Contestaţie la executare. Sentința nr. 2254/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2254/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2254/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2254
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul A. C. H. în contradictoriu cu intimații S.C. V. România S.A. și S.C. R. C. Solutions S.R.L.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 11.03.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2015 și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 09.10.2013 sub nr._, contestatorul A. Christian H., în contradictoriu cu intimata Volsbank România S.A., a solicitat anularea somației imobiliare emisa la data de 12.09.2013 de către B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare silita nr. 2747/2012, lămurirea titlului executoriu in sensul de a se constata caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 3 lit. d și art. 5 lit a din convenția de credit nr._/24.07.2006 si, pe cale de consecința, constatarea nulității absolute a acestora pentru cauza ilicita, compensarea sumelor vizând plățile nedatorate efectuate de contestator în baza convenției de credit, cu titlu de comision de risc si dobânda nedatorata, împreună cu dobânda legala aferenta acestor sume, anularea titlului executoriu constând in convenția de credit nr._/24.07.2006, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 373 1 alin. 4 Cod procedura civila, anularea tuturor formelor de executare silita întocmite către B. D. Gont, L. Gont și M. P. în dosarul de executare silita nr. 2747/2012.
În motivarea contestație în fapt contestatorul a arătat că între părți s-a încheiat convenția de credit nr._/24.07.2006, in vederea acoperirii cheltuielilor personale curente. Deși potrivit convenției de credit, rata dobânzii curente era de 5,95% pe an, după un scurt interval de timp de la data încheierii convenției contestatorul a arătat că intimata V. R. S.A. a modificat aceasta dobândă în mod unilateral, în condițiile in care nu a intervenit nicio schimbare semnificativa pe piața monetara si fără a comunica subsemnatului acest aspect.
Contestatoarea a arătat că, deși în art. 3 lit. a din cele 3 convenții de creditare, se menționează clauza potrivit căreia rata dobânzii curente este de 5.95 % pe an, Banca stipulează . dreptul sau de a modifica rata dobânzii curente in ipoteza apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara. Având in vedere dispozițiile art. 4 alin. 2 și 3 teza finala din Legea nr. 193/2000 coroborate cu art. 399 alin. 3 Cod procedura civila, contestatorul a solicitat instanței sa constate, în vederea lămuririi întinderii titlului executoriu, faptul ca aceasta clauza nu a fost negociata direct cu acesta, având natura juridica a unei clauze standard preformulate.
Totodată, în temeiul art. 401 alin.11 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.399 alin 3 Cod procedura civila, precum și dispozițiile legii speciale nr. 193/2000, contestatorul a solicitat instanței lămurirea întinderii titlului executoriu, cu privire la debitul real datorat către Bancă, prin declararea nulității absolute a clauzei enunțate, cu consecința compensării sumelor achitate de acesta în plus cu titlu de dobândă nedatorată, cu sumele ramase scadente si neachitate.
Cu privire la clauza stipulata la art. 5 lit a din condițiile speciale ale convențiilor de credit, contestatorul a arătat că aceasta vizează comisionul de risc perceput in mod abuziv de Banca, având in vedere faptul ca noțiunea de risc nu este determinata sau determinabila, cu atât mai mult cu cat contractul de credit are caracter comutativ, si nu aleatoriu, in cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale exista dreptul Băncii de a recurge la executarea silita a bunurilor noastre, prejudiciul fiind acoperit in acest mod.
Totodată, in raport de dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 50/2010, comisionul de risc trebuie eliminat, fara a fi majorate alte comisioane care sa devină împovărătoare pentru împrumutat:
Față de toate cele învederate instanței, contestatorul a solicitat lămurirea întinderii titlului executoriu, în sensul constatării nulității absolute a acestei clauze, cu consecința eliminării comisionului de risc perceput in mod abuziv de către intimata si achitat de subsemnatul, urmata de compensarea sumelor achitate de mine in plus cu titlu de comision de risc si sumele ramase scadente si neachitate, pentru care s-a început in mod nelegal executarea silită. În subsidiar, a solicitat anularea tuturor formelor de executare silita întocmite către B. D. Gont, L. Gont și M. P. in dosarul de executare silita nr. 2747/2012, având in vedere faptul că, la momentul declanșării procedurii execuționale împotriva contestatorului, creanța nu era certă si exigibilă.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 si următoarele Cod Procedura Civila, Legea 193/2000, OG 50/2010.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv somația imobiliară, cu interogatoriul intimatei și probei cu expertiza contabilă.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.10.2015, intimata a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestator ca neîntemeiată.
Totodată, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității capătului de cerere privind lămurirea titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr. 0061 480/24.07.2006. În acest sens intimata a arătat că în cauză este vorba despre o derogare de la dispozițiile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă.
În speță titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, ci de convenția de credit nr._/24.07.2006.
Intimata a invocat, prin întâmpinare, excepția tardivității formulării contestației la executare, cu privire la care s-a arătat faptul că art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedura civila, care stabilește in mod imperativ termenul in care poate fi formulata contestația la executare si anume 15 zile de la momentul comunicării actului de executare. În prezenta cauză a somația, si celelalte acte de executare au fost comunicate către contestatoare in 12.09.2013, contestația fiind înregistrată pe rolul instanței de judecata în data de 9.10.2013, cu nerespectarea termenului imperativ de 15 zile de formulare a contestației la executare. Intimata a apreciat prin urmare că se impune admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare si sa respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Pe fondul contestației la executare, intimatul a arătat că în conformitate cu art.5 lit. a) din condițiile speciale, si din planul de rambursare prezentat de contestator, comisionul de risc a fost perceput de intimată pentru o perioadă de 1 an de zile de Ia momentul semnării convenției de credit. Intimata a apreciat că interpretarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale ar trebui realizat în conformitate cu dispoziții art 4 al 6 din Legea nr. 193/2000. În acest sens a arătat că la momentul încheierii contractului de credit nu exista nicio interdicție legală care sa interzică perceperea unui astfel de comision de către bancă. Atâta timp cât pentru punerea la dispoziție a creditului banca s-a prevăzut plata unei dobânzi anuale efective mai mari decât dobânda curenta, este evident că plata comisionului de risc ce determina, alaăuri de alte comisioane, diferența dintre cele doua tipuri de dobânzi reprezintă o parte din contraprestația pentru acordarea împrumutului.
Intimata a mai arătat că împrejurarea că banca a propus consumatorilor, iar aceștia au acceptat in mod expres, formula D. să fie constituită dintr-o dobândă curenta mai mica si o . comisioane nu înseamnă ca nu exista o contraprestație a băncii pentru comisioanele convenite si menționate in convenția de credit. Modalitatea de formare a D. tine de politica fiecărei banei, fiecare banca având dreptul legal de a decide daca utilizează o dobânda curenta egală cu D., fără niciun comision, sau utilizează o dobândă curenta mai mica decât D., la care se adaugă alte comisioane.
Cu privire la factorii care au stat la baza semnării convenției, intimata a apreciat că aceștia au fost reprezentați de intenția contestatorului de a acoperi cheltuieli personale curente, clauza regăsită la ari 1 Ii La din convenție. În acest sens, suma acordata de intimată la momentul semnării convenției de credit a fost de_ EUR.
Contestatorul nu a exprimat nici un fel de opoziție la momentul încheierii convenției, făcând dimpotrivă toate eforturile in sensul încheierii convenției de credit astfel cum a fost semnată. Intimata a apreciat că ar putea fi invocată propria turpitudine a contestatorului în introducerea contestației la executare, în sensul că, fie acesta nu cunoștea dispozițiile legale - ceea ce este inadmisibil întrucât nimeni nu se poate apăra susținând ca nu cunoaște legea, fie le cunoștea și, în cunoștință de cauza, a încheiat convenția de credit urmărind ulterior sa micșoreze costul creditului printr-o acțiune judiciară.
Intimata a apreciat că în prezenta cauză este aplicabilă a doua situație, față de faptul că intimata nu a deținut la momentul încheierii conventiei de credit monopol asupra acordării finanțării împrumutului pentru acoperire cheltuieli personale curente și nu l-a obligat in vreun fel pe reclamant sa semneze convenția de credit.
Intimata a învederat instanței faptul că, din prisma conținutului raportului existent intre cele doua părti contestatorul a fost foarte bine informat, foarte atent si totodată avizat in realizarea actelor care le-a încheiat. Mai mult, la data semnării convenției, i-a fost înmânat planul de rambursare, in conținutul căruia in mod distinct este menționata rubrica comisionului de risc, cu valoarea evidențiată pentru fiecare lună contractuală. Totodată, în acest plan era menționată expres și valoarea D., astfel cum rezulta din prevederile art.3 lit.e) din condițiile speciale cal si din art.3.10 din condițiile generale ale convenției de credit comb. Art.4.1 din condițiile generale raportat la planul de rambursare credit. În același sens, intimata a mai învederat instanței faptul că redactarea contractelor de credit, a avut la bază Directivele Comunității Europene, respectiv Directiva H7/I02/CE si ulterior Directiva 2008/48/CE.
Intimata avea obligația de informare și nu de sfătuire a clientului, obligație pe care și-a îndeplinit-o. În ceea ce privește comisionul de risc si dobânda, în mod expres, prin convenție, părțile au determinat modalitatea in care poate surveni aceasta, si totodată au lăsat determinabil si cuantumul dobânzii. Legea nr.193/2000 era in vigoare si la momentul semnării convenției de credit, astfe lîncât dacă reclamantul ar fi considerat abuzive clauzele art.3 lit.d) si art.5 lit.a) din condițiile speciale ale convenției, ar fi putut solicita acest aspect încă de la acel moment.
Clauzele convențiilor de credit încheiate intimată nu suni identice, ci diferite intre ele, în raport de negocierile cu fiecare client. În prezenta cauză,intimata a apreciat că dovada negocierii este făcută prin simpla comparare a convențiilor de credit: în convenția de credit nr._/DR/02.11.2007 pet.5 lit.a) comision de risc 0,19%, în convenția de credit nr._/30.07.2007 pct.5 lit.a) comision de risc 0.1%,în convenția de credit nr._/23.09.2008 pct.5 lit.a) comision de aranjament neexistând niciun comision de risc. Prin urmare, comisionul de risc a fost o clauza negociata intre părțile contractante sub aspectul existentei sale și sub aspectul cuantumului său. Față de lipsa unui început de probă scrisă din partea contestatorului din care sa rezulte ea s-ar fi opus in vreun lei la acest comision de risc. si atâta timp cât s-a făcut dovada posibilității negocierii acestui comision de risc in alte cazuri similare – intimata apreciază că este răsturnată prezumția simpla instituita de art. 4 alin. 2 dovedind pe deplin caracterul negociat al acestei clauze.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la constatarea caracterului abuziv a art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției de credit, - referitoare la dreptul băncii de a revizui unilateral rata dobânzii, intimata a apreciat că acesta este neîntemeiat față de condițiile acceptate de părți la momentul semnării convenției de credit,ce reprezintă legea părtilor in virtutea dispozițiilor imperative ale art. 969 si urm. cod civil vechi. Intimata arată că și cu privire la conținutul acestor clauze intimatul a avut cunoștința si putea formula obiecțiuni înainte sau la semnarea contractului, si totuși nu exista nici o proba in acest sens. Intimata a mai apreciat că elementul esențial în privința acestui capul de cerere îl reprezintă faptul că aceasta nu a acordat un credit cu dobândă fixa ci unul cu dobânda variabilă. Astfel, modificarea dobânzii in funcție de schimbările semnificative de pe piața monetara era realizata, pana la data semnării actului adițional. În același sens, intimata a mai arătat că faptul că la data acordării creditului părțile au stabilit o anumită valoare a dobânzii, . - 5,95% p.a., nu crează nicidecum prezumția instituirii unei dobânzi fixe, sintagma “dobândă fixă” ne fiind menționata in conținutul clauzei. Dimpotrivă daca aceasta clauza ar fi fost coroborata cu cea regăsită la art.3 lit.d din convenția de credit - ar fi rezultat caracterul variabil al dobânzii.
Totodată, intimata a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiat capătul 3 de cerere privind compensarea sumelor vizând plăți nedatorate efectuate de contestator cu datoria acestuia, în lumina argumentelor invocate anterior.
Intimata a mai precizat faptul că partea contestatoare avea obligația de a-si plăti ratele creditului la termenele scadente evidențiate in Planul de rambursare atașat convenției de credit, această obligație fiind indicată expres în Secțiunea 7 din condițiile generale ale convenției de credit. Totodată a învederat instanței prezența în cauză a unei creanțe certe, lichide și exigibile, cu existență și cuantum dovedit, cu câtime determinată prin însăși actele de creanță, exigibilă prin împlinirea termenului de plată.
F. de toate considerentele anterior menționate, intimata a solicitat admiterea excepțiilor invocate si respingerea contestației la executare, in baza acestor excepții, iar in subsidiar va respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În drept întâmpinarea a fost întemeită pe dispozițiile art.969 si urm. CCV, art. 1 alin.5, art. 16 si ari.44 din Constituția României, art 2 lil m din Legea nr 363/2007, cauzele Langguth(29 iunie 1995, cauza C-456/93) Springcnheide (16 iulie 1998 - C 210/1996) și Darbo, (4 aprilie 2000 - C 465/98). Directiva 87/102/CH si ulterior Directiva 2008/48/CE.. art.3 alin. 1 lit.g din Normele B.N.R. nr. 17/18.12.2003, art. 126 al.l din OUG nr.99/2006, art. 1, art.4 alin.5 lit.b si art.4 alin.6 din Legea nr. 193/2000. lit.b din Anexa legii nr. 193/2000. OUG nr.50/2010
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul contestatoarei.
La data de 29-10-2013, a fost depus la dosarul cauzei de către B. D. G., L. G. și M. P. dosarul de executare nr. 2747/2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul ( filele 34-182).
Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus la dosar la data de 09.12.2014, respectiv 17.02.2015, filele 440-464, 481-489.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între contestator, în calitate de împrumutat, și intimata S.C. V. România S.A., în calitate de împrumutător, s-a încheiat convenția de credit nr._/24.07.2006, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de_ EUR, pe o perioadă de 300 luni, creditul având ca destinație acoperire cheltuieli personale curente, filele 35-44.
Prin cererea din data de 10.10.2012, intimata V. S.A. a solicitat executarea silită a debitorului A. C. H. și a garantului ipotecar C. E. în baza titlului executoriu convenția de credit nr._/24.07.2006, pentru recuperarea sumei de_,40 eur, filele 44-45
La data de 12.09.2013 executorul judecătoresc D. G. a emis somația imobiliară în dosarul nr. 2747/2012, fila 5.
Prin dispozițiile art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale contractului mai sus menționat, s-a stabilit obligația de plată de către reclamanți a unui comision de risc 0,19%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, fila 36.
În ceea ce privește caracterele juridice ale contractului de credit, instanța apreciază că acest act juridic reprezintă o varietate a împrumutului de consumație de drept comun, cu o . trăsături diferențiate, cu consecințe semnificative în planul efectelor produse. Astfel, în timp ce împrumutul de consumație este un contract real, producând efecte din momentul remiterii în proprietate a bunului/sumei de bani, convenția de credit constituie un contract consensual, încheierea sa valabilă producându-se din momentul realizării acordului de voință al părților.
În ipoteza împrumutului de consumație, până la data remiterii bunului ce face obiectul acestuia sau a sumei de bani, actul juridic nu este încheiat, predarea fiind necesară pentru însăși formarea contractului. Prin urmare, în timp ce în cazul convenției de credit, obligația băncii de remitere a sumei de bani acordate cu titlu de credit izvorăște din contract, în cazul împrumutului de consumație, aceasta nu reprezintă o obligație contractuală, ci o condiție de formare valabilă a actului juridic. Din acest considerent, împrumutul de consumație este un contract unilateral, implicând obligații numai în sarcina împrumutatului și anume de restituire a bunului/sumei și eventual de plată a dobânzii, fără a exista în patrimoniul împrumutătorului vreo obligație contractuală, în timp ce convenția de credit este un contract sinalagmatic, din care rezultă și obligația băncii de a remite suma de bani și dreptul său corelativ de a percepe comisionul de neutilizare.
Calificarea juridică a unui act ca fiind cu executare dintr-o dată sau cu executare succesivă este dată de modalitatea de executare a prestațiilor ce incumbă părților. Astfel, în ipoteza în care contractul este sinalagmatic pentru a putea fi calificat cu executare succesivă este necesar ca ambele prestații să aibă acest caracter, executarea lor durând în timp, nefiind suficient ca numai una dintre prestații să aibă caracterul vizat.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că actul juridic încheiat între părți este un act juridic cu executare dintr-o dată, neputând fi calificat cu executare succesivă, din moment ce obligația băncii de a remite suma de bani este cu executare dintr-o dată, iar nu succesivă, considerent pentru care restituirea prestațiilor efectuate în baza acestuia este admisibilă.
Prin cererea de chemare în judecată promovată în contradictoriu cu intimata, reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit menționată anterior la art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției, aplicarea sancțiunii civile corespunzătoare și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestor clauze.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei invocat de reclamanți, instanța se va raporta la dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în vigoare la data încheierii contractului, dat fiind faptul că validitatea actelor juridice și, implicit nulitatea acestora, se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare la momentul încheierii actului juridic.
Instanța constată că actul normativ specificat este incident raportului juridic stabilit între părți, având în vedere că reclamantul are calitatea de consumator, în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1, iar intimata este comerciant, perfectând contractul de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din această lege.
În conformitate cu dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, potrivit dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În continuare, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Se va reține astfel incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000 în cazul convenției de credit încheiate între părți, instanța constatând că acest act juridic are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de exprimare al voinței părților, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamanții, ci au fost preformulate de către bancă. Instanța nu poate considera că actul juridic încheiat între părți este un contract negociat, din moment ce în cazul acestuia părțile discută și negociază clauzele sale, fără ca din exteriorul voinței lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziție contractuală care să aibă drept efect producerea unui dezechilibru vizibile între pozițiile celor două părți contractante. Contractul de adeziune apare astfel ca un act juridic redactat în întregime sau parțial numai de către una dintre părțile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.
Referitor la clauza contractuală criticată ca fiind abuzivă cuprinsă în art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției de credit, ce vizează comisionul de risc, instanța apreciază că riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Instanța constată că terminologia folosită – comision de risc, nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamantul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale convenției de credit.
Mai mult decât atât, conform art. 1 din Legea nr.193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Potrivit lit. g din anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale. Astfel, în primul rând, instanța constată că terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractelor încheiate de intimata pentru ca împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, de asemenea, motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale contractelor analizate.
Considerând că această clauză are caracter abuziv, fiind contrar normelor edictate de Legea nr. 193/2000 pentru încheierea valabilă a actului dintre comerciant și consumator, instanța va constata acest caracter al clauzei stipulate în convenția de credit nr._/24.07.2006 la art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției și, pe cale de consecință, apreciind că scopul prevederii acestora este ilicit, întrucât tinde spre crearea unui dezechilibru contractual în detrimentul consumatorului, va declara sa nulitatea, păstrând valabile restul prevederilor convenției de credit vizate.
În ceea ce privește cuantumul acestui comision, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză, filele 444-464, 481-489, cuantumul acestuia este de 360 euro.
În ceea ce privește clauza prevăzută la art. 3 lit. d din contract, fila 36, se va reține că părțile au convenit că intimata își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii, dobânda astfel comunicată aplicându-se de la data comunicării, fila 36.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, nu s-au realizat modificări ale cuantumului dobânzii, astfel cum a fost stabilit prin contract, art. 3 lit. a, fila 36, fixă de 5,95 p.a., fila 485 nefiind făcută dovada unor comunicări ale băncii în acest sens.
Se va mai reține că modul de calcul al dobânzii este detaliat prin art. 3.1, de la 3.1.1.-3.1.3, fila 39, din condițiile generale ale convenției,
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din aceeași lege, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Dispozițiile art. 4 alin. 6 din lege au fost inspirate de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, care a reprezentat punctul de plecare al transpunerii în limba română. Așa cum se poate observa, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o traducere a dispozițiilor 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Cu privire la aceste dispoziții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit faptul că „trebuie să se constate că articolul 4 alineatul 2 din directivă prevede doar că „aprecierea caracterului abuziv nu se referă la clauzele avute în vedere de această dispoziție, în măsura în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.” (Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C 484/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 31). Altfel spus, sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de comerciant în mod clar și inteligibil.
De asemenea, Curtea a stabilit faptul că „întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede astfel o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare strictă. Aceasta vizează, în primul rând, clauzele care privesc „obiectul principal al contractului”, iar în al doilea rând, clauzele care privesc „caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” sau, potrivit celui de al nouăsprezecelea considerent al acestei directive, clauzele „care descriu […] raportul[…] calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate” (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kasler, C 26/13, nepublicată în Repertoriu, punctele 42-43, 52). În aceeași hotărâre, la punctul 58, Curtea arată că această excludere nu se aplică în cazul în care nu există un serviciu de schimb care să fie furnizat de împrumutător, și care nu cuprinde, în consecință, nicio „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Având în vedere această jurisprudență a Curții rezultă că nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive acele clauze care sunt redactate în mod clar și previzibil și care reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către comerciant. Aceste condiții trebuie, însă, îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv redactarea în mod clar și previzibil a clauzelor, instanța reține că înțelesul acestei cerințe a fost clarificat prin pct. 75 din Hotărârea Kasler, anterior citată. Potrivit Curții, „având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.” Așa cum rezultă din interpretarea dată de Curte, contractul trebuie să expună în mod clar și să permită consumatorului să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl privește.
De asemenea, instanța reține că standardul la care trebuie raportată capacitatea de analiză a contestatorului este aceea a unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. Altfel spus, culpa consumatorului care constă în neacordarea unei atenții suficiente și a unei informări prealabile este imputabilă acestuia și nu poate constitui motiv al invocării clauzelor abuzive.
Analizând din această perspectivă clauzele art. 3 din contractul de credit, instanța constată că acestea enunță în mod clar care sunt consecințele economice pe care le poate suferi consumatorul în situația în care se hotărăște să încheie contractul de credit.
În aceste condiții, instanța constată că sunt îndeplinite în cazul dobânzii, criteriile stabilite în jurisprudența Curții cu privire la clauzele ce nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive, deoarece aceste clauze sunt redactate în mod clar și previzibil pentru un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat și reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către pârâtă.
Instanța reține că aceste clauze a fost clar prevăzute în contract, în termeni expliciți, de care consumatorul a putut lua cunoștință la încheierea contractului. Niciunul dintre actele normative invocate de acesta ca temei al acțiunii de față și care au incidență în speță nu interzic prevederea unei astfel de clauze în contract și nici nu stabilesc caracterul ei abuziv.
Iar condiția producerii unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților nu este îndeplinită, din moment ce consumatorul a beneficiat de suma împrumutată de instituția de credit și și-a exprimat acordul în privința obligațiilor ce-i revin, explicit prezentate în contract.
Pentru aceste considerente, va fi admisă în parte contestația la executare și se va dispune lămurirea titlului executoriu contractul de credit nr._/24.07.2006, în sensul înlăturării clauzei stabilite la art. 5 lit. a, urmând a se realiza îndreptarea actelor efectuate în dosarul nr. 2747/2012 al B. D. G., L. G. și M. P. în sensul reducerii sumei executate silit în temeiul contractului de credit nr._/24.07.2006 cu 360 euro, comision de risc.
În consecința admiterii excepției tardivității formulării contestației la executare îndreptată împotriva executării silite însăși, prin încheierea de la data de 20.12.2013, pentru considerentele expuse acolo, fila 231, instanța o va respinge ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația îndreptată împotriva executării silite însăși ca tardivă.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul A. C. H., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocatură O. G., situat în București, șoseaua Panduri, nr. 1, ., ., sector 5, în contradictoriu cu intimata VOLSBANK ROMÂNIA S.A., J_, CUI_, cu sediul ales în București, ., ..
Dispune lămurirea titlului executoriu contractul de credit nr._/24.07.2006, în sensul înlăturării clauzei stabilite la art. 5 lit. a.
Dispune îndreptarea actelor efectuate în dosarul nr. 2747/2012 al B. D. G., L. G. și M. P. reducerii sumei executate silit în temeiul contractului de credit nr._/24.07.2006 cu 360 euro, comision de risc.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2067/2015. Judecătoria... → |
|---|
