Contestaţie la executare. Sentința nr. 7130/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7130/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7130/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7130
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul S. C. de Obstetrică și Ginecologie Profesor Dr. P. S. în contradictoriu cu intimații B. G. M. și B. D..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 9.09.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015 sub nr._, contestatorul S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., în contradictoriu cu intimații B. G. M. și B. D., a formulat contestație la executare împotriva executării silite în dosarul de executare nr. 550/2015 al SCPEJ D., C. & Asociații, a încheierii de încuviințare a executării silite, suspendarea executării silite începute de SCPEJ D., C. & Asociații în dosarul nr.550/2015, anularea în totalitate sau reducerea cheltuielilor de executare, a onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocațial în faza de executare, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, potrivit cu prevederile art. 7 din OG nr. 22/2002, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plată taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Având în vedere faptul că, în principal, motivele contestației sunt întemeiate pe dispozițiile OG nr. 22/2002, contestatorul a apreciat că aceste prevederi legale sunt aplicabile în speța de față.
Contestația la executare are ca obiect executarea începută pentru suma de 601.000 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 1.240 lei, onorariul executorului în cuantum de 39.642,03 lei, onorariul avocat în executare în cuantum de 50.000 lei.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că executarea silită împotriva debitoarei a fost pornită de SCPEJ D., C. & Asociații, în dosarul de executare nr. 543/2015, la cererea creditorilor B. G. M. și B. D., în baza deciziei penale nr. 537/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
Prin decizia susmenționată, debitoarea a fost obligată în solidar cu co-inculpații C. F. D., M. B. și O. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente Municipiul București și Ministerul Sănătății la plata sumei totale de 4.270.000 euro, reprezentând daune morale, 37.000 euro și 4.000 lei daune materiale ½ din suma de 45.255,60 lei, cheltuieli judiciare, către părțile vătămate: B. C. M., B. I., P. G. S., A. M. N., Yilmaz Aii R., Yilmaz (fostă D.) M., F. V. V., F. V., D. A., D. F., B. G. M., B. D., Comean A. C., Comean F., C. L. Ș., C. A., C. Ș., C. A., S. M., S. A. C., Comean M. D., S. R. M., S. Ș. M..
Până la această dată au formulat cerere de executare silită părțile vătămate Comean A. C., C. F., C. L. Ș., C. A., C. Ș., C. A., S. M., S. A. C., Comean M. D., S. R. M., S. Ș. M., B. G. M., B. D..
În prezenta cauză, debitoarea S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. este executată pentru suma de 601.000 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariile executorului și avocatului.
Până în acest moment, executorul judecătoresc a pronunțat încheierea din 03.06.2015 prin care a încuviințat executarea, a emis somația din data de 03.06.2015 și a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei deschise la Trezoreria Sector 6, Banca Comercială Română, Piraeus Bank România SA și UniCredit Ț. Bank SA.
Atât creditorii cât și executorul au acționat cu rea-credință pornind executarea silită împotriva debitoarei, adăugând totodată creanței existente o sumă de 89.642,03 lei cu titlu de onorarii (executor și avocat) exagerat de mari în raport cu munca prestată.
Contestatorul a considerat că executorul judecătoresc a început executarea silită înainte de a împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut la art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
De fapt, executorul judecătoresc a mai încercat odată executarea silită, chiar înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, aspecte care au fost sancționate de Judecătoria Sectorului 6 în dosarele cu nr._/303/2014 și nr._/303/2014, anulându-se executarea silită în ambele cazuri.
În situația de față, imediat după pronunțarea hotărârii, debitoarea a început demersurile pentru obținerea de fonduri pentru plata creanței, situație care nu poate fi rezolvată într-un termen atât de scurt.
S. C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S. nu are un buget atât de mare pentru a acoperi creanța solicitată, motiv pentru care s-a adresat ordonatorului de credite prin adresa nr. 2184/06.04.2015 pentru a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Așadar nu se poate reține culpa sau reaua-credință a debitoarei pentru neachitarea creanței, dat fiind că instituția nu dispune de fondurile necesare și a făcut dovada că a întreprins toate demersurile pentru obținerea fondurilor în vederea plății creanței.
Este adevărat că autoritățile statului sunt cele care trebuie să efectueze toate demersurile și diligențele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești și că nu ar fi oportun să se solicite, unei persoane care deține o creanță împotriva unei instituții a statului, ca după finalizarea procedurii judiciare să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, însă situația de față nu reprezintă o încercare de tergiversare inutilă, fiind doar o măsură de protecție a funcționalității unei unități medicale indispensabile societății.
Legiuitorul a prevăzut acest termen de 6 luni tocmai pentru a proteja instituțiile publice de actele de executare, atunci când bugetul instituției este limitat strict la cheltuielile de administrare și de personal.
Începerea executării silite prin poprire prejudiciază grav activitatea debitoarei, având în vedere faptul că prin contul deschis la Banca Comercială Română, se fac operațiunile de transfer al drepturilor salariale ale angajaților Spitalului C. de Obstetrică și Ginecologie Prof. Dr. P. S., iar aceste sume nu pot fi poprite.
Conturile deschise la celelalte bănci comerciale, respectiv UniCredit Tiriac Bank SA și Piraeus Bank SA, folosesc pentru plățile serviciilor medicale prin card bancar, iar poprirea acestor conturi va duce la indisponibilizarea sumelor existente în aceste conturi, sume indispensabile pentru desfășurarea activității.
Cu privire la cererea având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării urmează a se observa faptul că executorul judecătoresc a dispus încuviințarea executării silite cu încălcarea prevederilor art. 1 din OG nr. 22/2002, în sensul că nu a transmis anterior începerii executării o înștiințare debitorilor pentru a fi găsite soluții în vederea identificării și virării fondurilor necesare pentru plata creanței.
Cu privire la cererea de anulare sau reducere a cheltuielilor de executare, a onorariului executorului judecătoresc și a onorariului avocațial în faza de executare, contestatorul a solicitat a se avea în vedere, în primul rând, faptul că acesta a făcut demersuri pentru a asigura fondurile necesare plății creanței, în sensul celor prevăzute de art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002, astfel că mai înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 2 din OG nr. 22/2002, contestatorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor și onorariului în executare.
Pe de altă parte, contestatorul a solicitat a se avea în vedere cuantumul exagerat de mare al onorariilor solicitate în faza de executare.
Executorul judecătoresc a pronunțat o încheiere de încuviințare a executării, a emis o somație către debitoare și a transmis adrese de înființare a popririi către patru bănci, solicitând un onorariu de 39.642,03 lei, plus cheltuieli de executare în valoare de 1.240 lei.
Contestatorul a considerat că aceste sume sunt exagerat de mari în raport cu activitatea și munca depusă, iar cheltuielile nu sunt justificate cu documente fiscale.
În cadrul dosarului de executare, avocatul creditorilor a solicitat un onorariu de 50.000 lei, conform facturii . nr. 18/29.05.2015, suma solicitată ca și onorariu avocațial fiind mult prea mare în raport de activitatea depusă de avocat.
Singura activitate desfășurată de avocat în această situație a fost aceea de a depune cererea de executare, activitate care nu necesită mai mult de o jumătate de oră, iar acest onorariu nu a fost plătit de creditori și, respectiv, încasat efectiv de avocat.
A fost emisă o factură pentru o sumă exagerată și se așteptă ca această sumă să fie plătită din bugetul statului.
A considerat contestatorul că instanța poate cenzura onorariile solicitate, atât de executor cât și de avocat.
Din punctul contestatorului de vedere, debitoarea nu ar trebui obligată să suporte nicio cheltuială suplimentară, dacă face dovada că a întreprins demersurile necesare pentru plata creanței, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 3 din OG nr.22/2002.
Față de cele expuse mai sus, contestatorul a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, să se dispună suspendarea executării până la rămânerea definitivă a hotărârii, anularea executării începută de SCPEJ D., C. & Asociații, în dosarul de executare nr.550/2015 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 1,2,3,6,7 din OG nr. 22/2002, art. 71-718 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: somație nr. 4368/09.07.2015, încheiere din 01.07.2015, încheiere nr. 1133/29.06.2015, adresa nr. 2184/06.04.2015, adresele nr. 3741/19.01.2015, nr. 3755/19.05.2015, nr. 2603/17.04.2015, bugetul pe titluri de cheltuieli, articole pe anul 2015 și estimări pentru anii 2016-2018, hotărârea nr. 425/2008 cu anexă, sentința penală nr. 599/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010, decizia penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală în dosarul nr._/303/2010.
Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată, respectiv a cererii de suspendare a executării silite, precum și a cererii de anulare/reducere a cheltuielilor de executare, în condițiile în care, pe de o parte, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr.22/2002 iar, pe de altă parte, în speță sunt 7 (șapte) debitori cu privire la care a fost începută executarea silită, contestatorul nefiind mandatat de către ceilalți să solicite în numele tuturor anularea actelor și a cheltuielilor de executare, cheltuieli care îi privesc pe toți, sumele solicitate nefiind disproporționat de mari în comparație cu volumul de muncă, numărul de debitori, activitățile prestate până în prezent și de aici în continuare, sens în care cererea contestatorului este neîntemeiată și inadmisibilă raportat la modul în care a fost formulată, contestatorul neavând posibilitatea de a solicita anularea întregii executării sau a cheltuielilor de executare, neavând un astfel de mandat.
În fapt, după redactarea deciziei penale nr. 537/2015 a Curții de Apel București și având în vedere faptul că în speța nici unul dintre debitori nu și-au manifestat voința de a executa de bună voie titlul executoriu, intimații s-au văzut nevoiți să solicite SCPEJ D., C. și Asociații executarea silită a celor 7 debitori (C. F. D., M. B., O. Gigel, contestatorul, asigurătorul Astra SA, Ministerul Sănătății, Municipiul București prin Primar).
Prin cererea ce formează obiectul acestei cauze, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită (care, conform legii se poate realiza numai dacă nu sunt îndeplinite dispozițiile legale, privitoare la conținutul actelor, dar nu este cazul), însă din motivare rezultă că singurul motiv al contestatorului a fost faptul că nu deține banii în buget, dar acesta nu este un motiv de anulare a actelor de executare prevăzut de lege pentru admisibilitatea contestației la executare.
Contestatorul a susținut că ar trebui anulate actele de executare întrucât nu are banii în buget și nu i s-ar fi acordat termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, însă susținerile au fost false și de natură a tergiversa cauza, întrucât O.G. nr. 22/2002 nu se aplică în cauză, dacă instanța va considera că s-ar aplica, deja a trecut un an de la notificarea contestatorului, iar aceasta nu a luat nici o măsură, deci prezenta contestație nu numai că a fost făcută cu rea credință, dar a încercat să tergiverseze cauza, deși a susținut contrariul.
Prin cererea formulată, contestatorul a susținut că, fiind o instituție medicală și neavând fondurile necesare ar trebui să i se aplice prevederile O.G. nr. 22/2002 și să i se acorde un termen de 6 luni, deși legea nu prevede în mod imperativ această facilitate.
În opinia intimaților, prevederile O.G. nr. 22/2002 nu sunt aplicabile debitoarei din prezenta cauză, potrivit art. 322 alin. 2 din O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ – teritoriale.
Pe de altă parte, practica judiciară națională este unanimă în a aprecia cu privire la inexistența obligației de parcurgere a unei astfel de proceduri prealabile, executarea silită inițială împotriva debitoarei instituții publice fiind perfect legală, chiar dacă creditorul va fi îndestulat înăuntrul termenului de 6 luni, instituit de lege.
Mai mult decât atât, dacă ar fi să se ia în considerare susținerea reclamantei trebuie avut în vedere faptul că la data de 22.07.2014 s-a comunicat reclamantei încheierea din data de 08.07.2014 emisa SCPEJ D., C. si Asociații, prin care aceeași debitoare a fost informată/notificată că trebuie să achite creanța pe care o intimații o dețin și nu a luat nici o măsură.
Creanța pe care o are de plată a rămas aceeași cu cea pe care o avea de pildă în luna iulie 2014, astfel că a avut la dispoziție un an, nu 6 luni să ia măsurile necesare și nu a întreprins nici un demers, cu atât mai mult cu cât nu au făcut nici o dovadă că în următoarea perioadă se vor include în buget sumele necesare pentru plata titlului executoriu. Acesta este considerentul pentru care rezultă fără dubiu că prezenta contestație nu este decât o încercare de tergiversare.
Debitoarea a încercat în mod abuziv să solicite aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe, încercând să obțină de două ori câte un termen de grație de 6 luni, fapt ce nu este prevăzut în dispozițiile legale pe care le-a invocat, astfel că solicitarea sa prezentă nu poate decât să fie respinsă ca neîntemeiată.
De aici rezultă fără dubiu că, deși a susținut contrariul, contestatorul a încercat numai să tergiverseze cauza și să amâne cât mai mult obligația de plată, deși au trecut 5 ani de la momentul producerii incendiului și în mod normal acesta urma să suporte rigorile legii pentru ceea ce se întâmplase în cadrul unității medicale.
Intimații au menționat că, deși au formulat apel împotriva sentinței penale nr.599/2013, contestatorul - inculpat în cauză, nu a criticat soluția Judecătoriei Sector 6 București cu privire la cuantumul daunelor morale, neformulând apel pe latură civilă, ceea ce înseamnă că încă din anul 2013 și-a însușit obligația de a plăti despăgubirile părților civile, însă nu a luat nici o măsură pentru a duce la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa.
Mai mult decât atât, în speță, debitoarea a făcut dovada existenței fondurilor, ceea ce a dus automat și la dovada relei credințe a debitoarei și la încercarea de tergiversare cât mai mult, de parcă nu ar fi fost suficienți 5 ani.
Deși a susținut că prin contul deschis la BCR SA s-ar efectua plata salariilor angajaților, totuși până în prezent nu a făcut o asemenea dovadă, prin prezentarea statelor de plată, care ar fi dus în mod automat la ridicarea popririi pe contul respectiv, sens în care susținerile intimaților au fost dovedite prin încheierea din data de 02.07.2015 emisă de SCPEJ D., C. și Asociații, contrar susținerilor nedovedite ale contestatorului.
Mai mult decât atât, contestatorul a solicitat acordarea unui termen de grație și amânarea plății (deși a beneficiat de un termen de grație de un an, de la ultima notificare), dar nu a existat nicio certitudine că dacă ar mai trece încă trei luni debitoarea ar avea fondurile necesare pentru plata creanței pe care o dețin intimații.
De altfel, textele legale amintite nu fac altceva decât să acopere printr-un Cadru legislativ inadecvat refuzul autorității de a se conforma imediat și de bună voie unui titlu executoriu, aflându-se pe o pretinsă poziție de superioritate față de orice altă persoană debitoare, fapt ce contravine dispozițiilor CEDO, referindu-se aici la dreptul creditorului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție.
Astfel, lipsa fondurilor fiind singurul motiv invocat de debitor rezultă fără dubiu, conform dispozițiilor CEDO că acțiunea și cererea de amânare a plății urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Mai mult decât atât, de la prima încuviințare a executării silite (23.06.2014) până la data de 06.04.2015 (data adresei către Administrația Spitalelor), debitoarea a stat în pasivitate și nu a luat nici o măsură, deși cunoștea prevederile OG nr.22/2002 (după propria susținere că i s-ar aplica dispozițiile OG nr.22/2002, aflându-se în interiorul termenului de grație de 6 luni), astfel că prezenta solicitare de acordare a unei eventuale amânări a plății sau de suspendare executării în ceea ce privește debitoarea, nu este decât o încercare de tergiversare, fiind o cerere neîntemeiată, neîncadrându-se în nici un fel în termenul rezonabil privind executarea unei hotărâri irevocabile, termen prevăzut de lege.
Trebuie avute în vedere hotărârile instanțelor din România (sentința civilă nr.4307/2011 a Tribunalului B., decizia civilă nr. 1165/2009 a Curții de Apel București, sentința civilă nr. 1605/2010 a Judecătoriei Năsăud și alte hotărâri), prin care s-a constatat că OG nr.22/2002 încalcă dispozițiile art. 6 din CEDO, sens în care s-a decis că nu trebuie și nu pot fi aplicate dispozițiile OG nr.22/2002.
În concluzie, solicitarea de anulare a actelor de executare trebuie să fie respinsă ca neîntemeiată, pe de o parte pentru faptul că actele au fost emise cu privire la toți debitorii, iar dacă s-ar impune vreo anulare ar fi numai una parțială, cu privire la contestator iar, pe de altă parte, cererea este neîntemeiată, întrucât nu se invocă vreun viciu procedural care ar duce la vreo sancțiune, ci la lipsa de fonduri a debitoarei, aspect care nu poate duce la anularea actelor de procedură, ci la respingerea ca neîntemeiată a cererii, aceasta nefiind unul dintre motivele care ar duce la admiterea contestației la executare.
Privitor la cererea de anulare sau reducere a cheltuielilor de executare constând în onorariul de executor și onorariul de avocat, intimații au solicitat respingerea acestei cereri, în condițiile în care onorariul solicitat privește întreaga executare (cei 7 debitori), iar activitatea nu a durat numai jumătate de oră, cât s-a depus cererea, ci a cuprins mai multe activități anterioare începerii executării, activități în cadrul dosarului de executare silită, precum și în cadrul contestațiilor la executare și alte dosare ce au legătură cu executarea.
Astfel, pe rolul Judecătoriei Sector 6 București se află dosarele:_ (în care au formulat punct de vedere și cu privire la cererea de suspendare provizorie, întâmpinarea prezentă, asistență și reprezentare pe tot parcursul dosarului);_/303/2015 (în care au formulat întâmpinare, asistență și reprezentare juridică).
Pe rolul Judecătoriei Sector 3 București se află dosarele:_/301/2014 (în care au reprezentat părțile în prima contestație la executare);_/301/2015 (în care au formulat punct de vedere cu privire la suspendarea provizorie);_/301/2015 (în care au formulat întâmpinare, asistență și reprezentare juridică).
Urmează să se constate că nu se impune diminuarea cuantumului onorariului de avocat, întrucât cuantumul daunelor morale ce urmează a fi acordate voit sau silit este de 601.000 Euro, iar onorariul de avocat perceput pentru faza executării silite a acestor sume de bani este mai mic de 2% din valoare, ceea ce demonstrează încă odată că nu este disproporționat în raport de valoarea și complexitatea cauzei. În cazul onorariului executorului judecătoresc situația este identică.
Față de complexitatea și circumstanțele cauzei, intimații au considerat că nici măcar cuantumul de 10 %, cuantum permis de legislație, nu ar fi fost disproporționat față de valoarea sumei ce urmează să fie executată, în condițiile în care ar fi fost cerută.
Activitatea avocatului, precum și a executorului judecătoresc, dat fiind numărul mare de debitori, nu se reduce decât la ceea ce a susținut contestatorul, în mod voit lacunar, ci a fost și în continuare este susținută și consistentă, având în vedere faptul că fiecare debitor încearcă să scape executării și ceilalți să răspundă pentru el, exact atitudinea pe care o are și contestatorul în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, intimații au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestația la executare astfel cum a fost formulată întrucât, pe de o parte, nu i se aplică dispozițiile OG nr.22/2002 iar, pe de altă parte, cererea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă, contestatorul neputând și neavând mandate din partea tuturor debitorilor, cererea fiind făcută doar pentru a tergiversa cât mai mult momentul la care se va executa obligația de plată stabilită de Curtea de Apel București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 si urm. Cod procedură civilă, OG nr.22/2002, art. 780 Cod procedură civilă, art. 622 Cod procedură civilă, art. 662 Cod procedură civilă.
L0a data de 01.09.2015, B. D., C. & Asociații a depus în copie certificată dosarul de executare nr.550/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 537/A/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală contestatorul S. C. de Obstetrică și Ginecologie ”Prof. Dr. P. S.” a fost obligat în solidar cu inculpații C. F. D., M. B. și O. Gigel, și în solidar cu părțile responsabile Municipiul București și Ministerul Sănătății să plătească câte 300.000 euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile B. G. M. și B. D..
Întrucât contestatorul nu a adus la îndeplinire de bunăvoie obligația mai sus menționată, la data de 02.06.2015 intimații B. G. M. și B. D. a depus cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 550/2015 instrumentat de SCPEJ D., C. & Asociații, filele 632-634.
Prin încheierea din data de 03.06.2015, filele 576-578, emisă de SCPEJ D., C. & Asociații în dosarul de executare nr. 550/2015 a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatorului în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de decizia penală nr. 537/02.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, pentru recuperarea sumei de 600.000 Euro, reprezentând daune morale, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Prin aceeași încheiere, SCPEJ D., C. & Asociații a stabilit cheltuielile de executare ca fiind în sumă de_,03 lei, din care:_ lei onorariu avocat, 1240 lei cheltuieli procedurale, iar_,03 lei, inclusiv TVA onorariu executor judecătoresc, fila 577.
Analizând contestația de față, instanța reține că în art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă se prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în alineatul 2 că, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Prin urmare, prin aceste dispoziții legale se consacră principiul conform căruia o obligație stabilită printr-un titlu executoriu se execută de bunăvoie de către debitor și se stabilește că, numai în caz contrar, se va putea recurge la executarea silită. Așadar, din prevederile legale invocate rezultă că singura modalitate în care intimatul putea să obțină drepturile cuvenite era demararea procedurii de executare silită, în condițiile în care de la data pronunțării hotărârii prin care acestea i-au fost recunoscute și până la data de 02.06.2015 (când a depus cererea de executare silită) contestatorul nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația sa.
Față de aceste considerente, instanța reține totodată că debitorul-contestator este în culpă pentru declanșarea procedurii de executare silită, fiind așadar obligat să suporte cheltuielile de executare, conform art. 670 alin 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile statale sunt cele care trebuie să efectueze toate demersurile și diligențele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești și că nu este oportun să se solicite unei persoane care deține o creanță împotriva statului, ca după finalizarea procedurii judiciare să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată, ajungându-se, practic, la o tergiversare inutilă a îndestulării creditorului pe seama statului debitor (a se vedea în acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, S. contra Romaniei, O. contra Romaniei, Ș. împotriva României). Astfel, în cauzele amintite, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Totodată, dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
În cauza Ruianu c. României, Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți.Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.
Față de cele mai sus arătate și de prevederile O.G. nr. 22/2002, care stabilește un termen de grație în favoarea instituțiilor publice, instanța consideră că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituția României, se impune a se aplica cu prioritate în soluționarea cauzei de față Convenția Europenă a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Or, având în vedere că în speță intimatul creditor a obținut titlul executoriu prin care-i sunt recunoscute drepturile după 5 ani de la producerea evenimentului care a generat daunele, cât și obiectul hotărârii se execută, respectiv daune morale, instanța consideră că nu este rezonabil să se ceară creditorului a aștepta un nou interval de timp până a-și vedea realizate drepturile.
De asemenea, instanța apreciază că era în sarcina debitorului să facă demersuri pentru prevederea în bugetul său a sumelor la care urma să fie obligat prin hotărâre judecătorească fiind rezonabil de presupus că, atât timp cât nu a contestat în apelul său cuantumul creanței la care fusese obligat prin sentința penală nr. 599/09.07.2013 sumele stabilite de instanța de fond erau o creanță certă ce urma a fi suportată de debitor încă de la data pronunțării asupra fondului-iulie 2013.
Ca atare, instanța apreciază că aplicarea O.G. nr. 22/2002 în speța concretă este de natură să aducă atingere dreptului creditorului consacrat prin articolul 6 par. 1 al Convenției.
Nu va fi reținută nici apărarea contestatorului în sensul că nu dispune de un buget atât de mare pentru a acoperi creanța solicitată, întrucât această împrejurare nu constituie un motiv de nelegalitate a executării silite, iar simpla lipsă de lichidități nu poate scuti debitorul de executarea obligațiilor ce-i revin.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 1 din Legea 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: ...d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum în speță debitul urmărit este de 600.000 euro ( având în vedere cursul Euro la data de 03.06.2015, de 4,4375 lei/euro), se constată că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000. Totodată, având în vedere activitățile îndeplinite de executorul judecătoresc, dovedite cu înscrisurile din dosarul de executare, instanța apreciază că acest onorariu este corespunzător muncii depuse, astfel că nu se impune reducerea sa.
În ceea ce privește onorariul de avocat instanța reține că, potrivit art. 670 alin. 4 Cod procedură civilă,” sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni”.
Potrivit art. 451 alin. 2 ”instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Așadar, analizând, în temeiul dispozițiilor legale anterior invocate, cuantumul onorariului de avocat pretins de la debitor în cadrul cheltuielilor de executare, instanța apreciază că acesta este prea mare față de munca îndeplinită sau care ar putea fi îndeplinită de avocat. În acest sens se are în vedere faptul că în faza executării silite principalele atribuții revin executorului judecătoresc, și nu avocatului. Astfel, în dosarul de executare nr. 550/2015 activitățile îndeplinite până la data soluționării prezentei cereri de avocatul Purde O. au constat doar în redactarea și depunerea cererii de executare silită (înscris ce nu are un conținut complex). Cu înscrisurile depuse la dosar nu s-a dovedit efectuarea de către avocatul Purde O. a demersurilor arătate în întâmpinare, necesare în vederea legalizării hotărârii (neprobându-se nici cel puțin faptul că legalizarea hotărârii s-a făcut de către avocatul menționat) . Având în vedere că art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 prevede că avocatul are dreptul la onorariu pentru activitatea sa profesională, instanța consideră că nu prezintă nicio relevanță, în ceea ce privește valoarea onorariului, cuantumul debitului ce se urmărește a fi recuperat și nici cheltuielile pe care le implică activitatea unui cabinet de avocat (taxe, contribuții, etc), întrucât onorariul trebuie să reprezinte doar echivalentul muncii prestate în interesul clientului de către avocat.
În ceea ce privește apărarea intimatului în sensul că la stabilirea onorariului s-a avut în vedere și reprezentarea creditorului în cadrul unor eventuale contestații la executare, instanța consideră că doar în cadrul dosarelor în care sunt soluționate aceste acțiuni pot fi solicitate cheltuielile ocazionate de astfel de litigii. În acest sens se are în vedere că la momentul încheierii contractului de asistență juridică în vederea reprezentării creditorului pentru punerea în executare silită a unui titlu executoriu nu există certitudinea promovării unor acțiuni de natura celor enumerate de intimat. Pe de altă parte, doar instanța care soluționează contestațiile la executare sau căile de atac formulate are posibilitatea să aprecieze în ce măsură este îndreptățit creditorul la acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, ținând seama de culpa procesuală a părților, precum și stabilească suma cuvenită cu acest titlu.
Nu în ultimul rând, se reține că, în cauza de față, creditorul nu a depus la dosar contractul de asistență juridică pentru a dovedi activitățile pe care a fost împuternicit să le presteze avocatul său și pentru care s-a perceput un onorariu în valoare de_ lei.
În concluzie, raportat la activitățile îndeplinite de avocat și la cele care ar putea fi îndeplinite până la recuperarea creanței ( consultații acordate creditorului, depunerea cererii de începere a executării silite, urmărirea stadiului executării silite), precum și la complexitatea redusă a acestora, onorariul de avocat în cuantum de_ lei este nepotrivit de mare.
Pentru motivele anterior arătate, în temeiul art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va micșora onorariul de avocat datorat de contestator de la_ lei la_ lei.
Pe cale de consecință, în baza art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea din data de 03.06.2015 emisă în dosarul nr. 550/2015 al B. D., C. & Asociații, cu privire la cheltuielile de executare în sensul reducerii cuantumului onorariului de avocat aferent executării silite de la_ lei la_ lei, pentru care va continua executarea silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul S. C. DE OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE Prof. Dr. P. S., cu sediul în București, Calea Giulești nr. 5, sector 6, în contradictoriu cu intimații B. G. M., CNP_, cu domiciliul în București, .. 8, ., . și B. D., CNP_, cu domiciliul în București, .. 8, ., sector 1, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CA M. M. în București, Bulevardul Timișoara nr. 89, ., ..
Anulează în parte încheierea din data de 03.06.2015 emisă în dosarul nr. 550/2015 al B. D., C. & Asociații, cu privire la cheltuielile de executare în sensul reducerii cuantumului onorariului de avocat aferent executării silite de la_ lei la_ lei, pentru care va continua executarea silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7244/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 7152/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
