Contestaţie la executare. Sentința nr. 4772/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4772/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4772/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4772
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimații C. C. – C. și C. E. si tertul poprit Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitate de Trezorerie și contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 04.12.2014, sub numărul_, contestatorul M. București prin Primarul General, în contradictoriu cu intimații C. C.-C. și C. E. și tertul poprit Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București Activitate de Trezorerie și contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare, a somației și a procesului verbal încheiat în dosarul de executare nr.142/2014 de către B. M. O., exonerarea de plată a cheltuielilor de executare în sumă de 3710 lei ori, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora.
In motivarea contestației, petentul a arătat ca sumele reprezentând cheltuieli de executare le consideră nejustificat de mari, întrucât creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere. În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, art.2 din același act normativ, stabilind că executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată că, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Contestatorul a aratat că executorul judecătoresc l-a somat să procedeze la plata unor cheltuieli de executare nejustificate, având în vedere cheltuielile de judecată. Astfel, organul de executare nu l-a somat, ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației și trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.
Art.3 din OG nr.22/2002 republicată dispune că, în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
Raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale OMJ nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare. Cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal încheiat, reprezentând cheltuieli executare, contestatorul le consideră exagerat de mari față de cheltuielile judiciare.
Cheltuielile de executare silită au fost evidențiate în anexa Hotărârii nr.2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul.
Contestatorul a apreciat astfel că, raportat la actele de executare pornite în cadrul dosarului de executare, nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
Prin titlul executoriu s-a constatat că intimata este persoana îndreptățită iar, dacă ar fi vorba de „obligația de a face” onorariul de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006, solicitând analiza acestui aspect.
Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculată conform art.39 din Legea nr. 188/200, care prevede că pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speța valoarea debitului. Or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului.
Legea nr.188/2000 și Ordinul MI nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea vestală privind executarea obligațiilor de „a face” prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 „orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 280 lei.
Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariul pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru această activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.250/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite. Emiterea somației și comunicarea cu restul procedurilor prevăzute de art.5802 și următ Cod procedură civilă, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat, onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit. Contestatorul a apreciat că aceste cheltuieli nu justifică munca depusă de executor cum nu se justifică nici onorariul de avocat de 250 lei.
Cheltuielile de executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr.2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul.
Onorariul avocatului este disproporțional, contestatorul solicitând a se avea în vedere și art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, în conformitate cu care, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Ori față de valoarea, cât și față de munca depusă de avocat se constată că instanța poate face aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, în legătură cu care practica instanțelor, precum și doctrina juridică consideră că ori de câte ori onorariul de avocat este excesiv de mare, acesta se poate reduce.
Contestatorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3, întrucât prezentul litigiu nu comportă un grad de dificultate sporit ori cheltuielile de judecată sunt prea mari față de contribuția apărătorului ales.
Pe de altă parte, cheltuielile reprezentand onorariu de avocat, contestatorul le consideră exagerat de mari câtă vreme, potrivit Deciziei nr.3564 a Consiliului Uniunii Barourilor din România, care a intrat în vigoare la data de 26 martie 1999, se precizează exact onorariile minimale pentru serviciile prestate de către avocați.
Contestatorul a considerat că această decizie se găsește la fiecare barou. De asemenea, fiecare barou la rândul său, trebuia să comunice câte un exemplar de pe decizie tuturor cabinetelor de avocatură din raza lor teritorială.
Mai mult, contestatorul a solicitat a se avea în vedere art. 132 din Statutul profesiei de avocat, în care sunt prevăzute criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat: a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; b) natura, noutatea și dificultatea cazului; c) importanța intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situația financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Contestatorul a solicitat a se observa faptul că cheltuielile de executare nu pot fi încadrate în prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
De asemenea, contestatorul nu poate fi de acord cu plata acestor sume de bani, întrucât, potrivit art.1 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.110/2007 „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora”. Prin urmare, nu este nici etic, nici moral și nici legal să fim obligați la plata unor creanțe nejustificate, din banii publici.
În consecință, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare, deoarece a fost întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul a fost înștiințat de obligația de plată.
În situația respingerii contestației la executare, contestatorul a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006 și a se avea în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport și de suma prevăzută în titlu și munca depusă de executor și raport la suma datorată.
Având în vedere cele arătate, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare și, în consecință, să se dispună anularea executării pornite împotriva instituției sale.
De asemenea, contestatorul a apreciat că este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, care stipulează că sunt scutite de plata taxelor de timbru acțiunile și cererile introduse de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, dacă au ca obiect venituri publice, iar în noțiunea de „venituri publice” se includ, conform art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760/22.04.1999, veniturile bugetelor locale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712-719 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar în copie, înștiințarea debitorului nr.142 din data de 24.11.2014, încheiere privind soluționarea încuviințării executării silite, sentința civilă nr.718/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, decizia civilă nr.1388/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, somație, încheiere cheltuieli de executare.
Urmare solicitării instanței, la data de 06.01.2014, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc M. O. a înaintat la dosar copii conforme cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.142/2014 (filele 11-37).
La data de 03.03.2015, prin email, contestatorul a depus la dosar note scrise.
Prin sentința civilă nr.2888/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria sector 4 București, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 30.04.2015, sub număr de dosar_ .
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.11.2014, creditoarele intimate C. C. C. si C. E. au formulat cerere de executare silită a sentintei civile nr. 718/1.04.2013 pronunțata de Tribunalul Bucuresti – sectia a III a civila, definitiva prin respingerea recursului prin Decizia civila nr. 1388/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III a civilă, prin care debitorul M. București prin Primarul General a fost obligat să emita dispozitie motivata privind acordarea masurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat in Bucuresti, ., sector 5
Prin încheierea nr. 142/21.11.2014 emisa de executorul judecătoresc M. O. in baza dispozitiilor art. 665 alin. 2 din codul de procedura civila a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a obligației de a face, conform dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu.
Totodata, prin încheierea emisa de executorul judecatoresc la data de 24.11.2014 in conformitate cu prevederile art. 669 alin. 4 cod procedura civila au fost stabilite cheltuieli de executare constând in, printre alte taxe, onorariul executorului judecatoresc in suma de 2600 de lei stabilit conform art. 39 din Legea nr. 188/2000 si onorariu de avocat in suma de 250 de lei
La data de 24.11.2014 a fost emisă somația de executare în cadrul dosarului nr.142/2014 al B. O. M., prin care debitorul a fost somat în conformitate cu art.903 Cod procedură civilă, ca în termen de 10 zile de la comunicarea somației să se conformeze dispozitivului hotărârii judecătorești in sensul executarii obligatiei de a face, sub sanctiunea aplicarii de penalitati de catre instanta de executare in conformitate cu art. 905 cod procedura civila și să achite creditorului cheltuielile de executare în sumă de 3710 lei stabilite conform art.669 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin prezenta contestație la executare, debitorul M. București a criticat cuantumul nejustificat al onorariului de avocat si onorariului executorului judecătoresc, arătând că suma solicitată cu acest titlu este nejustificată, având în vedere că pentru obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu onorariul executorului este de 200 de lei plus TVA în raport de dispozițiile art.10 din OMJ 2550/2006 care se aplică în lipsa unei alte dispoziții din Legea nr.188/2000 care să facă referire la onorariul pentru activitatea prestată pentru executarea obligațiilor de a face.
Sub aspectul executării obligației de a face, instanța reține că petentul contestator nu a negat faptul că această obligație îi incumbă potrivit titlului executoriu, singurul aspect contestat prin prezenta contestație la executare fiind reprezentat de cuantumul onorariului de avocat si al executorului judecătoresc.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte contestația la executare.
Astfel, în privința onorariului de avocat, instanta retine ca acesta a fost stabilit la suma de 250 de lei, cuantum care nu poate fi apreciat ca nejustificat in raport de activitatea exercitata de avocat si obiectul executării silite, fiind un onorariu în cuantum minim.
In privința onorariului executorului judecatoresc in suma de 2600 lei stabilit prin încheierea emisa de executorul judecatoresc la 24.11.2014, instanta apreciaza ca acesta este nejustificat in raport de obiectul executarii silite - obligatia de a face, ca atare va reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2600 la suma de 200 lei + 48 lei TVA fata de prevederile pct. 12 din OMJ nr. 2561/2012 – pentru orice alte sau operațiuni date prin lege în competența acestora onorariul maxim este de 200 lei, in speța neaplicându-se prevederile art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 întrucât obligația executată silit nu este reprezentata de o creanța având ca obiect plata unei sume de bani, sau predarea unui bun, ci de obligația de a face, neevaluabila in bani, care nu poate fi adusa la îndeplinire decât de către debitorul însuși, in acest sens prevederile art. 903 raportat la art. 905 cod procedura civila, situație în care actele de executare se limitează doar la comunicarea somației de executare.
In consecința, va admite în parte contestația la executare si în temeiul art. 719 cod procedura civila, va dispune anularea în parte a somației de executare emisă la data de 24.11.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la data de 24.11.2014 de B. M. O., în ce privește onorariul executorului judecătoresc, în sensul că reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2600 la suma de 200 lei + 48 lei TVA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimații C. C.-C., CNP_ și C. E., CNP_, ambele cu domiciliul în București, ., ., etaj 5, apartament 85, sector 2 si terțul poprit M. FINANȚELOR PUBLICE AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ACTIVITATE DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, cu sediul în București, ..6-8, sector 4.
Dispune anularea în parte a somației de executare emisă la data de 24.11.2014 în dosarul de executare nr. 142/2014 și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la data de 24.11.2014 de B. M. O., în ce privește onorariul executorului judecătoresc, în sensul că reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2600 la suma de 200 lei + 48 lei TVA.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
5 ex./
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4581/2015. Judecătoria... → |
|---|
