Contestaţie la executare. Sentința nr. 4723/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4723/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 4723/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4723
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. D.-V. în contradictoriu cu intimații C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE și B. T. B. O., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 19 dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect contestație la executare; pricina se află la primul termen de judecată, la 28 mai 2015 B. T. B. O. a depus dosarul de executare, după care;
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. și pentru respectarea termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Apărătorul contestatorului estimează un termen ca fiind necesar pentru soluționarea procesului.
Instanța estimează o durată de un termen pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și probatoriul propus.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE, prin întâmpinare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului și pe cererea formulată de către B. T. B. O. privind recuperarea cheltuielilor de fotocopiere dosar.
Contestatorul, luând cuvântul, solicită admiterea contestației la executare, anularea procesului-verbal din data 19.12.2011 prin care acesta a fost obligat la plata sumei de 28 euro și a sumei de 250 lei, întrucât acesta nu a fost comunicat petentului. Chiar dacă prin întâmpinare, se invocă faptul că i s-ar fi comunicat prin afișare la domiciliu, nu există nicio dovadă în susținere. La 11.03.2013 contestatorul a primit o somație de la Administrația Finanțelor Publice prin care a fost înștiințat că figura în evidențele contabile cu o sumă de 250 lei, amendă contravențională, care de altfel a fost achitată la data de 20.03.2013, după cum se poate observa din actele dosarului, fără să se fi inclus și acest tarif de despăgubire, tocmai ca ulterior, să se declanșeze această procedură de executare silită și pentru a se percepe contestatorului cheltuieli de executare silită. Tariful de 28 de euro nu este legal perceput, neputând fi obligat, de două ori, să plătească aceeași sumă de bani, pentru aceeași faptă contravențională. Fără cheltuieli de judecată
Cu privire la cererea formulată de către B. T. B. O. s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că s-a depus o listă cu cheltuielile de executare la care contestatorul a fost obligat prin somație.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, declară închise dezbaterile în fond și, față de poziția părților, actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și a cererii formulate de către B. T. B. O. privind recuperarea cheltuielilor de fotocopiere dosar.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 16.03.2015 sub numărul de dosar_, contestatorul C. D.-V. a formulat în contradictoriu cu intimații C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE și B. T. B. O., contestație la executare împotriva executării silite începute în dosar de executare 9378/2014, în urma comunicării somației din data de 27.02.2015, de către Biroul executor Judecătoresc T. B. O., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite și a tuturor formelor de executare efectuate.
În fapt, contestatorul a arătat că a primit de la Biroul Executor Judecătoresc T. B. O., somația din data de 27.02.2015. prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat executarea silită împotriva sa în baza titlului executoriu constând în procesul-verbal de constatare a contravenției . NR._/19.12.2011 emis de către pârâta C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania-Directia Regională de Drumuri și Poduri București.
Potrivit somației emise de către Biroul Executor Judecătoresc T. B. O., i s-a pus în vedere să achite suma de 28 euro conform titlului executoriu, precum și suma de 270,87 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În continuare, contestatorul a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție . NR._/19.12.2011 prin care a fost amendat cu suma de 280 lei precum și obligarea de a achita suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire, nu i s-a comunicat.
La data de 11.03.2013, acesta a primit o somație de plată de la Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, prin care a fost înștiințat că figurează în evidențele contabile cu un debit în valoare de 250 lei.
De asemenea, contestatorul a indicat faptul că la data de 20.03.2013 a achitat suma de 250 lei menționată în somația de plată primită de la Administrația Finanțelor Publice fără să aibă cunoștință de existența procesului-verbal de contravenție . nr._/ 19.12.2011.
În aceste situații, contestatorul a apreciat că prezenta procedura desfășurată de către intimată este nelegală și netemeinică.
Concluzionând, contestatorul a arătat că începerea executării s-a făcut fără ca intimata să dovedească faptul că a înștiințat contestatorul în prealabil cu privire la obligarea sa de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, precum și fără a i se comunica procesul-verbal de contravenție . nr._/19.12.2011
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținere, s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în copie conform cu exemplarul original, respectiv somație, chitanță.
Acțiunea este legal timbrată conform dovezii aflate la fila 18 dosar.
La data de 27.03.2015, prin compartimentul registratură al instanței, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 17.03.2015.
La data de 01.04.2015 intimata a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare la dosarul cauzei, prin care s-a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatoare împotriva executării silite efectuată de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu PVCC . nr._/19.12.2011, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, cu menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Referitor la fondul cauzei, intimata a precizat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în vehiculul aparținând C. D.-V. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1^1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), faptă săvârșită de contestator a constituit contravenție și s-a sancționat cu amendă contravențională.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, s-a învederat faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale și data emiterii proceselor-verbale de contravenție nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată de semnăturile martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunilor.
În ceea ce privește comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză, intimata a apreciat că s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare: „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară. În speța, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul-verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Pe de altă parte, intimata a mai adăugat că procesul-verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 - privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 C., în sensul că are în conținutul sau informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridică intimata a apreciat că afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementata de prevederile art. 168 C..
De altfel, în sensul celor arătate, intimata a remarcat dispozițiile art. 165 pct. 1 C. precizează că procedura se socotește îndeplinită „la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal”.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecata să aibă în vedere și dispozițiile art. 273, alin. (2) C., potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
În plus, intimata a învederat instanței de judecată faptul că, de la data comunicării proceselor-verbale de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanțelor stabiliea în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 C. care prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Intimata a mai remarcat faptul că a dat dovada nu numai de bună-credința, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca contestatoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată de către Judecătorie, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii contestate iar, în temeiul art. 665. alin. 7 C. instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză. Or, instanță de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 C. a constatat faptul că procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În situația în care instanță de executare constata faptul că titlurile executorii nu pot fi puse în executare sau că nu ar fi valabile, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, intimata a a scos în evidență faptul că instanța de executare în temeiul art. 252 C. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de către ICCJ, intimata a făcut trimitere la prevederile art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, intimata a definit contravenția continua ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementată de dispozițiile art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
În susținerea celor precizate, intimata a făcut referiri la Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală care a statuat faptul că “în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la dată când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autoritari, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îi reprezintă anul 2011, intimata a mai învederat instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la altitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, intimata a subliniat faptul că reiese în mod evident că, în speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, intimata a mai solicitat instanței de judecata să constate faptul că deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ. Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
În final, intimata a solicitat instanței de judecata să constate faptul că procedura de comunicare a titlurilor executorii în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, și pe cale de consecință, respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept,intimata a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C., precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
În dovedirea celor precizate s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr. 9378/2014 al B. T. B. O., creditorul CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – proces-verbal de contravenție . NR._/19.12.2011 întocmit de CNADNR.
În privința contestației formulate, instanța reține că în speță se execută silit creanța constând în tariful de despăgubire de 28 EUR, stabilit în procesul-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
În sensul calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art.II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.712 c.proc.civ. instanța va anula întreaga executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 9378/2014 al B. T. B. O..
Față de considerentele dezvoltate și având în vedere soluția ce se va pronunța, instanța nu va mai supune analizei celelalte critici invocate de parte în cuprinsul cererii.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităților de executare silită, determinând contestatorul să promoveze prezenta contestație la executare, în care instanța a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, conform art.716 alin.2 c.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către B. T. B. O. a sumei de 33,64 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită, în temeiul art.262 alin.2 c.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. D.-V. cu domiciliul în București, sector 6, ., ., . cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, sector 6, .. 401A și B. T. B. O. cu sediul în București, sector 5, ..N., nr. 14, ..
Anulează întreaga executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 9378/2014 al B. T. B. O..
Obligă intimata CNADNR la plată către B. T. B. O. a sumei de 33,64 lei cheltuieli legate de comunicarea dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaTăunean A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7174/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4729/2015. Judecătoria... → |
|---|
