Contestaţie la executare. Sentința nr. 3923/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3923/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3923/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3923
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea S. M. în contradictoriu cu intimata ..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 18.05.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 25.05.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.10.2012, contestatoarea S. M., domiciliata în ., nr.2, sc.3, ., sector 6, București, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, .-80, sector 1, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea . în baza titlului executoriu reprezentat de contractual de credit nr._, solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc”N. M.”; lămurirea titlului executoriu sub aspectul întinderii creanței,ridicarea popririi instituite asupra pensiei; diminuarea cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 02.10.2012, i-a fost comunicat de B. N. M., procesul verbal de cheltuieli, titlul executoriu-contractul de credit nr._, adresa de înființare a proprii asupra pensiei, si încheierea de încuviințare a executării silite.
Contestatoarea a arătat că, titlul executoriu, respectiv contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 31.10.2006, prin care C. I. SA(denumit Credisson) i-a acordat un împrumut, denumit credit în suma de 1299,90 RON având ca obiect achiziționarea de bunuri de consum de la vânzător.
În acest sens, a achiziționat un aragaz, în valoare de 1299,90, iar împrumutul plus comisionul și dobânda aferentă, au fost rambursate integral până la nivelul sumei de 1908,68 lei, conform facturii nr._/31.10.2006.
Contestatoarea a arătat că după o perioadă atât de lungă de timp, creditorul pretinde ca are de achitat un debit de 8086,87 lei. În ipoteza în care, acest împrumut în suma de 1299,90 lei cu dobânda si comisionul aferent ajuns la suma de 1908,68 lei nu ar fi fost achitat până în prezent, tot nu s-ar fi ajuns la un debit total de 8086,87 lei.
Față de aceasta situație, contestatoarea a arătat că a achitat în mod integral debitul datorat în anul 2006, în suma totală de 1908,68 lei, fapt pentru care a solicitat lămurirea titlului executoriu sub aspectul întinderii creanței, având în vedere faptul că titlul executoriu este reprezentat de contractual de credit nr._ încheiat la data de 31.10.2006 cu creditoarea C. I. SA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.399 alin 3, art.400 - 402 Cod pr. Civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: proces verbal cu cheltuieli de executare din 25.09.2012, contract de credit de consum nr._/31.10.2006.
La data de 07.11.2012, prin compartimentul registratură, B. N. M. a înaintat copia dosarului de executare nr.4563/2012 – filele 14-25.
La data de 31.01.2013, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de executare silita începută în vederea recuperării debitului datorat de către contestatoare ca urmare a utilizării cardului de credit emis de bancă.
În fapt, contestatoarea a încheiat cu intimata contractul de credit de consum cu nr._ din 31.10.2006 ("Contractul") prin care s- au acordat:
- un credit de consum în valoare de 1,428.59 lei, pentru achiziționarea unui bun de la magazinul Flanco, care nu face obiectul executării începute de societatea intimată împotriva contestatoarei;
- un card de credit - o linie de credit tip revolving, activat si utilizat de contestatoare, începând cu data de 29.12.2007.
Intimata a menționat executarea silită pornită împotriva contestatoarei se „refera la debitul în valoare de 8.086.87 lei datorat de contestatoare ca urmare a utilizării cardului de credit emis în baza contractului menționat.
Astfel, contestatoarea si-a exprimat prin contractul sus menționat, acordul în vederea emiterii unui card de credit de către societate, în conformitate cu dispozițiile art. 11.5 din Condițiile generale de creditare.
Prin urmare, intimata a emis pe numele dnei S. M. un card de credit cu număr de dosar_, activat si utilizat de aceasta începând cu data de 29.12.2007 având atașată o linie de creditare tip revolving care se putea utiliza prin trageri succesive și se reîntregea pe masura rambursării, în condițiile Regulamentului BNR 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente.
Intimata a precizat că decizia de activare și utilizare a cardului de credit a aparținut în totalitate contestatoarei, prin activarea acestuia sau nu, raporturile juridice ce derivă din contract cu privire la cardul de credit începând să producă efecte de la data de activării cardului de credit de către aceasta.
De asemenea, la condițiile de card fost modificate si actualizate ulterior activării cardului, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 113/2009 privind serviciile de plata, noua versiune fiind semnata de contestatoare la 08.12.2009. Totodată, intimata a arătat că potrivit Regulamentului BNR nr. 6/2006, precum și OUG 113/2009 modificările costurilor cârdului se puteau face si prin notificare, fiind considerate acceptate în lipsa expedierii refuzului expres din partea deținătorului de card.
În urma activării cardului de credit, contestatoarea l-a utilizat pentru efectuarea de cumpărături la comercianți si retrageri numerar de la ATM-urile bancare, toate acestea fiind evidențiate în extrasele de card de credit emise de bancă pe numele contestatoarei. Conform actelor normative anterior menționate, în care se regăsesc totodată și costurile care s-au aplicat fiecărei tranzacții în parte și sumele care trebuiau plătite pentru rambursarea liniei de credit utilizate. Totodata, în extrasele de card de credit se regăsesc șplățile efectuate de contestatoare în returnarea unei părți din linia de credit utilizată.
Ultima plata efectuată de contestatoare în rambursarea sumelor datorate ca urmare a utilizării cardului de credit s-a înregistrat în data de 30.04.2011.
Astfel, dat fiind faptul că, contestatoarea nu și-a respectat obligațiile de plată în conformitate cu art. 6,1 din Condițiile Generale de Creditare, neachitarea oricărei datorii la termenele si în condițiile contractuale este considerat caz de culpă și duce la declararea scadenței anticipate a creditului, întreaga sumă de plată a devenit exigibila.
Intimata a precizat că suma datorată de contestatoare la data punerii în executare silită era de 8,086.87 lei, din care: 5,662.94 lei capital utilizat restant, 1,006.37 lei dobânda restantă, 1,212.14 lei penalităti, 193.42 lei asigurare, 12 lei comisioane.
Întrucât contestatoarea nu a înțeles să achite sumele datorate, iar Contractul de credit în speța constituie titlu executoriu conform prevederilor art. 52 din Legea 93/2009 privind societățile financiare nebancare (în vigoare la data începerii executării silite), s-a solicitat și obținut de la instanța de judecata încuviințarea executării silite, asa cum rezultă din încheierea civilă din data de 23.08.2012 a Judecătoriei Sector 6.
Titlul executoriu a fost predat spre executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc N. M., fiind adăugate cheltuieli de executare conform procesului verbal privind cheltuielile de executare din 25.09.2012.
Față de susținerile contestatoarei, intimata a arătat netemeinicia acestora, întrucât contestatoarea a susținut că prin contractul de credit care constituie titlul executoriu i-a fost acordat un împrumut în suma de 1,299.9 lei, pentru achiziția unui aragaz considerând inexplicabilă suma pentru care a fost pusa în executare silita (8.086 lei).
Asa cum a aratat în punctul 1 al întâmpinării, intimata nu a demarat executarea silită pentru creanța rezultată din creditul pentru achiziția bunului de la magazinul Flanco, rambursat integral, ci pentru creanța distinctă rezultată din utilizarea cardului de credit emis în baza aceluiași titlu executoriu (care cuprindea condițiile de utilizare a cardului).
Astfel, creanța intimatei este formata din sumele retrase cu cardul din linia de credit aferentă, la care s-au adăugat costurile si din care s-au scăzut plățile efectuate de contestatoare. În acest sens, intimata a atașat extrasele de card de credit în care sunt consemnate aceste informații, precum și situația centralizată din care rezultă suma datorată.
Intimata a menționat că plățile efectuate de contestatoare erau înregistrate si evidențiate contabil separat pentru fiecare componentă a creditului. În acest sens, la finanțarea contractului au fost alocate 2 numere de dosar care serveau la urmărirea utilizării si rambursării pentru fiecare componenta a creditului. Cardul de credit a primit număr de dosar_, acest număr fiind înscris în toate extrasele de card de card de credit emise pe numele contestatoarei. De asemenea, precizam ca, în timp ce creditul pentru achiziție bunuri a fost achitat în data de 21.04.2008, tragerile din linia aferenta cârdului de credit au fost efectuate pana în data de 21.02.2011, iar plățile parțiale pentru returnarea sumelor datorate pentru card au fost realizate pana în data de 30.04.2011.
Prin urmare, justificarea contestatoarei că ar fi achitat integral creditul pentru achiziția aragazului de la magazinul Flanco, nu este relevanta, întrucât creanța pentru care s-a declanșat executarea silita este rezultată din cardul de credit, care era distinct si pentru care nu s-au acoperit sumele datorate.
Prin urmare, intimata are față de contestatoare o creanță derivând din utilizarea cardului de credit emis de societate în baza contractului de credit care constituie titlu executoriu și care a fost în mod legal pusă în executare.
Față de cele precizate, intimata a solicitat respingerea contestației formulate ca netemeinică și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de executare silită începută în vederea recuperării debitului datorat de către contestatoare ca umare a utilizării cardului de credit emis de societate.
În drept, intimata a invocat Codul de procedura civila, Regulamentul BNR 6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, OUG 113/2009 privind serviciile de plata, Legea nr. 93/2009 - privind societățile financiare nebancare, OG 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar fiscale.
La întâmpinare, intimata a anexat contract credit de consum nr,_ din 31.10.2006, inclusiv condiții de creditare actualizate din 08.12.2009; situatie tranzacții și plăți pentru cardul de credit emis pe numele contestatoarei; extrase de card de credit în perioada 15.01._11; încheierea din data de 23.08.2012 de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sector 6 București; notificare de plată nr. 8600.268 din 15.12.2011; proces verbal de cheltuieli cu executarea din 25.09.2012; adresa de înființare a popririi către Casa Locala de Pensii Sector 6 din 25.09.2012; adresa de înștiințare a debitorului privind luarea măsurii popririi din 25.09.2012.
La data de 01.03.2013 intimata a depus răspuns la precizarea formulată de S. M. la termenul din 05.02.2013.
Astfel, contestatoarea insistă asupra faptului ca, prin contractul de credit ce constituie titlul executoriu în speța de față și-ar fi asumat doar plata creditului în suma de 1,908.68 lei pentru achiziția aragazului, susținând că suma pentru care a fost pusă în executare excede obligațiilor de plată asumate de aceasta.
Așa cum a arătat în întâmpinare o asemenea susținere nu este conforma cu realitatea și nu poate fi primită în apărarea acesteia, deoarece:
Conform art. 11.5 din contractul semnat, aceasta si-a dat în mod expres acordul pentru primirea cârdului de credit din care provine creanța executata silit. Totodată, pagina 3 a contractului, cuprindea condițiile de creditare pentru cardul de credit și linia de credit aferentă (inclusiv valoarea limitei maxime de creditare), fiind asumate de contestatoare prin semnătură. De asemenea, în 08.12.2009, aceasta și-a asumat prin semnătură noile condiții de card modificate ca urmare a schimbărilor legislative.
Cardul a fost activat la dorința contestatoarei și a fost utilizat de aceasta prin trageri repetate din linia de credit (retrageri de la ATM-urile bancare si cumpărături din magazinele comercianților) timp de peste 3 ani de zile (decembrie 2007- ianuarie 2011).
Intimata a emis contestatoarei extrase de card lunare (conform art. 2.6 din condițiile generale de creditare credit card) în care a detaliat fiecare tranzacție, costurile aplicabile, precum și sumele necesare de plată. În recunoașterea obligațiilor de plata asumate contestatoarea a făcut plăți în perioada ianuarie 2008 - aprilie 2011, conform art. 2.3 din Condițiile generale de creditare credit card (pagina 3 a Contractului), "Datoriile Împrumutatului legate de operațiunile cu carduri constituie obligații directe de plată ale deținătorului
conform art. 371 indice 7 din Codul de procedura civila, cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului.
F. de cele precizate, intimata a solicitat respingerea contestației formulate de către S. M. ca netemeinică si, pe cale de consecință, continuarea procedurii de executare silita începută în vederea recuperării debitului datorat de către aceasta ca urmare a utilizării cârdului de credit emis de societatea intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de credit de consum încheiat între părți la data 31.10.2006 intimata-creditoare a acordat contestatoarei-debitoare un credit în valoare de 1428,59 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/31.10.2006 și comision de acordare. Contestatoarea și-a asumat obligația de a rambursa acest credit în 36 de rate lunare. Odată cu încheierea acestui contract contestatoarea beneficia și de o linie de credit cu card de credit atașat ce îi dădea posibilitatea acesteia obținerii unui credit suplimentar în condițiile prevăzute de condițiile generale de creditare C., respectiv prin plata unor dobânzi și comisioane astfel cum au fost prevăzute de art. 4 din contract.
Din extrasele depuse de către intimată, instanța constată că reclamanta a utilizat această facilitate acordată de către intimată, iar în luna august 2012, reclamanta datora intimatei suma de 8086,87 lei compusă din suma de 5662,94 lei reprezentând capital nerestituit, 1006,37 lei reprezentând dobândă restantă, 1212,14 lei reprezentând penalități, 193,42 lei reprezentând asigurare și 12 lei reprezentând comisioane.
La data de 23.08.2012 a fost încuviințată executarea silită a reclamantei pentru suma de 8086,87 lei în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum încheiat între părți la data 31.10.2006.
Față de prima susținere a contestatoarei în sensul că nu poate datora suma de 8086,87 lei atâta timp cât creditul acordat a fost în cuantum de 1908,68 lei, ce a fost achitat integral, instanța reține că aceasta este neîntemeiată față de împrejurarea că debitul a cărei urmărire a fost încuviințată reprezintă credit acordat în baza liniei de credit cu card de credit atașat ca urmare a retragerilor efectuate de către reclamantă, iar nu creditul în valoare de 1428,59 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/31.10.2006 și comision de acordare.
Față de susținerea reclamantei în sensul că este lovită de nulitate absolută convenția de credit intitulată condiții generale pentru linie de credit cu card credit atașat, întrucât semnătura nu îi aparține reclamantei, instanța o va respinge, având în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză (f. 309-314) din care rezultă faptul că reclamanta a semnat condițiile generale pentru liniile de credit cu card atașat.
Cu privire la constatarea ca fiind abuzive a clauzelor privind perceperea dobânzilor, a penalităților și a comisioanelor, instanța reține următoarele:
Raporturile contractuale stabilite între părți și deduse judecății intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, reclamanta având calitatea de consumator în sensul art. 2 alin. 1 din actul normativ, respectiv de persoană fizică parte la un contract încheiat în afara activităților sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, iar pârâta având calitatea de comerciant în sensul art. 2 alin. 2 din actul normativ, respectiv de persoană juridică parte la un contract încheiat în cadrul unei activități comerciale autorizate.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Analizând clauzele contractului, se poate observa că întregul conținut al acestuia este format din stipulații stabilite în prealabil de către intimată pentru a fi utilizate în mod general și repetat. Negocierea contractului presupune posibilitatea ca părțile să stabilească existența și conținutul clauzelor contractuale de comun acord, iar potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 teza finală, dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Instanța constată că intimata nu a putut face dovada faptului că acest contract ce face obiectul prezentei cauze a fost negociat de către părți.
Spre deosebire de contractul de împrumut astfel cum este el reglementat de codul civil, contractul de credit acordat de către o bancă reprezintă o operațiune complexă ce presupune un ansamblu de servicii din partea băncii în vederea asigurării cadrului necesar pentru a pune la dispoziție împrumutatului, dintr-o dată o sumă ridicată de bani, pe care acesta să o poată returna, în rate lunare pe o perioadă lungă de timp. În vederea realizării acestei operațiuni, în plus față de dobândă, care reprezintă costul pe care îl plătește împrumutatul pentru lipsa de folosință a banilor suferită de intimată, aceasta din urmă înregistrează și alte costuri în vederea asigurării creditului și a modului de desfășurare a contractului de credit pe perioada de rambursare acordată. Prin urmare, art. IV din contract ce are ca obiect comisioanele și costurile creditului privește prețul serviciilor oferite de bancă de la momentul acordării creditului și până la momentul la care acesta se plătește integral de către consumator. Altfel spus, analizând stipulațiile din contractul încheiat între părți, instanța constată că în noțiunea de preț al contractului de credit intră dobânda, comisioanele și costurile contractului în cauză. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța constată că acestea sunt clauze privite de către intimată ca fiind esențiale și intrând în prestațiile caracteristice contractului de credit. Acest aspect reiese, de altfel, și din legislația națională și europeană privind contractele de credit, de un rezultă în mod neechivoc faptul că, pe lângă dobândă, banca este îndreptățită să perceapă diferite comisioane și costuri pentru serviciile sale ce sunt cuprinse în mod inerent în acest tip de contract.
Instanța constată că dobânzile, penalitățile și comisioanele sunt prevăzute expres în art. 4 din contract, lista de dobânzi, taxe și comisioane în care este prevăzut expres cuantumul acestora fiind atașată contractului.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din aceeași lege, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Dispozițiile art. 4 alin. 6 din lege au fost inspirate de dispozițiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE în varianta sa în limba franceză care a reprezentat punctul de plecare al transpunerii în limba română. Așa cum se poate observa, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 reprezintă o traducere a dispozițiilor 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Cu privire la aceste dispoziții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare „Curtea”) a stabilit faptul că „trebuie să se constate că articolul 4 alineatul (2) din directivă prevede doar că „aprecierea caracterului abuziv” nu se referă la clauzele avute în vedere de această dispoziție, în măsura în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.” (Hotărârea din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C‑484/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 31). Altfel spus, sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de comerciant în mod clar și inteligibil.
De asemenea, Curtea a stabilit faptul că „întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede astfel o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor pus în aplicare prin această directivă, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare strictă. Aceasta vizează, în primul rând, clauzele care privesc „obiectul principal al contractului”, iar în al doilea rând, clauzele care privesc „caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” sau, potrivit celui de al nouăsprezecelea considerent al acestei directive, clauzele „care descriu […] raportul[…] calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate” (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Kasler, C‑26/13, nepublicată în Repertoriu, punctele 42-43, 52). În aceeași hotărâre, la punctul 58, Curtea arată că această excludere nu se aplică în cazul în care nu există un serviciu de schimb care să fie furnizat de împrumutător, și care nu cuprinde, în consecință, nicio „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Având în vedere această jurisprudență a Curții rezultă că nu pot face obiectul controlului pe fond al clauzelor abuzive acele clauze care (i) sunt redactate în mod clar și previzibil și care (ii) reprezintă o contraprestație pentru un serviciu prestat de către comerciant. Aceste condiții trebuie, însă, îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv redactarea în mod clar și previzibil a clauzelor, instanța reține că înțelesul acestei cerințe a fost clarificat prin pct. 75 din Hotărârea Kasler, anterior citată. Potrivit Curții, „având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.” Așa cum rezultă din interpretarea dată de Curte, contractul trebuie să expună în mod clar și să permită consumatorului să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din acesta în ceea ce îl privește.
De asemenea, instanța reține că standardul la care trebuie raportată capacitatea de analiză a reclamantului este aceea a unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat. Altfel spus, culpa consumatorului care constă în neacordarea unei atenții suficiente și a unei informări prealabile este imputabilă acestuia și nu poate constitui motiv al invocării clauzelor abuzive.
Analizând din această perspectivă clauzele art. 4 din contractul de credit, instanța constată că acestea enunță în mod clar care sunt consecințele economice pe care le poate suferi consumatorul în situația în care se hotărăște să încheie contractul de credit. Astfel, se prevede formula de calcul pentru dobândă și penalitate, precum și cuantumul comisionului de scadență anticipată. Deși formula este generic reprezentată, instanța constată că fiecare variabilă este expres menționată, iar acestea nu depind de niciun factor controlat și impus în mod unilateral de către bancă. Pe cale de consecință, instanța constată că nu există un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților din această perspectivă, iar în ceea ce privește cuantumul obligațiilor de plată, instanța constată că acestea reies atât din formula generică, lista de dobânzi și penalități, cât și din extrasele de card de credit aflate în posesia reclamantei.
Cu privire la art. 4.4 din contract, deși acesta prevede în mod generic posibilitatea de a percepe comisioane, instanța constată, însă, că aceasta este o normă de trimitere la lista de comisioane și dobânzi existentă la momentul încheierii contractului în care se prevede în mod expres cuantumul fiecărui comision. În aceste condiții, instanța constată că acestea au fost clar prevăzute, iar reclamanta putea să cunoască de la momentul încheierii contractului care sunt consecințele juridice la care se expune.
În aceste condiții, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a constata faptul că aceste clauze sunt abuzive, iar pe cale de consecință, instanța va respinge această susținere a reclamantei ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că prin procesul-verbal din data de 25.09.2012 instanța constată că B. N. M. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 1077,17 lei compuse din suma de 808,69 lei reprezentând onorariu executor, 208,48 lei reprezentând tva onorariu, 10 lei reprezentând formare dosar, 15 lei reprezentând cheltuieli comunicare, 10 lei reprezentând redactare adresă, 25 lei reprezentând arhivare dosar. Instanța constată că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu ordinul nr. 2561/2012 reprezentând 10% din valoarea creanței, plus tva. Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, instanța constată că acestea sunt necesare și au un caracter proporțional munca și costurile executorului judecătoresc în vederea desfășurării executării silite, motiv pentru care va respinge cererea de diminuare a acestora ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că instanța nu a constatat nelegalitatea titlului executoriu și nici a actelor efectuate în cadrul executării silite, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulate de contestatoarea S. M., CNP domiciliată în ., nr.2, sc.3, ., sector 6, București, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, .-80, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3891/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3951/2015. Judecătoria... → |
|---|
