Contestaţie la executare. Sentința nr. 2255/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2255/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2255/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2255
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare – suspendare executare silită”, privind pe contestatoarea Ș. D. în contradictoriu cu intimații S.C. B. Comercială Română S.A. prin mandatar S.C. Coface Credit Management S.R.L. și B. G. R. D..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 4.03.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.03.2015 și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015 și, respectiv la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare silită formuată la data de și înrregistrată sub nr._, contestatoarea S. D., în contradictoriu cu intimata B. Comercială România S.A, a solicitat admiterea contestației la executare și anularea executării însăși, anularea procesului verbal de licitație încheiat în data de 14.04.2014 întocmit de Biroului Executorului Judecătoresc „S. L. M.", anularea publicației de vânzare din data de 21.04.2014.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că intimata a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu contractul de credit bancar nr._/04.03.2008 în vederea recuperării unei creanțe de 25.094,46 euro, reprezentând așa cum se menționază creditorul, credit, dobânzi, comisioane, etc.
În cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei sectorului 6 București, instanța a încuviințat, la data de 30.04.2013, executarea silită a contractului de credit bancar nr._/04.03.2008.
Totodată, părțile au încheiat un alt contract de credit, respectiv contractul de credit ipotecar bancar nr._/28.07.2008 prin care banca i-a acordat contestatoarei suma de 69.444.00 euro pentru cumpărarea imobilului situat în București, ..13, ., ., identificat cu număr cadastral_-C1-U25, compus din 3 camere și dependințe, având o suprafața totală de 44,90 mp, precum și terenul aferent locuinței, în suprafața de 7,23 mp.
Prin încheierea de carte funciara nr._ pronunțata în dosarul nr._/29.07.2008, s-a dispus intabularea dreptului de ipotecă pentru suma de 69.444 euro+dobânzi aferente și alte costuri și comisioane și notarea interdicției de înstrăinare, grevare și închiriere în favoarea intimatei, bunul fiind evaluat la 90.000 euro, așa cum reiese și din contractul de vânzare-cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile art.500 alin.3 din codul de procedura civilă, care prevede faptul că: "Executorul va cere birolului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care guvernează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului", dispoziție legală care nu a fost respectată în cauză. În acest sens, a arătat că imobilul în cauză este gravat de sarcini din iulie 2008 și până la data introducerii acțiunii, respectiv drept de ipotecă în favoarea intimatei, în conformitate cu contractul de credit ipotecar nr._/28.07.2008. În această situație, contestatoarea a apreciat ca fiind procedura a fost viciată prin faptul că intimata nu a fost citată, nu i-au fost comunicate actele de procedură, nu a putut formula opoziție la stabilirea unui preț mult inferior debitului de recuperat, ceea ce conduce la ideea că nu a fost respectată procedura de citare impusă de lege pentru acesta „parte" al cărei drept era înscris în cartea funciară anterior declanșării executării silite.
În cazul contractului ipotecar semnat cu B.C.R., contestatoarea a arătat că mai sunt două părți care nu au fost notificate în nici un fel de creditoare despre vânzarea imobilului gajat prin credit ipotecar, aceștia nefiind în cunoștința despre executare, deși au semnat alături de contestatoare un credit imobiliar garantat cu imobil, în calitatea lor de codebitori.
Prin urmare, contestatoarea a apreciat că se impunea procedura de citare, în mod distinct, pentru fiecare „contract în parte" având în vedere că este vorba doar de executarea contactului neipotecar nr._/04.03.2008 (pentru suma de 20.000 euro, în parte achitată). Nu a fost respectată astfel obligația executorului judecătoresc de a înștința despre executare pe toți titularii de drepturi reale sau alte sarcini.
În expunerea situației de fapt, contestatoarea a mai arătat că cererea de încuviințare a executării silite a fost înaintată de către pârâtă, prin mandatar, pentru obligațiile stabilite prin titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.03.2008 (pentru suma de 20.000 euro) contract reziliat fără notificarea contestatoarei. Singura notificare comunicată contestatoarei a fost aceea din 14.06.2012, pentru suma restantă de 8.481,63 euro, dată la care s-a negociat cu intimata o perioadă de grație privind rambursarea creditului.
Prin urmare, contestatoarea a arătat că niciodată nu i-a fost comunicata de către creditoare decizia de a declara scadent anticipat contractul de credit menționat mai sus, aflat în executare.
Mai mult, suma executată a fost ulterior modificată/actualizata la 25.094,46 euro, diferențe a căror proveniența/calcul nu i-au fost comunicate contestatoarei. Prin urmare, a apreciat că procedura privind obligarea sa la plata întregii sume scadențate anticipat nu a fost împlinita de intimată în prealabil oricăror forme de executare și nu cunoaște proveniența acestor sume.
Contestatoarea a înțeles să invoce prin contestație excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarului intimatei, dat fiind faptul că mandatul acestuia este fundamentat pe o „procura specială", respectiv, incheirea de autentificare nr. 2020/25.11.2009a notarului public M. E.. Acesta „procura" este semnată de către Marek Ambroz-(cetățean străin) Director Divizia Managementul Riscului și A. CodrutaCirja - Șef Departament Colectare Retail. În cadrul procurii, nu este prezentat nici un act oficial din partea intimatei din care să rezulte dreptul acestor împuterniciți de a o semna.
Mai mult, nu este specificat în mod expres faptul că obiectul mandatului îl reprezintă contractul de credit al contestatoarei, aflat în executare, în luna noiembrie 2009, data autentificării procurii, aceasta neaflându-se în incidența de plați cu intimata.
În același sens, în împuternicirea avocațiala ., nr._/2013 emisă de Cabinet Avocat „R. N." la data de 15.01.2013, aflat în dosarului de executare, nu se specifică persoana și calitatea celei care a semnat a mandatul acordat lui Coface România Credit Management Services S.R.L., nu este notată data semnării contractului de asistenta juridică nr._ și nici nu se face dovada existenței acestuia. Față de aceste aspecte, contestatoarea a apreciat că a fost vătămata prin executare în conformitate cu dispozițiile art. 399 din codul de procedura civilă, ceea ce atrage sancțiunea anularii executării silite.
Contestatoarea a mai apreciat că, creanța care face obiectul prezentei cauze nu este una certă, lichidă și exigibilă. În acest sens a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că suma pretinsă de 25.094,46 euro există, ce anume reprezintă din acestea sau ce accesorii sunt considerate a fi luate în debit și nici nu a fost făcut dovada modului de calcul a acestor sume, împrumutul acordat în anul 2008 fiind conform contractului de doar 20.000 euro (și nu 25.094,46) și fiind achitat parțial, deși contestatoarea nu a fost niciodată notificată despre scadentarea anticipată a acestuia. Mai mult, contestatoarea a arătat că se face dovada debitului total printr-un înscris numit „Situație credit, din care însă nu rezultă că ar fi emis de către pârâtă, nefiind semnat și stampliat de aceasta, suma totală în de credit fiind de 24.880,71 euro. De asemenea, nu se face în clar dovada provenienței sumelor în debit, ce contract de credit este declarat restant, contestatoarea deținând și alte contracte de credit încheiate cu creditoarea.
În ceea ce privește suma de 9.555,02 lei reprezentând cheltuieli de executare, contestatoarea a apreciat-o ca fiind exagerată, și a solicitat micșorarea acesteia în baza dispozițiilor legale.
În continuare, contestatoarea a învederat instanței faptul că a procedat la notificarea intimatei în repetate rânduri (nr.8481/09.10.2010), solicitând anularea contractului de executare în temeiul prevederile O.U.G. nr. 50/2010, respectiv eliminarea clauzelor contractuale considerate abuzive referitoare la costuri impuse de banca cu titlul de „comision de risc"și „comision de administrare", precum și alte clauze abuzive și comunicarea modului de calcul al indiceului privind „dobânda variabilă" impuse de bancă, o altă clauza abuzivă, creditoarea uzând pentru calculul acesteia de un indice intern. Totodată, contestatoarea a înaintat către intimată numeroase adrese (nr. 8481/06.09.2010, nr. 1934/08.09.2010, nr. 1935/08.09.2010, nr._/17.09.2010, nr._/17.09.2010, etc,) prin care a solicitat rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, însă fără rezultat. A mai arătat că, comisionul de risc considerat abuziv de O.U.G. 50/2010, este integrat comisionului de administrare marindu-l pe acesta din urmă de la 10 euro la 66 euro pe lună.(fila 3-4 act ad.). Deși actul adițional la contractul executat a fost refuzat în mod expres la semnare, conform înscrisului depus de banca sub nr 8731/14.09.2010 și contestat motivat prin adresa nr._/17.09.2010, prevederile acestuia au fost puse în aplicare în mod tacit de către bancă, începând cu data de 20.09.2010, conform răspunsului primit de la aceasta nr._/ 21.10.2010.
Mai mult, contestatoarea a arătat că Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorului prin adresa nr._/10.10.2010, care a sancționată contravențional intimata ca urmare a reclamației formulate de contestatoare, punându-i-se totodată în vedere că în termen de 15 zile să ramburseze sumele încasate nelegal, fapt ce nu a fost efectuat.
Contestatoarea a apreciat că, în mod abuziv au fost adăugate de către intimată, următoarele comisioane și dobânzi la sumele pretinse inițial: 56 euro/lună comision de risc trecut la comision de administrare, însumând aproximativ 2016 euro, la care s-au calculat accesorii; 7,76 % dobânda/lună adugata la indicele EURIBOR 6 M +3,5 % contractat, procente dobânda aplicate la creditul restant mai mare decât cea contractata inițial, sume care fiind raportate la soldul creditului rămas de achitat nu pot fi estimate. De asemenea, la aceste sume nedatorate creditoarea a calculat și înregistrat accesorii.
Cu privire la prețul stabilit pentru imobilul executat silit, contestatoarea a arătat că raportul de expertiză efectuat de expert ing. G. I. expert tehnic judiciar în specialitatea „Construcții civile și Industriale", comunicat abia la data de 18.04.2014, aceasta a arătat că expertul nu este membru „ANEVAR" și deci nu putea să efectueze expertiza. De asemenea, a apreciat că imobilul este subevaluat, întrucât exista o altă evaluare a imobilului în cauză, întocmită de către intimată în cazul contractului de credit ipotecar la 90.000 euro, existând deci o disproporție vădită, între valoarea stabilită de expert și și valoarea stabilită de către bancă.
Cu privire la procedurile de evaluare, a apreciat că există mari carențe în efectuare, privind abordarea pe costuri - metoda costurilor segregate pentru evaluarea construcțiilor, nefiind nici explicita și nici concretă, cum s-a ajuns la acești termeni finali, subevaluați. La apartamentul în cauză, au fost aduse îmbunătățiri majore, ce nu au fost luate în considerare la evaluare, prețul de vânzare al acestuia fiind stabilit la suma de 34.100 euro, cu mult sub valoarea lui reală de piață. În privința abordării prin comparație a vânzărilor, contestatoarea a arătat că obiectele de comparație sunt total diferite, atât ca locație (elaj 2 și nu 8,alte zone), cât și ca suprafețe. Astfel, imobilul are o suprafața totală din cadastru de 44,90 mp și nu 43,75 mp așa cum a stabilit executorul și este notită în publicațiile de vânzare, mai mult această este extinsă prin excluderea unor pereți despărțitori și includerea logiei în suprafața biucătăriei, modificări chiar necadastrate ce erau vizibile expertului. Expertul nu a luat în calcul, în aprecierea contestatoarei, nici îmbunătățirile aduse imobilului la data achiziționării lui.
Contestatoarea a mai arătat că valoarea de piață a imobilului stabilită prin expertiză, este cu mult sub valoarea reală a pieței, nefiind una corectă și în concordanță cu realitatea din piața liberă. Pentru un imobil similar prețul de zona fiind în jurul sumei de 42.000 - 45.000 euro și sub nici o formă prețul derizoriu prezentat de expert de 34.100 euro. Totodată, a învederat instanței faptul că expertul a uzat în cadrul comparației directe numai de informații din publicațiile online, aparținând Agenților Imobiliari, respectiv a site-ului ,,MERKADOR", în care publicarea informațiilor este gratuită și conținutul acesteia „negarantat privind corectitudinea informației anunțurilor și identitatea persoanei care a publicat anunțul".
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 399 Cod procedură civilă
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri ( filele 17-80) și orice altă probă ar reieși din dezbateri.
La data de 14.05.2014, a fost depus la dosarul cauzei de către B. S. L. M., dosarul de executare nr. 28/2013, în copie certificată pentru conformitate cu originalul ( filele 110-193).
Prin cererea modificatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 13.05.2014, contestatoarea S. Daniea a completat contestația inițială solicitând anularea actului de adjudecare emis de Biroului Executorului Judecătoresc „S. L. M.", la data de 09 mai 2014 ca netemeinic și nelegal, anularea oricărei dispoziții modificatore înscrise în CF nr._ cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului apartament numărul 55 situat în București, .. 13, ., ., către Buzetelu G. R. D. ca netemeinica și nelegala, anularea publicației de vânzare din data de 06.01.2014, cu privire la vânzarea la licitație ce va avea loc în data de 21.02.2014, ora 11,00, ca netemenica și nelegala.
Totodată, a solicitat rectificat eroarea materială la pct. 3 din obiectul cererii inițiale, în sensul că a solicitat anularea publicației de vânzare din data de 21.02.2014.
În motivarea cererii modificatoare, contestatoarea a arătat că până la data introducerii prezentei cereri completatoare și modificatore, imobilul apartamentul 55, situat în București, .. 13, ., nr. B, ., identificat cu număr cadastral_-C1-U25, compus din 3 camere și dependințe, având o suprafața totală de 44,90 mp, precum și terenul aferent locuinței, în suprafața de 7,23 mp, a fost adjudecat la vânzarea prin licitație publică din data de 14.04.2014, de lichidatorul unic Dna, Buzetelu G. R. D., a fost efectuată plata integrală a prețului de către adjudecatar și a fost întocmit de către executor pe data de 09,05.2014 actul de adjudecare privind vânzarea imobiluilui către acesta, urmat de intabularea actului în cartea funciara a imobilului nr._ a localitatii București, Sector 6. Contestatoarea a solicitat instanței să dispună anularea acestor acte, ca netemeinice și nelegale, întocmite în cadrul unei executări siIite date cu încălcarea procedurii însăși.
Debitoarea Ș. D. a mai arătat că executorul nu a procedat nici la notificarea Administrației Financiare Sector 6 București, unde se putea informa despre alte venituri de urmărit pe care le-ar fi putut realiza și care s-ar fi înscris la masa credala cu o sumă de peste 7000 lei pe care o, înregistrează în prezent în debit, și nici către Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6, pe care debitoarea i-a notificat ulterior.
Totodată, contestatoarea a arătat că în dosarul de executare nu au fost urmărite veniturile acesteia, ci bunul ca atare, notificările emise băncilor Alpha Bank, B. Transilvania, B.R.D., privind poprirea conturilor fiind datate mult ulterior primei publicații de vânzare a imobilului, emisă în 06.01.2014.
Față de cele învederate mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea cererii completatoare și modificatoare, astfel cum a fost formulată și anularea actelor de executare și celor subsecvente acestora.
În drept cererea modificatoare și completatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele Cod Proc.civilă
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv notificarea de la ANAF, sesizarea de vânzare a bunului imobil prin executare silită, încheierea nr._, contractul de vânzare cumpărare autentificat, releveul apartamentului 55.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.05.2014, intimata B. Comercială Română a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea contestației împotriva executării silite fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat respingerea contestație la executare formulată de contestatoare ca nefondată și ca tardiv formulată, fiind introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile instituit de legiuitor potrivit art. 401 alin. 1) lit. c) Cod procedură civilă.
Cu privire la temeinicia contestației la executare, intimata a apreciat-o ca fiind netemeinică. Astfel cu privire la viciul de procedură invocat de către contestatoare, prin necitarea de către executorul judecătoresc a titularilor de drepturi, conform art. 500 alin. 3 Cod proc.civ, intimata a arătat că orice vătămare cauzată de eventuala omisiune a executorului judecătoresc nu poate fi invocată decât de către persoanele respective, și nicidecum de către contestatoare, iar participarea persoanelor interesate este opțională și nu obligatorie.
Totodată a apreciat ca nefondate susținerile contestatoarei conform cărora nu ar fi fost notificată niciodată despre riscul declarării scadenței anticipate a creditului contractat prin contractul nr._/04.03.2008 și ca singura notificare este cea din 14.06.2012 pentru suma restanta de 9.481,63 euro. De asemenea, a apreciat că partea contestatoare nu are interes în invocarea excepției lipsei calității de reprezentant a pesoanelor care au semnat procura acordată mandatarului intimatei.
De asemenea, cu privire la susținerea contestatoarei conform căreia suma de 25.094,46 euro nu ar fi certa lichidă și exigibila întrucât "...suma solicitată nu corespunde realității..."" a apreciat că aceasta este eronată față de faptul că creanța Băncii înregistrata la data de 06.05.2013 în baza Contractului de credit nr._/04.03.2008 era de 25.094,46 euro și se compunea din următoarele valori: credit restant: 17,572.44 euro; dobânda restanta: 5,552.04 euro; dobânda aferenta credit restant: 1,583.98 euro; comisioane restante: 386.00 euro; în total 25,094,46 euro.
În fine, cu privire la susținerile contestatoarei în sensul că respectivele clauze contractuale privitoare la comisionul de risc și la dobânda variabilă ar fi abuzive și nelegale prin raportare la O.U.G. 50/2010, a apreciat că acestea sunt complet eronate. Mai mult, pentru evaluarea și constatarea ca abuzive a clauzelor contractuale legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive posibilitatea consumatorilor de a se adresa organelor ANPC sau direct instanței de judecată pentru constatarea clauzelor abuzive, precum și condițiile legale la care trebuie să recurgă ludecătorul în examenul de evaluare a acestora, acțiuni care îmbracă forma unor căi procesuale specifice în înțelesul art. 399 alin. 3) Cod procedură civilă, așa încât criticile formulate de contestatoare privitoare la fondul dreptului pe cale contestației la executare sunt, în opinia intimatei, inadmisibile.
În subsidiar, intimata a apreciat susținerile contestatoarei ca nefondate și din perspectiva faptului că din economia întregii reglementări reiese - fără putință de tăgadă - faptul că Legea nr. 193/2000 este aplicabilă numai contractelor în derulare, soluție care rezultă din întreaga reglementare cuprinsă în Legea nr. 193/2000, iar contractul de credit nr._/04.03.2008 a fost declarat scadent anticipat, nemaifiind „în derulare”. În aceste condiții, intimata a apreciat că invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se poate face până Ia momentul la care contractul este în curs de executare, ceea ce nu este cazul în situația de față.
Față de toate cele învederate mai sus intimata a solicitat respingerea contestației împotriva executării silite fie ca tardiv formulată, fie că nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-08 și art. 119 Cod. pr. civ, art.969 și urm Cod proc. civ. de la 1864, Legea nr. 289/2004; art.3, alin. 2) din Legea nr. 193/2000, art. 1 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu prevederile art.4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, art. 969 și urm C.civ. de la 1864
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: cererea de executare silită, somație imobiliară; dovada comunicării somației imobiliare, dovada comunicării Raportului de evaluare a imobilului, dovada comunicării publicației de vânzare, dovada notificărilor repetate adresate contestatoarei, starea financiară la data de 06.05.2013, totodată, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul contestatoarei, precum și orice alte mijloace de probă a căror utilitate ar reieși din dezbateri.
La data de 04.06.2014 contestatoarea a formulat și a depus la dosarul cauzei, răspuns la întâmpinare (filele 335-339).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de credit nr._/04.03.2008, contestatoarea a împrumutat de la intimata B. Comercială Română S.A. un împrumut în cuantum de_ eur, pentru nevoi personale, pentru o perioadă de 120 luni, filele 22-25.
Prin contract, părțile au agreat și perceperea de către intimată a unui comision de acordare credit de 4,50% flat, comision de administrare de 10 eur, lunar, reprezentând 0,05% din valoarea creditului contractat, comision de urmărire riscuri de 56,00 eur lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat, art. 9 lit. b, c și f din contract, fila 15.
Prin cererea formulată la data de 28.01.2013 de intimata B. Comercială Română prin împuternicit Coface Romania Credit Management prin avocat V. S. F. a solicitat executarea silită a contractului de credit nr._/04.03.2008, fila 116.
Prin încheierea din data de 30.04.2013, instanța a încuviințat executarea silită privind pe creditoarea B. Comercial Română SA și pe debitoarea Ș. D., în temeiul titlului executoriu contractul de credit nr._/04.03.2008, fila 21.
În dosarul de executare nr. 28/2013, executorul judecătoresc S. L. M. a întocmit publicația de vânzare pentru data de 14.04.2015 pentru apartamentul nr. 55 situat în București, .. 13, .. B, . la prețul de_ lei, reprezentând 75% din valoarea de circulație a acestuia, fila 11.
La data de 14.04.2014, a avut loc licitația publică în dosarul nr. 28/2013 al executorului judecătoresc S. L. M., prin care imobilul apartament nr. 55 situat în București, .. 13, .. B, . a fost adjudecat de intimata B. G. R. D., filele 19-20.
La data de 09.05.2014, executorul judecătoresc a emis actul de adjudecare a imobilului executat silit în favoarea adjudecatarului B. G. R. D., fila 340, vol. II.
În ceea ce privește declararea anticipată a scadenței contractului de credit nr._, notificarea de reziliere nr. 1258/15.06.2012, fila 127, a fost comunicată contestatoarei prin B. E. L. și Asociații, la data de 25.06.2012, la adresa din .. 13, . 6, fila 126, astfel că nu pot fi reținute susținerile contestatoarei în sens contrar.
Prin procura specială acordată de B. Comercială Română S.A., autentificată sub nr.2020/25.11.2009 de notarul public M. E., Coface Romania Credit Management Services să contacteze debitorii și să le comunice datoriile pe care aceștia le înregistrează, să efectueze formalitățile impuse de actele normative în vigoare în vederea recuperării creanțelor prin procedura de executare silită, să realizeze demersurile pentru valorificarea bunurilor supuse vânzării prin intermediul executării, să acționeze în vederea recuperării creanțelor pe calea executării silite și să acționeze pentru și în numele clientului în raporturile cu furnizorii de servicii, fila 116.
Ulterior, mandatarul a încheiat contractul de asistență juridică nr._ cu CA R. N., sens în care aceasta a emis împuternicirea nr._/15.01.2013, fila 117.
Cu privire la calitatea de reprezentant al intimatei a persoanei care a formulat cererea de chemare în judecată, astfel cum s-a reținut mai sus, cererea de executare silită a fost formulată de av. V. S. la data de 28.01.2013, în baza împuternicirii avocațiale din data de 15.01.2013, prin urmare nu pot fi primite susținerile contestatoarei cu privire la lipsa acestei calități.
În acest sens, se va avea în vedere faptul că intimata creditoare a fost reprezentată la formularea cererii de executare silită de avocat, iar dovada acestei calități a fost realizată potrivit împuternicirii emise în baza contractului de asistență juridică. În ceea ce privește calitatea de mandatar al intimatei a Coface Credit Management Services a aceasta a primit un mandat cu caracter general pe care l-a exercitat în fata executorului judecătoresc în forma prevăzută de lege, prin avocat.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că mandatarul va fi obligat prin actul juridic încheiate de către mandatar întotdeauna, în schimb, actele încheiat de mandatar în lipsa sau cu depășirea limitelor împuternicirii primite nu îl obligă pe mandant decât dacă le-a ratificat expres sau tacit, art. 1546 Cod civil. Or, ratificarea valorează mandat și produce efecte retroactiv între părți și succesorii lor de la data încheierii actului, iar față de terți de la data ratificării, fiind suficient să fie făcută în cunoștință de cauză prin acte sau fapte din care rezultă neîndoielnic voința mandantului de a aproba actele mandatarului încheiate peste limitele mandatului.
În speță, mandatarul nu a depășit limitele mandatului acordat, în plus, atitudinea procesuală a intimatei B. Comercială Română are natura unei ratificări fără rezerve a tuturor actelor efectuate de mandatar și de substituitul acestuia, C.A. R. N./V. S..
În plus, dispozițiile de drept substanțial se coroborează cu acelea de drept procedural, conform cărora persoanele juridice pot fi reprezentate prin avocat sau consilier juridic, iar în speță, în consecința atitudinii intimatei din care rezultă ratificarea neîndoielnic ratificarea tuturor actelor efectuate de mandatar, urmează a se reține că nu se impune anularea vreunui act juridic efectuat de acesta.
Cu privire la faptul că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța care face obiectul prezentei executări silite, se va reține pe de o parte că potrivit datelor comunicate de către intimata B. Comercială Română, la data de 06.05.2013 suma datorate de contestatoare în baza contractului de credit nr._/04.03.2008 era de 25.094,46 euro și se compunea din următoarele valori: credit restant: 17,572.44 euro; dobânda restanta: 5,552.04 euro; dobânda aferenta credit restant: 1,583.98 euro; comisioane restante: 386.00 euro; în total 25,094,46 euro, fila 287. Pe de altă parte, acest aspect putea fi pus în discuție de către contestatoare numai în cadrul contestației îndreptată împotriva executării silite însăși, cu privire la care instanța a constatat că a fost tardiv formulată prin încheierea din data de 29.10.2014, astfel că este decăzută din dreptul de a invoca lipsa caracterului cert, lichid și exigibil ale creanței pretinse în temeiul titlului executoriu anterior menționat.
Cu privire la motivul de nelegalitate a actelor de executare reprezentat de încălcarea dispozițiilor art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă, se va reține că potrivit acestui text legal, executorul cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit, urmând a înștiința titularii acestor drepturi despre executare și a-i cita la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
Astfel cum rezultă din extrasul CF nr._, din data de 09.10.2013, fila 150, apartament nr. 55 situat în București, .. 13, ., este grevat de ipoteca instituită prin contractul autentificat sub nr. 2880/28.07.2008 de notarul public M. E. pentru suma de_ eur +dobânzi, alte costuri și comisioane conform contractului de credit nr._(28.07.2008 în favoarea BCR S.A. și de privilegiul notat de Asociația de proprietari . data de 05.07.2012, respectiv 25.06.2013.
Prin urmare, pe de o parte unui dintre titularii unui drept real de urmărire și preferință asupra imobilului executat silit este chiar intimata din prezenta cauză, care cumulează astfel această calitate cu aceea de creditor în dosarul de executare nr. 28/2013, iar pe de altă parte invocarea nulității actelor de executare pentru neîndeplinirea obligației stabilite prin art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă poate fi realizată numai de către titularii acestor drepturi, singurii care pot invoca vătămarea produsă prin încălcarea dispoziției legale anterior menționate, edictată tocmai în vederea protejării interesului lor propriu, de natură privată.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor stabilite prin art. 9 lit. b, c și f din contract, instanța reține că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din aceeași lege, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Dispozițiile art. 4 alin. 6 din lege au fost inspirate de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, care a reprezentat punctul de plecare al transpunerii în limba română. Așa cum se poate observa, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o traducere a dispozițiilor 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Cu privire la aceste dispoziții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit faptul că „trebuie să se constate că articolul 4 alineatul 2 din directivă prevede doar că „aprecierea caracterului abuziv nu se referă la clauzele avute în vedere de această dispoziție, în măsura în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.” (Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C 484/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 31). Altfel spus, sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de comerciant în mod clar și inteligibil.
De asemenea, Curtea a stabilit faptul că „întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede astfel o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare strictă. Aceasta vizează, în primul rând, clauzele care privesc „obiectul principal al contractului”, iar în al doilea rând, clauzele care privesc „caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” sau, potrivit celui de al nouăsprezecelea considerent al acestei directive, clauzele „care descriu […] raportul[…] calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate” (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kasler, C 26/13, nepublicată în Repertoriu, punctele 42-43, 52). În aceeași hotărâre, la punctul 58, Curtea arată că această excludere nu se aplică în cazul în care nu există un serviciu de schimb care să fie furnizat de împrumutător, și care nu cuprinde, în consecință, nicio „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Având în vedere această jurisprudență a Curții rezultă că nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive acele clauze care sunt redactate în mod clar și previzibil și care reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către comerciant. Aceste condiții trebuie, însă, îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv redactarea în mod clar și previzibil a clauzelor, instanța reține că înțelesul acestei cerințe a fost clarificat prin pct. 75 din Hotărârea Kasler, anterior citată. Potrivit Curții, „având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.” Așa cum rezultă din interpretarea dată de Curte, contractul trebuie să expună în mod clar și să permită consumatorului să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl privește.
De asemenea, instanța reține că standardul la care trebuie raportată capacitatea de analiză a reclamanților este aceea a unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. Altfel spus, culpa consumatorului care constă în neacordarea unei atenții suficiente și a unei informări prealabile este imputabilă acestuia și nu poate constitui motiv al invocării clauzelor abuzive.
Analizând din această perspectivă clauzele art. 9 lit. b, c și f din contractul de credit, instanța constată că acestea enunță în mod clar care sunt consecințele economice pe care le poate suferi consumatorul în situația în care se hotărăște să încheie contractul de credit.
În ceea ce privește necesitatea existenței unei contraprestații, respectiv serviciul prestat de către comerciant pentru care percepe comisionul, instanța reține, cu privire la comisionul de acordare a creditului faptul că perceperea sumei este justificată prin prisma demersurilor efectuate de pârâtă anterior încheierii creditului, pentru verificarea bonității clienților, verificări care se impuneau a fi făcute având în vedere suma substanțială împrumutată și perioada lungă de timp pentru care era solicitat creditul. Instanța reține, prin urmare, că nu este vorba despre lipsa contraprestației din partea creditoarei, deoarece, deși demersurile creditoarei au avut loc anterior acordării creditului, această împrejurare nu echivalează cu inexistența unei contraprestații din partea creditoarei, din moment ce ea a efectuat, în concret, aceste verificări.
Cu privire la comisionul de administrare, instanța reține că și în acest caz există o contraprestație din partea pârâtei, respectiv operațiunile de administrare a contului de credit. Deși O.U.G. nr. 50/2010 nu este incidentă contractului încheiat de părți, întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare acestui act normativ, instanța reține, ca argument, faptul că acest act normativ prevede posibilitatea inserării comisionului de administrare (art. 36), ceea ce întărește concluzia instanței că legiuitorul nu a avut în vedere, prin Legea nr. 193/2000, și această clauză printre cele care prezintă caracter abuziv. Această concluzie se impune și în cazul legiuitorului european în ceea ce privește Directiva nr. 93/13/CEE, deoarece O.U.G. nr. 50/2010 reprezintă tot o transpunere a Directivei 2008/48/CE. Altfel spus, comisionul de administrare a creditului este inclus în costurile pe care banca le are pentru a pune la dispoziția clientului suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp, iar pentru această sumă există contraprestație din partea sa, care constă în operațiunile de administrare a contului de credit.
În aceste condiții, instanța constată că sunt îndeplinite în cazul comisionului de acordare și al comisionului de administrare ( art. 9 lit. b, c și f din contract), precum și cel aferent costurilor suplimentare art. 5 lit. f din contract, criteriile stabilite în jurisprudența Curții cu privire la clauzele ce nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive, deoarece aceste clauze sunt redactate în mod clar și previzibil pentru un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat și reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către pârâtă.
Instanța reține că aceste clauze a fost clar prevăzute în contract, în termeni expliciți, de care consumatorul a putut lua cunoștință la încheierea contractului. Niciunul dintre actele normative invocate de acesta ca temei al acțiunii de față și care au incidență în speță nu interzic prevederea unei astfel de clauze în contract și nici nu stabilesc caracterul ei abuziv, de asemenea, nu prevăd obligativitatea introducerii în contracte a unui termen care să fie pus la dispoziția consumatorului pentru îndeplinirea obligațiilor (nici O.U.G. nr. 50/2010 nu introduce o astfel de reglementare).
Iar condiția producerii unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților nu este îndeplinită, din moment ce consumatorul a beneficiat de suma împrumutată de instituția de credit și și-a exprimat acordul în privința obligațiilor ce-i revin, explicit prezentate în contract.
Or, în aceste condiții, a da curs acestei solicitări înseamnă, practic, ca instanța să intervină în raporturile contractuale dintre părți, prin modificarea unei clauze, limitând aplicabilitatea acesteia la cazurile dorite de consumator, lucru inacceptabil în condițiile art. 969 cod civil vechi (în vigoare la momentul încheierii contractului), dacă nu se reține caracterul abuziv al clauzelor.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța nu va constata nulitatea clauzelor puse în discuție.
Cu privire la modalitatea de stabilire a prețului de vânzare a imobilului suspus executării silite, se va reține că în principal, criticile contestatoarei au fost întemeiate pe lipsa atestării ANEVAR a expertului, precum și prin raportare la valoarea stabilită în vederea acordării creditului ipotecar. Referitor la acest aspect, instanța apreciază că determinantă în ceea ce privește calitatea de expert a evaluatorului este specialitatea acestuia și autorizarea sa în această poziție, aspecte care nu au fost contestate de către contestatoare. În plus, nu poate fi primită critica privitoare la prețul stabilit prin raportare la valoarea avută în vedere la acordarea creditului pe de o parte întrucât un interval de timp considerabil a trecut între data efectuării evaluării, în anul 2008, și data licitației 2014, fluctuația prețurilor, precum și a cererii și ofertei e piața imobiliară fiind de notorietate, au scăzut în mod vizibil valoarea imobilului între cele două momente. Pe de altă parte, prețul de vânzare la licitație este acela redus la 75%, în condițiile textelor legale indicate de către executor, oricum redus față de cel inițial stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația îndreptată împotriva executării silite însăși ca tardivă.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. D., cu domiciliul în București, ..13, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., J_, CUI_, cu sediul ales în București, Bucharest Business Park, .. 1A, ., sector 1 la SCA N., Nestro D. Kingston Petersen și B. G. R. D., cu domiciliul în Otopeni, ., jud. Ilfov, astfel cum a fost completată.
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 5502,87 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red AC/ Tehred ASP/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1897/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2253/2015. Judecătoria... → |
|---|
