Contestaţie la executare. Sentința nr. 5046/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5046/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5046/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5046
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii D. P. T. și D. M. F. în contradictoriu cu intimata K. SA, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23.06.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015 contestatorii D. P. T. și D. M. F., în contradictoriu cu intimata . formulat contestație împotriva executării silite încuviințată și pornită în dosar nr.2672/2014 de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A., la cererea creditorului K. SA, prin care au solicitat suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații, anularea încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de credit nr.962/27.12.2007, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a creditorului K. SA, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a ., admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a Secapital SaRL, de creditor din cererea de investire cu formulă executorie, admiterea excepției lipsei dovezii de reprezentare a împuterniciților . și Secapital SaRL, admiterea excepției prescripției executării silite, anularea încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de credit nr.962/27.12.2007, anularea încheierii de înregistrare și încuviințare a executării silite solicitata de creditoarea . în tot a executării și a tuturor actelor de executare înfăptuite în cauză, inclusiv a popririlor înființate și aflate în curs de executare, anularea încheierii privind cheltuielile de executare silită din data de 05.02.2014, întoarcerea executării silite și obligarea K. SA prin reprezentant legal la restituirea sumelor încasate, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea contestației la executare, contestatorii au arătat că, la data de 11.02.2015, au primit de la SCPEJ O. D. - C. și N. A., prin poștă, următoarele înscrisuri: înștiințare privind începerea executării și înființarea popririi din data de 05.02.2015, somație din data de 05.02.2015, încheiere privind cheltuielile de executare silită din data de 05.02.2015, adresă către bănci pentru înființare poprire din data de 05.02.2015 și încheierea de admitere a înregistrării și încuviințării executării silite solicitată de creditoarea . reprezentant legal, ..
Având în vedere că executorul nu le-a comunicat odată cu somația nici titlul executoriu cu dovada debitului, nici cesiunea de creanță, nici documentele justificative privind cheltuielile de executare, la data de 17.02.2015, contestatorii au formulat SCPEJ O. D. - C. și N. A. cerere pentru înmânarea unei fotocopii după dosarul de executare.
La data de 23.02.2015, contestatorii au primit copie după dosarul de executare silită, constând în 70 file.
Urmare a verificărilor efectuate în fața executorului judecătoresc, contestatorii au constatat că, între fotocopiile eliberate, nu se află dovada de comunicare a cesiunii de creanță, invocată de către însuși executorul judecătoresc ca fiindu-le comunicată.
Interpelat fiind despre această situație, a confirmat faptul că această dovadă nu este la dosar și vor intra în posesia acestui document dacă „vrea creditorul să le-o înmâneze”.
Față de documentele existente în dosarul de executare, în baza cărora s-a admis cererea de executare silită și s-a pornit executarea silită împotriva contestatorilor, aceștia au solicitat, în baza art. 711 alin.3, anularea încheierii din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 în dosar nr._/4/2014.
Prin încheierea din data de 12.12.2014, Judecătoria sector 4 București, a admis cererea civilă privind pe creditorul ., reprezentant legal al SECAPITAL S.a.R.L., având ca obiect investiri cu formulă executorie și a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.962/27.12.2007, privind pe creditorul ., reprezentant legal al SECAPITAL S.a.R.L.
Față de dispozițiile legale și față de înscrisurile existente la dosarul de executare rezultă că există lipsa de identitate între creditorul care a formulat cererea de executare, respectiv K. SA și creditorul reținut de către instanța de învestire, respectiv SECAPITAL S.a.R.L.
Conform contractului cadru de vânzare-cumpărare de creanțe neperformante, contractul de credit nr.962/27.12.2007 a fost cesionat către K. SA, iar K. România SRL este administrator de creanțe care, pentru a mandata sau cesiona drepturile sale, avea nevoie de acordul cumpărătorului de creanțe.
Mandatul și procura, depuse la dosarul cauzei în anul 2011 de către . societatea K. International SRL, mandat ce nu poate fi opus cu succes, având în vedere că a fost dat anterior cumpărării creanței rezultate din contractul de credit nr.962/27.12.2007.
Pe lângă identificarea petentului care a formulat cererea, instanța avea obligația de a verifica și calitatea reprezentantului acestuia. De asemenea, reprezentarea în instanță a reprezentantului . trebuia dovedită, cunoscut fiind că persoana juridică stă în instanță prin persoanele desemnate în acest sens de către organele statutare. Nu s-a făcut nici această dovadă, a calității de reprezentant.
Pe lângă aceste aspecte nu s-a făcut dovada nici a contractului de cesiune dintre creditorul contestatorilor Banca Raiffeisen și nici una dintre pretinsele creditoare. Contractul cadru de vânzare-cumpărare de creanțe neperformante nu conferă calitate de creditor nici pentru K. SA nici pentru administratorul de creanțe K. România SRL.
Față de aceste aspecte, instanța trebuia să respingă cererea de investire cu formulă executorie.
În baza art. 665 alin.6 coroborat cu 6401 alin.6 Cod procedură civilă, contestatorii au solicitat instanței de executare, pe calea contestației la executare, să constate că încheierea de investire cu formulă executorie a fost dată prin interpretarea și aplicarea greșite art.6401 alin.3 Cod procedură civilă, să se dispună anularea încheierii de investire cu formulă executorie și, pe cale de consecință, anularea încheierii din data de 05.02.2015 pronunțate de SCPEJ O. D. C. și N. A., în dosar nr. 2672/2014.
Față de dispozițiile art. 6401 (1) titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt investite cu formulă executorie. Situația anulării actelor sus indicate atrage după sine anularea întregii executări și a tuturor actelor de executării silită înfăptuite în dosarul de executare.
Pe lângă motivele mai sus arătate, încuviințarea executării silite este dată cu aplicarea greșita a legii și față de următoarele aspecte: nu s-a făcut dovada unei creanțe certe și exigibile, la dosar neexistând nici un document justificativ pentru cuantumul debitului și nici pentru modul de calcul al acestui debit; nu s-a făcut dovada notificării debitorului principal din contractul de credit nr.962/27.12.2007 . SRL cu măsurile ce urmează a fi luate și nici nu s-a făcut dovada intrării debitorului principal în insolvență; prin cererea de executare silită formulată de creditorul . solicită punerea în executare silită și încuviințarea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.962 din data de 27.12.2007. Ori, menționatul contract de credit a fost modificat prin act adițional nr.1/22.12.2018, iar parte integrantă din contract fac parte și anexele și graficul de rambursare.
Nu s-a făcut dovada notificării contractului de cesiune.
Față de toate aceste aspecte și dispozițiile legale în vigoare, contestatorii au solicitat a se lua act de faptul că cererea de încuviințarea a executării silite a fost nelegal admisă, astfel că au solicitat anularea încheierii, încuviințarea executării silite, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, în secundar ca fiind neîntemeiată, nefiind dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Trecând peste aceste aspecte, contestatorii au invocat prescripția executării.
Contractul de credit sus indicat, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/22.12.2008, prevede ca termen scadent final al împrumutului, data de 18.12.2009.
Termenul general de prescripție este de 3 ani.
Rezultă că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 18.12.2012, iar cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă la data de 05.02.2015, cu depășirea termenului general de prescripție.
În cazul în care instanța va trece peste apărările mai sus invocate, contestatorii au solicitat instanței de judecată să constate că procedura de înștiințare a debitorului prevăzută de art.666 Cod procedură civilă nu a fost respectată, respectiv nu s-a comunicat titlul executoriu, astfel că au solicitat să se constate nulitatea executării.
Având în vedere că cesiunea nu poate opera decât cu acordul debitorului, având în vedere lipsa oricărui acord din partea contestatorilor pentru această cesiune, având în vedere caracterul intuitu personae al contractului de credit, contestatorii au solicitat să se constate nulitatea absolută parțial a contractului de cesiune de creanță numai în ceea ce privește creanța ..
Contestatorii au solicitat să se ia act de faptul că, contractul de cesiune invocat de creditori, nu a fost comunicat nici debitorului principal T. Term Plast și nici contestatorilor debitori fidejusori, astfel nu le poate fi opozabil.
Încheierea de încuviințare a cheltuielilor de executare silită urmează a fi anulată pentru lipsa dovezilor justificative cu privire la cuantumul acestora.
Urmare a anulării întregii executări silite, instanța urmează să încuviințeze cererea de întoarcere a executării silite, recunoscut fiind dreptul debitorului la restabilirea situației anterioare.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art.705 Cod procedură civilă, art.700 Cod procedură civilă, art.711 Cod procedură civilă, art.722 Cod procedură civilă, art.719 Cod procedură civilă.
La data de 30.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare formulată de contestatori, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată pentru motivele de mai jos.
Intimata a apreciat solicitarea sa ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
În fapt, în data 27.12.2007, a fost încheiat contractul de credit în descoperire de cont - OVERDRAFT nr. 962, între Raiffeisen Bank SA, în calitate de împrumutător, și T. Term Plast SRL, în calitate de împrumutat, D. P. T. și D. M. F., în calitate de garanți fidejusori, prin care a fost acordat un credit sub formă de descoperire de cont (overdraft) al contului curent destinat finanțării activității curente a împrumutatului, iar în subsidiar, a fost încheiat Actul Adițional nr. 01/22.12.2008, opozabil garanților fidejusori, care s-au obligat în solidar și indivizibil cu debitorul principal la achitarea contractului de credit încheiat.
Ulterior, a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe din data de 26.06.2014, între Raiffeisen Bank SA, în calitate de cedent și K. SA, în calitate de cesionar, prin care au fost transmise creanțele rezultând din contractele de credit, precum și garanțiile aferente acestora împotriva debitorilor cedați.
Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind identificată cu numărul de aviz 2014- T0O_-NUE.
Cu toate că cesiunea de creanță își produce toate efectele între cedent și cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei față de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate prin intermediul cărora să se realizeze opozabilitatea cesiunii față de terți - adică față de debitorul cedat, dar și față de alți terți în raport cu care ar exista un interes.
Astfel, opozabilitatea cesiunii se realizează potrivit dispozițiilor art. 1578-1581 din Noul Cod Civil.
În speța de față, intimata a înțeles să comunice atât „dovada scrisă a cesiunii” mai-sus învederate, așa cum prevăd dispozițiile art. 1578 alin. 3 din Codul civil, cât și dovada înscrierii cesiunilor în AEGRM, așa cum impune textul art. 1579 din Codul civil.
În lumina cesiunii intervenite, toate drepturile prezente și viitoare ale creditorului inițial de a încasa creanța învederată revenind de la data 26.06.2014 în favoarea K. SA prin K. România SRL, în calitate de administrator de active.
În aceste condiții, începând cu data de 26.06.2014, K. SA devine creditorul societății debitoare și deține toate drepturile principale și accesorii pe care creanța le-a oferit și creditorului inițial.
Ulterior, noul creditor K. SA a formulat o cerere de executare a contractului de credit în Descoperire de C. - OVERDRAFT nr. 962/27.12.2007, completat de către Actele adiționale încheiate ulterior, fiind constituit dosarul execuțional nr. 2672/_ pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc SCPEJ O. D. C. și N. A..
În cadrul dosarului nr._/4/2014, soluționat de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost investit cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 962/27.12.2007.
În ceea ce privește solicitarea de respingere a contestației la executare ca neîntemeiată, contestatorii au apreciat că aceasta este justificată pentru următoarele motive.
Prin contestația la executare s-a solicitat: anularea încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de credit nr.962/27.12.2007; admiterea excepției lipsei calității procesuale active a creditorului K. SA; admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a .; admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a SECAPITAL SARL, dar de creditor din cererea de investire cu formulă executorie; admiterea excepției lipsei dovezii de reprezentare a împuterniciților . și SECAPITAL SaRL; admiterea excepția prescripției executării silite; anularea încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de credit nr.962/27.12.2007; anularea încheierii de înregistrare și încuviințare a executării silite solicitată de creditoarea . în tot a executării și a tuturor actelor de executare înfăptuite în cauză, inclusiv a popririlor înființate și aflate în curs de executare; anularea încheierii privind cheltuielile de executare silită din data de 05.02.2014; întoarcerea executării silite și obligarea K. SA prin reprezentant legal la restituirea sumelor încasate; obligarea creditoarei la plata cheltuielilor judiciare.
Cu privire la susținerile contestatorilor „Față de dispozițiile legale și față de înscrisurile existente la dosarul de executare rezultă clar că există lipsă de identitate între creditorul care a formulat cererea de executare, respectiv K. SA și creditorul reținut de către instanța de investire, respectiv SECAPITAL S.a.R.L.”, contestatorii au menționat că au întocmit cerere de îndreptare a erorii strecurate în încheierea din data de 12.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în conformitate cu dispozițiile art. 442 alin.1.
Având în vedere aceste aspecte, susținerile contestatorilor sunt netemeinice deoarece este o simplă eroare materială, care nu aduce atingere substanței dreptului și care nu poate să lipsească de efectivitate toată procedura executării silite.
În ceea ce privește susținerea reclamanților cu privire la aspectul că procura a fost emisă în anul 2011, anterior cumpărării creanței rezultate din contractul de credit nr. 962/27.12.2007, contestatorii au adus la cunoștință că „mandatul acordat în conformitate cu dispozițiile art. 1552 pct. 1 din Codul civil din 1865 potrivit cărora, „mandatul se stinge prin revocarea mandatarului”, precum și cele ale art. 1553 din același cod potrivit cărora „mandantul poate, când voiește, revoca mandatul și constrânge, la caz, pe mandatar de a-i remite înscrisul de împuternicire”.
Luând în considerare faptul că nu a fost îndeplinită niciuna din condițiile prin care se revocă mandatul conferit prin procura emisă din anul 2011, se poate concluziona că aceștia se află în situația în care contestatorii, prin avocat, au interpretat în mod eronat dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor art. 2537 alin. 1 „printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului la acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția”.
Astfel, pentru dovedire contestatorii au depus somația 01 din data de 02.06.2010 emis de către executorul bancar L. C. Gigel.
Așadar, termenul de prescripție nu începe să curgă de la data de 18.12.2009, așa cum au menționat contestatorii în contestația la executare depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Intimata a solicitat ca instanța de judecată să ia act de faptul că, în anul 2010, a fost declanșată executarea silită de către executorul bancar L. C. Gigel, astfel că potrivit art. 708 alin. 1 pct. 2 „Cursul prescripției se întrerupe la data depunerii cererii de executare”. Având în vedere aceste aspecte, intimata se află în situația în care creanța nu este prescrisă.
În data de 11.12.2014, a fost depusă cerere de investire, cu formulă executorie a contractului de credit în Descoperire de C. - OVERDRAFT nr. 962/27.12.2007, înăuntrul termenului de prescripție.
Totodată, în conformitate cu dispozițiilor art. 2537 alin. 4 din Noul cod civil „prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere”, astfel în data de 14.07.2014, K. SA, prin reprezentant convențional K. România SRL, a trimis notificarea cesiunii de creanță către . SRL și garanții fidejusori D. P. T. și D. M. F., scrisori ce nu au fost ridicate de la oficiul poștal.
Conform dispozițiilor art. 2538 alin. 2 din Noul Cod civil „Când recunoașterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste „existența dreptului celui împotriva căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacită plata parțial a datoriei, achitarea, în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de viață și altele asemenea”.
În lumina celor învederate mai sus, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
De asemenea, intimata nu a găsit utilă și relevantă cererea contestatorilor referitor la capătul de cerere unde se dorește obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspect probator, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 1552 pct. 1, art. 1553 Cod civil, art. 1578-1581 Noul Cod civil, art. 2537 alin. 1 și alin. 4 din Noul Cod civil, 2538 alin. 2 din Noul Cod civil, precum și pe dispozițiile art. 708 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, somația nr.01 la data de 02.06.2010 de către executorul bancar L. C. Gigel, extras ecris privind încuviințarea executării silite de către executorul bancar L. C. Gigel, împuternicire pentru semnatarul cererii.
La data de 24.04.2015, prin faxul instanței, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de către intimată, prin care a solicitat înlăturarea tuturor apărărilor formulate de către aceasta, pentru următoarele considerente:
Privitor la opozabilitate cesiunii față de contestatori, aceștia au solicitat ca instanța să ia act că precizările intimatei în sensul că aceasta le-a fost comunicată sunt nereale și nedovedite.
La dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul comunicării acestei cesiuni astfel cum a invocat intimata și au menționat încă o dată că, nici societății debitoare și nici contestatorilor-fideiusori nu li s-a notificat niciodată cesiunea de creanță și, mai ales, dovada scrisă a cesiunii, astfel că aceasta nu le este opozabilă, executarea silită pornită fiind nelegală din acest punct de vedere.
Conform art. 1578 Cod civil (1) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă; b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului în cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii.
Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi cere acestuia să îi prezinte și dovada scrisă a cesiunii.
Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.
Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.
Conform 1581 Cod civil, cesiunea nu este opozabilă fideiusorului decât dacă formalitățile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii față de debitor au fost îndeplinite și în privința fideiusorului însuși.
Contestatorii au arătat instanței că intimata a încercat inducerea în eroare a instanței de judecată prin precizarea numai în sens a unor aspecte, care nu sunt urmate de faptele/dovezile.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că: „În speța de față înțelegem să comunicăm atât „dovada scrisă a cesiunii” mai - sus învederate, așa cum prevăd dispozițiile art.1578 alin.3 Cod civil, cât și dovada înscrierii cesiunile în AEGRM, așa cum impune textul art.1579 din Codul civil”.
Față de aceste mențiuni ale intimatei, contestatorii au arătat că nu li s-a comunicat în fapt nici unul din aceste documente.
Asemeni, în înștiințarea privind începerea executării și înființarea popririi comunicată de executorul judecătoresc se menționează că li se comunică titlul executoriu însă, în realitate, nu au primit acest titlu.
Contestatorii au considerat că a fost un abuz care s-a exercitat asupra acestora și că procedura de executare nu este legală, iar societatea cesionară, de care nu au avut cunoștință până în momentul acestei executări, exercită un abuz de drept, solicitând o sumă de bani enorm de mare, nedovedită prin nici un act, mod și modalitate de calcul și prin eludarea dispozițiilor legale.
Neadevărat s-a menționat și în cererea de executare silită formulată de către intimată, respectiv s-a arătat că, împotriva societății debitoare, s-a deschis procedura insolvenței și că s-a anexat notificarea și dovada de comunicare.
Ori, în realitate, împotriva societății nu s-a deschis procedura insolvenței, societatea nefiind înștiințată de așa ceva, iar la dosarul de executare nu s-a anexat nici o dovadă de comunicare a vreunei notificări (așa cum rezultă din fotocopiile primite din dosarul de executare).
Contestatorii au arătat instanței toate aceste aspecte pentru a atrage atenția instanței de judecată față de incorectitudinea intimatei pe parcursul întregii proceduri de executare, atitudine ce duce la încălcarea drepturilor acestora cu privire la apărare.
Privitor la cel de-al doilea aspect dezbătut prin întâmpinare de către intimată, referitor la lipsa de identitate între creditorul-cesionar K. SA și ..L., astfel cum a fost reținut de instanța de învestire cu formulă executorie a contractului de credit mr.962/27.12.007, contestatorii au arătat că formularea unei cereri de îndreptare eroare materială și o eventuală admitere a acesteia nu duce la acoperirea viciului existent la momentul încuviințării cererii de executare de către executorul judecătoresc, viciu ce trebuia atunci îndreptat sau, în lipsa unei îndreptări, executorul trebuia să respingă cererea de încuviințare a executării.
Astfel, contestatorii au arătat că, încheierea de încuviințare a executării silite este nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că la momentul pronunțării acesteia nu erau îndeplinite condițiile imperative prevăzute de lege cu privire la persoana creditorului îndreptățit să pună titlul în executarea silită.
Având în vedere lipsa de identitate între persoana creditorului-cesionar indicată în contractul de cesiune și cel indicat în încheiere de încuviințare a executării, executorul judecătoresc, conform art.665 alin.5 Cod procedură civilă, trebuia să respingă cererea de încuviințare a executării.
Art.665 (5) Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este investit cu formulă executorie; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Față de aceste aspecte și întreg probatoriul administrat în cauză, contestatorii au solicitat să se constate nelegalitatea executării silite - art.625 Cod procedură civilă - (1) Executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Privitor la mandatul de reprezentare, contestatorii au invocat în principal dispozițiile art. 84 Cod procedură civilă alin.1. conform cărora persoanele juridice pot fi reprezentate în instanță numai prin consilier juridic sau avocat în condițiile legii.
Ori, în speță, cererea de investire executorie a fost formulată de mandatar convențional, K. România SRL, prin reprezentant H. C. M..
În continuare, contestatorii au regăsit în dosarul de încuviințare un formular – împuternicire - prin care reprezentantul convențional K. România SRL, prin reprezentant A. B. ( nu H. C. M.), a împuternicit Societatea Civilă de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A., prin reprezentant legal O. D. C., să îndeplinească toate formalitățile necesare învestirii cu formulă executorie a „contractelor de credit, de asemenea să ridice aceste înscrisuri de la aceeași instanță învestite cu formulă executorie”.
Din rezoluția existentă la dosarul cauzei rezultă că cererea a fost depusă de „O. D. C., CI ._”.
Mai departe, în dosarul de încuviințare se găsește o decizie a administratorului K. România SRL, din data de 10.09.2013 prin care se împuternicește dl. A. B. pentru reprezentarea societății și nicidecum H. C. M..
O altă procură, generală, se află la fila 25 din dosar, prin care K. SA împuternicește pe ., procură dată în anul 2011.
De la dosar lipsește orice dovadă a existenței acestor societăți, a identității dintre K. România SRL și K. International SRL, a puterilor conferite de actele constitutive invocate în decizii cât și a valabilității tuturor mandatelor, care se regăsesc în fotocopii.
Există însă invocată obsedant SECAPITAL SaRL, care nu se știe creditorul cui este sau pe cine reprezintă.
Față de toate aceste aspecte, contestatorii au considerat că instanța de investire cu formulă executorie nu a verificat îndeaproape calitatea creditorului care a solicitat învestirea cu formulă executorie și, în concluzie, în lipsa unor dovezi clare a calităților de reprezentat și reprezentare, a pronunțat o soluție nelegală, prin încălcarea dispozițiilor privitoare la reprezentarea persoanelor juridice în instanța de judecată.
Contestatorii au solicitat să se constatate că sancțiunea pentru lipsa dovezii de reprezentant este anularea cererii - art.82 Cod procedură civilă - situație pentru care au solicitat înlăturarea apărării formulată de intimată și admiterea cererii acestora de anulare a încheierii de investire cu formulă executorie.
Ultimele apărări invocate de intimată privesc prescripția executării, invocând o somație ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.220/S/2009( executare declanșată la cererea creditorului Raiffesen Bank prin executor bancar L. C. Gigel).
Contestatorii au arătat că această executare nu poate întrerupe termenul de prescripție, conform dispozițiilor art.708 alin.3 din codul de procedură civilă „Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că cesionarul a renunțat la executarea silită pornită în dosarul nr.220/A/2009 și pornit o nouă executare ce face obiectul dosarului de executare nr.2672/2014, deci în afara termenului de 3 ani.
Mai mult, în dosarul pornit de executor bancar L. C. Gigel, în afara acelei somații nu s-a mai efectuat nici un act de executare, astfel că executarea din dosarul nr.220/A/2G09 era deja perimată la momentul cumpărării creanței de către K. SA.
Contestatorii au solicitat instanței să ia act de faptul că aceștia nu au făcut nici un act de recunoaștere tacită a datoriei și nu au fost puși în întârziere niciodată de cesionari, așa cum eronat a arătat intimata prin întâmpinare.
Chiar dacă, contestatorii ar admite că le-au comunicat scrisori prin poștă pe care nu le-au ridicat, așa cum neadevărat a invocat intimata, lipsa luării la cunoștință de conținutul scrisorilor nu poate echivala sub nici o formă cu punerea acestora în întârziere.
Față de aceste aspecte, contestatorii au solicitat instanței de judecată să constate că executarea declanșată în anul 2010 de executorul bancar nu este de natură să întrerupă cursul prescripției atâta timp cât nu a fost continuată sau finalizată, situație pentru care au solicitat admiterea cererii acestora și anularea executării silite pornită în dosar nr.2672/2014 de SCPEJ O. D. C. și N. A. ca fiind prescrisă.
În concluzie, contestatorii au arătat că drepturile debitorului trebuie respectate în egală măsură cu cele ale creditorului.
În primul rând, debitorul are dreptul la informare și apărare.
Cesionarul, de bună credință, trebuia să informeze, să notifice atât debitorul principal cât și fidejusorii despre cesiune de creanță, să le identifice în mod rezonabil debitul și să dea dreptul debitorului la apărare.
Ori, în speță, cesionarul contestatorilor, a cumpărat o creanță în data de 26.06.2014, nu a notificat în nici un mod nici debitorul principal și nici pe fideiusori, nu a identificat în niciun mod debitul solicitat (nu există practic dovada acestui debit, care este suma achitată de debitorul principal și cât a mai rămas de achitat din debitul principal, care este suma dobânzilor și penalităților calculate și care este modul de calcul al acestora - fiind încălcate astfel disp. art.662 Cod procedură civilă, 665 Cod procedură civilă și 666 Cod procedură civilă) însă prin interpuși, a pus în executare această creanță, în afara ori cărui termen de prescripție (după 5 ani).
Contestatorii au solicitat instanței de judecată să constate o nerespectare totală a normelor legale prevăzute de dispozițiile legale în materie, atât cu privire la opozabilitatea cesiunii cât și cu privire la punere în executare a titlului executoriu și aici în principal, nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la termenul de prescripție al executării silite, la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și la executarea însăși.
Contestatorii au considerat că executarea silită este abuzivă, înfăptuită în afara termenului de prescripție, fără o notificare prealabilă și fără să li se identifice debitul solicitat, încălcându-se grav normele legale în vigoare cât și garanțiile oferite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, contestatorii au arătat că, în baza acestei executări, veniturile familiei, în cuantum total mediu/lună câte 1500 lei, se diminuează cu 1/3, datorită drepturilor înfăptuite de cesionar, iar din cei 1000 lei trebuie să se întrețină toți cei trei membrii (soț, soție și minoră - clasa I) și să plătească utilități și rate la creditul pentru casă.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă, dispozițiile legale în materie, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 08.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorii au depus la dosar cerere completatoare a contestației formulată împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr.2672/2014 de SCPEJ O. D.-C. și N. A. pe calea căreia au înțeles să formuleze contestație împotriva executării silite imobiliare, comunicată prin somația imobiliară din data de 21.04.2015, pe care au considerat-o lipsită de interes și în contradicție cu dreptul debitorului la locuință
În fapt, față de somația imobiliară din data de 21.04.2015 emisă în dosarul de executare nr.2872/2014 de SCPEJ O. D. - C. și N. A., contestatorii au arătat că această executare imobiliară cu evidență nu poate profita creditorului, fiind lipsită astfel de interes promovarea unei executări imobiliare.
Astfel, contestatorii au arătat că imobilul ce urmează a fi executat silit, situat în București, ., ., etaj 6, apartament 38, sector 6, este singura proprietate a acestora și este un imobil compus din două camere și dependințe, confort II, semidecomandat, în suprafață utilă de 36,15 mp și 1,43 mp balcon (mai mic decât o garsonieră) grevat cu ipotecă de către creditorul Raiffesen Bank, pentru o creanță în cuantum de 54.166 euro, unde au ratele aproape la zi ( întârziere de 30-50 zile) și pe care au încercat din răsputeri să le achite din veniturile acestora care, actualmente, sunt diminuate foarte mult (1500-1700 lei /lună).
Conform graficului de rambursare a creditului către Raiffeisen Bank, valoarea soldului la data de 14.04.2015 a fost de 54,353,18 euro.
Valoarea de piață a imobilului a scăzut foarte mult față de valoarea de plată de la momentul achiziționării, astfel că uzarea acestui imobil nu ar putea acoperi nici valoarea creditului pentru care a fost înscrisă ipotecă.
Este astfel evident că valorificarea singurului bun de către K. SA nu poate profita acestora, fiind astfel lipsită de interes promovarea unei executări imobiliare de către acest creditor pentru acest bun imobil.
Contestatorii au considerat că scopul executării silite prin începerea unei executării imobiliare asupra apartamentului sus indicat nu poate fi atins de către K. SA și, mai mult, această executare este de natură de a le aduce atingere gravă în asigurarea dreptului contestatorilor la întreținere și locuință.
De asemenea, contestatorii au arătat că, în cazul în care instanța de executare va respinge contestația formulată inițial, în dosarul de executare rămân înfăptuite popririle pe salariu care, contestatorii au considerat că sunt îndestulătoare pentru creditor și care cu mărire de efort din partea acestora și susținuți de familie le dă un răgaz pentru a le asigura un minim de trai.
Contestatorii au considerat că sunt încălcate disp. art.29 și 32 Cod procedură civilă.
Conform art.32 Cod procedură civilă, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, iar conform art.33 interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În cea ce privește dreptul la locuință, contestatorii au invocat și practica CEDO.
Inedită este acea parte din motivarea hotărârii Kusionovâ în care se face trimitere la decizii ale CEDO în materie de protecție a dreptului la locuință a debitorului, drept care face parte, de altfel, și din Carta drepturilor fundamentale.
În speță, Kusionovâ, CJUE ne spune că o locuință familială poate fi pusă în executare silită, dar nu în orice condiții.
Trebuie respectat astfel, principiul proporționalității, de exemplu, dacă locuința familială se vinde silit la un preț care reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea inițială a casei (evaluarea fiind făcută la momentul acordării creditului prin evaluatorii proprii sau agreați), pentru restul creanței debitorul fiind urmărit în continuare, ad infinitum. O astfel de executare nu este permisă, nefiind respect principiul proporționalității, mai ales dacă banca își vinde creanța contra consumatorului unui colector de creanțe, pentru un preț al cesiunii disproporționat de mic față de valoarea nominală a creanței, colectorul de creanță nu îl va urmări astfel pe beneficiarul creditului/consumator pentru această valoare ridicolă, ci pentru valoarea nominală a creanței, plus penalitățile. Și, în fine, nu se respectă principiul proporționalității dacă cel care va cumpăra casa la licitație și urmează a evacua de acolo familia consumatorului va face această operațiune cu titlu de afacere sau de speculație.
Dacă creditorul urmăritor, colectorul de creanțe sau cumpărătorul la licitație sunt speculatori, încercând să facă profit din starea de dependență și din drama acestor oameni, atunci executarea silită și evacuarea din locuință nu sunt rezonabile și nici echitabile și, deci, nu se respectă condiția proporționalității, norma internă care o încalcă fiind înlăturată de la aplicare.
Astfel, debitorul se poate libera de datorie și prin înlăturarea de la aplicare a principiului răspunderii nelimitate, întrucât aplicarea dreptului internațional al drepturilor omului, mai ales a celui reglementat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a celui statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, este prioritară în dreptul intern, o normă internă ce contravine acestui sistem de norme fiind înlăturată de la aplicare; înseamnă că și 2293 Cod civil, și art.2324 alin.1 Cod civil, pot fi înlăturate de la aplicare pentru contrarietate cu CEDO și jurisprudența CEDO.
Dreptul la viață și la integritate fizică, dreptul la locuința familială, dreptul la demnitate umană și chiar și dreptul la vis sunt drepturi ale omului care primează față de dreptul de proprietate asupra creanței pe care creditorul - colectorul de creanțe ar putea să o pretindă.
Contestatorii au considerat că prin această executare imobiliară este în pericol viața acestora de familie, în sensul că, printr-o executare silită a imobilului, ar rămâne datori, toată viața contestatorilor și copilul acestora pentru acoperirea unor creanțe fabulos de mari; creditul ipotecar (care, cu siguranță, devenind scadent în totalitate - 54.000 euro, nu poate fi acoperit din această vânzare) dar al societarii colectoare K. SA.
De asemenea, contestatorii au solicitat astfel instanței să dea eficiență dreptului la protecție al familiei prevăzut de art.258 alin.2 Cod civil, adică să anuleze această executare imobiliară pentru lipsa de interes și pentru nerespectare principiului proporționalității măsurilor, cu respectarea dreptului la protecție a familiei debitorului.
Familia este, realmente, celula de bază, celula stem a societății. Statul și societatea nu își pot permite nimicirea acesteia.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg (CJUE) a răspuns, printr-o primă și foarte interesantă trimitere la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (CEDO), că pierderea unei locuințe este una dintre cele mai grave atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului și că orice persoană supusă riscului de a fi victima unei astfel de ingerințe trebuie în principiu să fie în măsură să solicite examinarea proporționalității acestei măsuri (CEDO, speța McCann vs. UK, nr._/04, § 50; speța Rousk vs. Suedia, nr._/04, § 137).
CJUE a adăugat că, în Dreptul Uniunii, dreptul la locuință este un drept fundamental garantat de art. 7 din Cartă care trebuie luat în considerare de instanța de trimitere în cadrul aplicării Directivei nr.93/13.
În fine, CJUE a concluzionat că, în ceea ce privește, mai concret, consecințele provocate de evacuarea consumatorului și a familiei acestuia din locuința, este important ca instanța națională competentă să aibă la dispoziție măsuri provizorii care să-i permită să suspende sau să împiedice o procedură nelegală de executare atunci când dispunerea unor astfel de măsuri se dovedește necesară pentru a garanta protecția efectivă urmărită de Directiva nr.93/13,
Așadar, dacă principiul răspunderii nelimitate pentru datorii ale debitorului intră în coliziune cu acest drept al debitorului la locuința familială, întrucât executarea se poartă chiar asupra acestei locuințe, iar executarea silită imobiliară nu este evidențiată prin scop, interes legitim și finalitate, atunci principiul din dreptul contestatorilor se înlătură de la aplicare și se va da eficiență dreptului fundamental la locuința al debitorului garantat de art.7 din Carta Drepturilor Omului.
Legislația ajustării datoriilor (care implică și iertări de datorie) servește în mod evident unor politici sociale și economice legitime și, deci, nu este prin ea însăși (ipso facto) o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate privată.
În practica CEDO s-a pronunțat o decizie (speța Băck vs. Finlanda, cu nr._ ) care a confirmat în mare parte această soluție.
În consecință, legislația protecției debitorului este primordială în ordinea de preferință a normelor de protecție și garantare a dreptului de proprietate. O normă internă care ar inversa această ordine de preferință (așa cum este, spre exemplu, principiul răspunderii nelimitate pentru datorii, din Codul nostru civil) ar încălca CEDO.
Din dispozițiile art. 258 alin. 2-3 Cod civil, rezultă că familia are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului, acesta din urmă fiind obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei.
Familia este, în sensul acestei dispoziții, o entitate colectivă beneficiară de drepturi proprii. Din acest punct de vedere, familia nu este o simplă sumă a indivizilor care o compun. În formula „familia are dreptul la ocrotire”, accentul este pus pe entitatea colectivă, și nu pe membrii individuali ai familiei. Aceasta nu înseamnă că indivizii nu ar avea dreptul la protecție, ci doar că subiectul protecției este ceva mai înalt, mai important decât persoana privită individual: familia, celula de bază, celula stem a societății.
Față de toate aceste aspecte, față de faptul că linia de credit acordată societății debitoare în cuantum de 49.900 lei, a fost achitată,în rate lunare, aproape jumătate de către debitorul principal către Raiffeisen, societatea intrând în imposibilitate de plată în jumătatea anului 2008, față de faptul că executarea imobilului nu poate acoperi nimic din suma fabuloasă pretinsă de creditorul K., sumă ce nu le-a fost dovedită prin nici un înscris, față de dispozițiile legale interne și internaționale cu privire la interesul promovării unei cereri, de scopul executării silite, de proporționalitatea măsurilor dispuse, de dreptul la locuință al debitorului și dreptul familiei la ocrotire, contestatorii au considerat că executarea imobiliară pornită este nelegală.
Contestatorii au solicitat astfel admiterea contestației formulată și pentru motivele mal sus indicate, să se dispună anularea executării imobiliare și a tuturor actele înfăptuite în cadrul acestei executări.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art. 711 și 712 alin.3 teza a 2 Cod procedură civilă, Carta drepturilor omului și practica CEDO.
Urmare solicitării instanței, la data de 07.05.2015, prin compartimentul registratură, SCPEJ O. D. - C. și N. A. a înaintat la dosar copii certificate de pe înscrisurile aflate la dosarul de executare nr.2674/2014 (filele 63-115).
La data de 25.05.2015, prin același compartiment, intimata a depus la dosar note scrise, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 118-146).
La termenul de judecată din data de 26.05.2015, contestatorii au depus la dosar o cerere precizatoare prin care au solicitat anularea încheierii de investire cu formulă executorie a contractului de credit nr.362/27.12.2007 privind pe creditorul ., reprezentat legal al Secapital, pronunțată la data de 12.12.2014 de Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._ .
Pentru lipsa calității de creditor a oricăror dintre cele două societăți reținute prin încheierea atacată cât și a lipsei calității de reprezentant a acestora și a cesionarului K. SA, fiind încălcate disp. art.84 Cod procedură civilă cu privire la reprezentarea persoanelor juridice și 640 ind.1 Cod procedură civilă.
Contestatorii au considerat că mandatul prezentat instanței nu este valabil și nici sub aspectul duratei mandatului având în vedere disp. art.2015 Cod civil, care limitează durata mandatului pentru o perioadă de 3 ani.
Anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 05.02.2011 de SCPEJ O. D. - C. și N. A. în dosarul nr.2672/2014.
Pentru considerentele menționate la pct. 1, fiind astfel încălcate disp.art.632 Cod procedură civilă - temeiul executării.
Pentru lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Suma solicitată spre plată în cuantum de 93,784,06 lei, nerezultând din nici un act însușit de debitorul principal sau fideiusor, titlul executoriu cuprinde elemente de determinare a cuantumului creanței, însă nici cesionarul-creditor (prin notificare sau cerere de executare) și nici executorul judiciar nu a procedat la identificarea în concret a acestei sume, nefiind astfel respectare prevederilor legale prev. de art.662 Cod procedură civilă și 686 Cod procedură civilă; lipsa unei calculații în baza contractului de credit, lipsa identificării plăților efectuate de către debitorul principal și a sumelor restante din creditul acordat acestuia, precum și lipsa modului de calcul și a individualizării debitorului principal și a celorlalte accesorii ale debitului principal sunt de natură a caracteriza creanța prin lipsa caracterului lichid.
Contestatorii au considerat că executarea silită este nulă pentru nerespectarea rigorilor legii cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, una din condițiile impuse prin lege pentru încuviințarea executării silite.
Arătarea în tot a executării silite și a tuturor actelor de executare efectuată și care vor urma a fi efectuate, unde contestatorii au invocat prescripția executării silite; art.705 și urm. Cod procedură civilă - termenul de prescripție începând să curgă gradual, pentru fiecare rată în parte, ultimul termen de plată fiind în decembrie 2009.
Termenul de 3 ani, începe să curgă cel mai târziu din 31.12.2009 și se împlinește în 31.12.2012.
Executarea silită pornită în anul 2010, invocată de cesionarul-creditor, nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție, atât timp cât s-a renunțat la acea executare și, mai mult, pornind și de la această dată până la data cumpărării creanței și, mai ales, până la data formulării cererii de executare termenul de prescripție a operat.
Totodată, contestatorii au invocat perimarea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr.22G/A/2009 de către Executor Bancar L. C. Gigel.
În tot acest timp nici debitorul principal și nici fideiusorii nu au făcut nici o plată, nici un act de recunoaștere a debitului, deoarece banca Raiffeissen nu a mai inițiat nici un demers în vedere recuperării diferenței mici care mai era de plată (arătând că s-au plătit ratele constant, până în luna iulie 2009), societatea a intrat în incapacitate de plată începând cu anul 2009 (atunci când mulți comercianți și-au închis porțile, situația economică din țară contribuind la eșecul economic al multora), iar contestatorii fideiusori au rămas fără venituri câțiva ani după 2009.
Contestatorii au arătat că cesionarul-creditor nu le-a comunicat niciodată cesiunea și nu le-a solicitat niciodată vreo plată, până la momentul somației din dosarul de executare.
Instanța de judecată urmează a constata că prin necomunicarea titlului executoriu - reprezentat de contract de credit nr.962/27.12.2007, act adițional nr.01/22.12.2008, graficul de rambursare (parte integrantă din contract, pct. II din ultima pag. din actul adițional sus indicat), Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare (contractual se completează cu CGDOB în raport cu care prevalează în caz de divergență de clauze, pct. 12.3 din art. 12 Alte clauze din Actul Adițional invocat)- părțile sunt grav vătămate în dreptul de a se apăra în fața solicitării cesionarului - creditor de a achita, în calitate de fidejusori o sumă enormă de bani.
Astfel, vătămarea este evidentă, suma solicitată nefiind în nici un fel determinată.
Astfel, contestatorii se află în situația în care nu au cunoscut ce s-a achitat de către debitorul principal, ce sumă a rămas de plată, care este modul în care a fost calculată suma solicitată, nu există o defalcare a debitului principal față de alte categorii de pretenții financiare, lipsește efectiv modul de determinare a debitului, ceea ce face ca creanța să nu fie lichidă.
În concluzie, în lipsa titlului, împreună cu toate anexele sale, contestatorii nu puteau să verifice veridicitatea și realitatea sumei solicitată și nu puteau verifica corectitudinea calculării acesteia, fiind lipsiți astfel de dreptul în apărare și proces echitabil, garanție dată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Contestatorii au considerat că executarea silită și evacuarea din locuință nu sunt rezonabile și nici echitabile și, deci, nu se respectă condiția proporționalității.
De asemenea, contestatorii au solicitat instanței să dea eficiență dreptului la protecție al familiei prevăzut de art.258 alin.2 Cod civil, adică anularea executării imobiliare pentru lipsă de interes și pentru nerespectare principiului proporționalității măsurilor, cu respectarea dreptului la protecție a familiei debitorului.
În drept,contestatorii au invocat dispozițiile art.705 Cod procedură civilă, art.700 Cod procedură civilă, art.711 Cod procedură civilă, art.722 Cod procedură civilă, art.719 Cod procedură civilă și celelalte dispoziții legale incidente în cauză în materia executării silite, cesiunii de creanță, contractului de mandat, practica CEDO, Carta Drepturilor Omului, Constituția României.
Contestatorii au depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, însoțită de un set de înscrisuri în original și în copie (filele 154-191).
Instanța a încuviințat pentru contestatori și intimată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La data de 08.06.2015, prin faxul instanței, intimata a depus la dosar note scrise la cererea precizatoare formulată de contestatori.
La termenul de judecată din data de 09.06.2015, contestatorii au depus la dosar în copie, actul adițional la contractul de credit din data de 10.07.2008 și înștiințare de plată.
La prezentul dosar a fost depus în copie dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei sector 4 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data 27.12.2007 a fost încheiat contractul de credit în descoperire de cont (overdraft) nr. 962, între Raiffeisen Bank SA pe de o parte, în calitate de împrumutător și T. Term Plast SRL pe de altă parte, în calitate de împrumutat, D. P. T. și D. M. F. semnând actul juridic în calitate de garanți fidejusori. Prin acest contract a fost acordat un credit sub formă de descoperire de cont în valoare de 52.800 lei, cu scadența la 18.12.2008. Prin actul adițional nr. 01/22.12.2008 încheiat între aceleași părți a fost modificată scadența la 18.12.2009.
Instanța mai reține că cei doi fidejusori s-au obligat solidar și indivizibil cu împrumutatul, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune, ceea ce permite creditorului să-i urmărească silit independent de acțiunea sa împotriva debitorului principal, conform art.1662 din Vechiul Cod civil în vigoare la data nașterii raportului juridic.
La 26.06.2014 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între Raiffeisen Bank SA în calitate de cedent, K. SA în calitate de cesionar și K. România SRL în calitate de administrator de creanțe, prin care au fost transmise creanțele rezultând din contractele de credit, precum și garanțiile aferente acestora împotriva debitorilor cedați, printre care și cei din prezenta cauză (f.114).
Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind identificată cu numărul de aviz 2014- T0O_-NUE.
Noul creditor - K. SA a formulat o cerere de executare a contractului de credit în descoperire de cont nr. 962/27.12.2007, completat prin actul adițional încheiat ulterior, fiind constituit dosarul execuțional nr. 2672/2014 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc SCPEJ O. D. C. și N. A.. În cadrul dosarului nr._/4/2014, soluționat de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost investit cu formulă executorie titlul mai sus menționat, conform încheierii pronunțate la 12.12.2014 (f.88) și îndreptate la 09.04.2015 prin menționarea corectă a creditoarei ca fiind K. SA și nu Secapital S.a.R.L (f.73).
Instanța apreciază că prin îndreptarea erorii materiale efectuată de completul de judecată în dosarul nr._/4/2014 au fost înlăturate neregularitățile privind identitatea dintre creditoarea care a demarat procedura urmării silite și autoarea cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, fiind acoperită astfel nulitatea încheierii de încuviințare a executării de către executorul judecătoresc sub acest aspect.
De asemenea, instanța mai constată că alături de cele două părți ale contractului de cesiune – cedentul Raiffeisen Bank SA și cesionarul K. SA a mai semnat actul juridic în discuție și K. România SRL, delegat de către cumpărător în vederea efectuării activității de colectare/recuperare a creanțelor neperformante, această înțelegere trilaterală justificând astfel calitatea de mandatar al lui K. România SRL împuternicit în acest sens de K. SA, fără a mai fi necesară verificarea procurii ce datează din 2011, contestată de către debitori în prezenta cauză.
Dispozițiile art.84 al.1 Cod procedură civilă invocate de contestatori sunt justificate în ceea ce privește reprezentarea persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată, ceea ce s-ar traduce prin neluarea în seamă a întâmpinării formulate de mandatarul K. România SRL care nu îndeplinește calitatea nici de avocat și nici pe cea de consilier juridic. Aceste prevederi legale de strictă aplicare nu pot afecta însă procedura execuțională derulată prin intermediul SCPEJ O. D. C. și N. A., creditorul putând formula cerere de executare silită prin orice mandatar care își dovedește această calitate.
Instanța mai arată că cesiunea a intervenit în mod valabil între contractanți, actul juridic producându-și efectele independent de comunicarea lui către debitor, concluzie ce se deduce din interpretarea art.1573 Cod civil. Comunicarea cesiunii este o condiție de opozabilitate a actului și nu de validitate a acestuia, debitorul fiind ținut să plătească cesionarului numai dacă a fost notificat în condițiile legii (art.1578 și urm. Cod civil).
În cazul de față contractul de cesiune a fost comunicat contestatorilor la data de 15.09.2014, la adresa cu care figurează în cartea de identitate (f.124-133) și prin urmare intimata a probat valabilitatea efectuării notificării. Nu pot fi reținute apărările acestora privind viza de reședință menționată pe actele de identitate – verso (f.160), deoarece aceasta a operat doar în intervalul 06.06.2013 – 05.06.2014, deci anterior datei la care s-a comunicat cesiunea. Nu i se poate imputa cesionarului nici faptul că ar fi trebuit să preia de la cedent date, relații din care ar fi rezultat probabilitatea ca și la data notificării cei doi contestatori să locuiască la adresa de reședință, atât timp cât aceștia din urmă au obligația de a cere notarea în registrele publice a tuturor modificărilor care intervin în legătură cu locuința lor în fapt. În orice caz, contractul de cesiune le-a devenit opozabil petenților cel mai târziu cu ocazia derulării prezentului litigiu, ceea ce înseamnă că o eventuală plată pe care ar dori să o presteze după acest moment ar trebui să-l vizeze pe cesionar, dar nu se pune însă această problemă atât timp cât este contestată creanța.
Ca urmare a celor analizate mai sus, instanța apreciază ca neîntemeiate apărările formulate pe cale de excepție, respectiv lipsa calității procesuale active a creditorului K. SA, lipsa calității de reprezentant a ., lipsa calității de reprezentant a Secapital SaRL de creditor din cererea de investire cu formulă executorie și lipsa dovezii de reprezentare a împuterniciților . și Secapital SaRL, motiv pentru care vor fi înlăturate din perspectiva legalității actelor de executare.
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de contestatori, instanța reține că prin contractul de credit nr. 962/2007 modificat prin actul adițional nr. 01/22.12.2008 a fost stabilită scadența finală a creditului la data de 18.12.2009. La fila 26 din dosar s-a depus de către intimată somația nr.01/02.06.2010 emisă în dosarul de executare nr.220/A/2009 de către executorul bancar L. C. Gigel în vederea recuperării debitului rezultat din același contract de credit, acesta fiind singurul act de executare ce aparține dosarului nr.220/A/2009, atașat la prezenta cauză.
Conform susținerilor intimatei, la data de 11.12.2014 a fost demarată cea de-a doua executare silită și care face obiectul contestației de față.
Potrivit art.405 Cod procedura civilă, dispoziții reluate și de prevederile art.706 din Noul Cod procedura civilă republicat, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cerere executarea silită.
Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, conform art.389 Cod procedură civilă (art.697 Noul Cod procedura civilă).
Art.405 ind.2 Cod procedura civilă care reglementează întreruperea cursului prescripției arată în cuprinsul alineatului 3 că aceasta nu intervine în situația în care cererea de executare silită s-a perimat (art.709 al.3 din Noul Cod procedura civilă).
Prin urmare, o cerere de executare silită lăsată în nelucrare de către creditor, cu consecința perimării acesteia ce se produce de drept, în virtutea legii, nu mai este aptă să conducă la întreruperea cursului prescripției de a cere executarea silită, astfel că o nouă cerere de executare trebuie să fie formulată de către creditor cu respectarea termenului de 3 ani calculat de la același moment inițial – al nașterii dreptului de a cere executarea silită.
Într-o situație similară cu cea expusă mai sus se regăsește și creditoarea din prezenta speță, care a dovedit că a efectuat un act de urmărire în dosarul de executare nr. 220/A/2009 la data de 02.06.2010, după care a început o nouă executare în dosarul nr. 2672/2014 la data 11.12.2014.
Primul dosar de executare nefiind finalizat, instanța constată că a intervenit în privința acestuia perimarea executării silite cu consecința neîntreruperii cursului prescripției. Așadar, creditoarea era ținută de termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea unei noi cereri, termen ce se calculează de la data scadenței finale a creditului - 18.12.2009 ce a determinat nașterea creanței pretinse și care este anterior momentului 02.06.2010, când a fost emisă somația în primul dosar de executare. Cum un astfel de termen s-a împlinit la 18.12.2012, cererea înregistrată la SCPEJ O. D.- C. și N. A. la data de 11.12.2014 a fost formulată tardiv, intervenind între timp prescripția dreptului de a mai urmări creanța împotriva debitorilor. Chiar și în eventualitatea în care prin emiterea somației din 02.06.2010 ar fi intervenit o întrerupere a cursului prescripției, calcularea unui nou termen începând cu acest moment ar fi condus la împlinirea lui la 02.06.2013, care este tot anterior datei demarării celei de-a doua executări silite. Nu pot fi reținute apărările intimatei privind plățile parțiale/recunoașterea datoriei de către debitori atât timp cât nu au fost argumentate și în plan probator.
În considerarea celor expuse, instanța apreciază că a intervenit sancțiunea invocată de către contestatori, sens în care, primind excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, va anula întreaga executare silită pornită de SCPEJ O. D.- C. și N. A. în dosarul de executare nr. 2672/2014 O. (ceea ce presupune implicit și anularea tuturor actelor de executare enumerate de petenți în mod distinct), precum și încheierea de învestire cu formulă executorie pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 12.12.2014 în dosarul nr._/4/2014, îndreptată la 09.04.2015.
În considerarea celor dezvoltate și având în vedere soluția ce se va pronunța, instanța nu va mai supune analizei celelalte motive de nulitate invocate de părți în cuprinsul cererii.
Față de cererea cu care a fost învestită și făcând aplicarea art.722 al.1 Cod procedură civilă va dispune întoarcerea executării silite cu privire la suma de 1885 lei reprezentând debit recuperat de la debitori până la data pronunțării hotărârii, conform adresei emise de executorul judecătoresc (f.202), cu consecința obligării intimatei la restituirea acestei sume către contestatori.
Ca urmare a desființării întregii executări contestate de petenți, instanța apreciază că nu mai subzistă fundamentul care să impună o analiză a solicitării de suspendare a executării silite, motiv pentru care va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 c.proc.civ. instanța va obliga intimata la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către contestatori, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea completată, formulată de contestatorii D. P. T., CNP_ și D. M. F., CNP_, ambii cu domiciliul în București, ., ., etaj 6, apartament 38, sector 6, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de avocat I. L. N., în București, ., ., etaj 7, apartament 68, sector 5, în contradictoriu cu intimata K. SA, cu sediul în Polonia, ., 54-204 Wroclaw, înregistrată în Registrul Instanței Naționale ținut de Instanța Districtului Wroclaw - Fabryczna in Wroclaw sub nr._ din data de 07.09.2005, având număr de identificare fiscal_, prin reprezentant convențional K. România SRL, cu sediul în București, ..1, etaj 10, sector 4, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI nr._, atribut fiscal RO.
Anulează întreaga executare silită pornită de SCPEJ O. D.-C. și N. A. în dosarul de executare nr. 2672/2014.
Anulează încheierea de învestire cu formulă executorie pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 12.12.2014 în dosarul nr._/4/2014, îndreptată la 09.04.2015.
Dispune întoarcerea executării silite și obligă intimata să restituie contestatorilor suma de 1885 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatorilor suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VB/Thred.MV
6 ex./2015
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 6394/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4959/2015. Judecătoria... → |
|---|
