod netemeinic și nelegal prevederile OUG nr.1/2011, deoarece intimatul nu avea o decizie de recalculare legală emisă în baza Legii nr.119/2010, situație de fapt constatată și sancționată de instanțele de judecată prin sentința civilă nr.2483/2012.
Prin sentința pronunțată, de anulare a deciziei de recalculare, instanța nu a stabilit un cuantum al pensiei, așa cum a susținut fără temei legal reclamantul, ci a hotărât că „menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”, cuantumul pensiei fiind corespunzător legii pe care instanța a hotărât că trebuie aplicată.
Reclamantul a afirmat fără temei legal, speculând că instanța nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile OUG nr. 1/2011, deoarece nimeni nu a solicitat acest lucru, întrucât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2011 nu-i este opozabilă, iar intimatul nu are o decizie valabilă emisă în baza Legii nr.119/2010 care să poată fi supusă revizuirii acestuia.
Reclamantul a menționat că „...în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege ...” ceea ce este corect, dar instanțele de judecată au menirea și competența să constate dacă a fost încălcată legea și să stabilească măsurile legale ce se impun, ceea ce au și făcut atunci când au pronunțat sentința civilă nr.2483/2012 din 18 septembrie 2012. Reclamantul a sugerat că sentința civilă ar fi depășit competențele instanței, ceea ce este absolut speculativ.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.59/2011 se referă la „stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010...”. Pensiile militarilor sunt prevăzute la art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010. Reclamantul speculează, fără a avea un temei legal, aplicabilitatea prin extindere și la pensiile militare de serviciu doar pentru că așa ar dori să fie.
Ori, OUG nr.59/2011 nu are prevederi referitoare la pensiile militare de serviciu. Faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile, sentința civilă nr.2483/2012 era irevocabilă din data de 12.09.2012, având deja putere de lucru judecat, fiind anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamantul a speculat aplicarea efectelor deciziei, pe principiul mutatis mutandis, și în cazul pensiilor militare de serviciu, ceea ce ar însemna că această decizie poate produce efecte asupra hotărârilor judecătorești care erau deja definitive și (sau) irevocabile la data adoptării deciziei (10.06.2013). Acest fapt ar duce la încălcarea principiului retroactivității legii, precum și al Deciziei CCR nr. 972 din 21 noiembrie 2012: „Efectele hotărârilor judecătorești. Înfăptuirea justiției, în numele legii/are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot, din lege.
Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluționarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice și de eficientizare a normelor de drept substanțial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridica, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională.
Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, cât și de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă si irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției. [...] în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligator ie să rămână inoperantă [...].”
Nici acum reclamantul nu poate înțelege că instanța de judecată, prin sentința civilă nr.2483/2012, nu și-a stabilit un cuantum al pensiei, ci faptul că „menține în plată a pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”. În dispozitivul sentinței nu este specificat un cuantum al pensiei, ci faptul că au fost anulate: Decizia nr._/23.05.2011 a Comisiei de contestații a M.. recalculare) nr.2139/19.01.2011 emisă de M.. Legii nr.119/2010, iar motivarea Deciziei nr.323 a Curții Constituționale din 10 iunie 2014, invocată de contestator, nu îi este opozabilă ea prevăzând că „pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea nr.119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii”.
Reclamantul trebuie să-și susțină acuzația cu sentința civilă pe care o invocă, din care ar reieși că instanța i-a stabilit un cuantum al pensiei și să arate ce valoare are acest cuantum, nu doar să facă speculații fără temei legal.
Reclamantul a afirmat, fără temei legal, că i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la data de 31.12.2010 pentru că așa a dispus instanța de judecată. Această afirmație nu aparține instanței de judecată, care nu a dispus acest lucru, ci sunt argumentele Casei de P. Sectorială a M.. întâmpinarea la contestația deciziei de recalculare.
În perioada ianuarie 2012 - septembrie (inclusiv) 2013, intimatului i s-au reținut sume importante din pensie care reprezentau 22- 23% din ceea ce reclamantul a afirmat că i s-au plătit.
Intimatul a depus la dosar buletin calcul între pensia plătită și cea cuvenită prin sentința civilă nr.2483/2012 din 18.09.2012 și a unei copii după cuponul de pensie din luna decembrie 2010, care atestă faptul că reclamantul minte că i s-a păstrat cuantumul pensiei avută în plată la data de 31.12.2010. Dovedirea celor afirmate de intimat au fost confirmate chiar de Buletinul de calcul pentru sumele încasate, anexat de către reclamant la cererea de suspendare a executării.
Prin punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2483/2012, intimatul nu a vizat aplicarea sau neaplicarea niciunei legi sau ordonanțe, ci a unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu a stabilit decât că „menține în plată a pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
În sprijinul celor afirmate mai sus, intimatul a invocat totodată practica judiciară a Tribunalului Municipal București Secția a V-a, care a admis apelurile formulate de alte cadre militare în rezervă la încheierile pronunțate de Judecătoria sectorului 6 București, prin care s-au respins sau admis în parte solicitările executorului de încuviințare a executării silite, așa cum rezultă din Tabelul cu soluții al Tribunalului Municipal București de admitere apeluri față de încheierile de respingere sau admitere parțială ...
Totodată, intimatul a invocat demersurile legislative prezente care urmăresc elaborarea unei noi legi a pensiilor militare de stat, care să corecteze tocmai greșelile din legislația pe care și reclamantul a contestat-o, respectiv Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și OUG nr. 1/2011.
În concluzie, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr.1256/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimatul a anexat în copie, sentința civilă nr.2483/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia civilă nr.992 din data de 06.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești Secția I Civilă, încheierea de ședință din data de 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, recursul Casei de P. Sectorială a MapN în dosarul 109/2011, tabelul cu soluții al Tribunalului Municipal București, extrase de pe portalul instanțelor de judecată, tabel cu soluțiile Tribunalului București, soluția formulată de Judecătoria sector 6 București la cererea de încuviințare a executării silite, adresa nr._/23.05.2014 transmisă de CPS a MAI d-lui V. I., situație comparativă între pensia aflată în plată în decembrie 2010 și cea plătită de CPS a MapN, Decizia nr.2139 din data de 01.10.2013 pentru punerea în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2013, buletin de calcul pentru B. V..
La data de 12.01.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul B. V., prin care a arătat că, pentru a îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa, C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în baza dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, l-a repus în plată pe reclamant cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Așadar, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2483/18.09.2012.
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2483/18.09.2012, s-ar înlătura aplicarea prevederilor OUG nr.1/2011 (referitor la revizuirea pensiei), în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Acest lucru nu este posibil în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art.1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1256/2014 al Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
Prin sentința civilă nr. 1774/4.03.2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6, fiind dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări.
Prin sentința civilă nr. 1424/9.06.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, fiind declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 6, s-a constatat conflictul negativ de competență și înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin Decizia nr. 2015 pronunțată la data de 1.10.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 la data de 4.11.2015.
La data de 23.11.2015, prin faxul instanței, contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare emise de către B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1256/2014.Cererea a fost însoțită de extras de pe portalul instanțelor de judecată, în copie.
Instanța a încuviințat ambelor părți administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI AOSCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N., instanța o va admite având în vedere că executorul nu este parte în raportul execuțional și chiar dacă contestația la executare vizează și cheltuielile de executare, având în vedere că în final cheltuielile se suportă de către debitor, executorul judecătoresc nu devine parte în acest raport, realizând doar o activitate de interes public dată în sarcina sa în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/2000. Prin urmare, executorul judecătoresc nefiind parte în raportul juridic de executare silită, acesta nu justifică calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, în temeiul art. 36 din codul de procedură civilă va admite excepția astfel invocată.
Pe fondul contestației la executare,instanța reține că la data de 20.08.2014 intimatul B. V. a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2483/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr.1256/2014, prin încheierea din 20.08.2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2483/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.992/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de intimatul B. V., s-a dispus anularea deciziei nr._/23.05.2011 a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr.2139/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale, fiind menținută în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza dispozițiilor Legii nr.164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 2.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat, în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
La data de 09.10.2014 executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. 1256/2014 somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite de executor prin încheierea din 09.10.2014.
În raport de motivele contestației la executare raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța apreciază că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor, hotărârea judecătorească ce constituia titlu executoriu invocat de creditor, nu își mai producea efectele.
În acest sens, instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit. a din Legea 119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010, iar în acest sens, în favoarea intimatului a fost emisă, în baza acestui act normativ, decizia nr.2139/19.01.2011 de către Ministerul Apărării Naționale prin care i-a fost recalculată pensiei.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr. 2139/19.01.2011 emisă de către Ministerul Apărării Naționale, precum și decizia nr._/23.05.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin care a fost respinsă contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr.2139/19.01.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. În temeiul Legii 241/2013 s-a emis contestatorului decizia nr.2139/01.10.2013, din probele administrate în cauză nerezultând că petentul a contestat-o la Comisia de contestații a Ministerului Apărării Naționale.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că, deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG 1/2011.
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea 119/2010, diferența fiind doar că OUG 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
În acest sens, conform deciziei Î.C.C.J. nr.9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286 /2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia 9/2013 că nu poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013 și plățile se efectuează creditorului în temeiul deciziei nr.2139/01.10.2013,care a fostdată în aplicarea acestei legi.Instanța reține însă că adoptarea Legii 241/2013 – chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor, legalitatea și temeinicia deciziei nr.2139/1.10.2013 poate fi cenzurată doar pe calea contestației prevăzute de legea specială. Or, dacă în contestația la executare de față, instanța ar trece la verificarea aspectului dacă pensia aflată acum în plată, stabilită prin decizia nr.2139/1.10.2013, este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1256/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. B. Ș. C. și D. N..
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, împotriva intimatului B. ASOCIAȚI B. Ș. C. ȘI D. N., cu sediul în București, .. 17, sector 3, C. RO_, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva intimatului B. V., CNP_, domiciliat în Pitești, . nr.2, ., apartament 15, județul Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1256/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Hotărârea se va comunica din oficiu la data rămânerii definitive către organul de executare conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
