Plângere contravenţională. Sentința nr. 3988/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3988/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 3988/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3988
Ședința publică de la 26.05.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea C. G. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 4 C. raportat la art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 1 an.
Instanța în temeiul art. 258 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru contestatoare și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015, contestatoarea Cuceriaev G., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.01.2015, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin care a solicitat anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție menționat mai sus.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, la data de 11.02.2015, a primit, prin corespondență, procesul verbal mai sus atacat.
Contestatoarea a menționat că există trei aspecte pe care dorește a le aduce în fața acestei instanțe de judecată.
Procesul-verbal . nr._ a fost întocmit fără respectarea art.9, alin.3 din OG nr.15/2002 în sensul că, procesul-verbal întocmit se comunică contravenientului în termen de 30 zile de la data constatării ori momentul constatării e momentul când mijlocul tehnic omologat, amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției.
Procesul-verbal . nr._ a fost întocmit fără a fi respectat cadrul legislativ impus de OG nr.2/2001, în sensul că agentul constatator nu a constatat personal contravenția, ci doar a interpretat o fotografie.
Procesul-verbal . nr._ nu respectă prevederile art.17 din OG nr.2/2001 actualizată, în sensul că procesul-verbal nu este semnat de către agentul constatator iar, potrivit aceluiași text de lege, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție. Procesul-verbal poartă mențiunea „Acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și a HG nr.1259/2001 de către C. C. cu certificatul numărul_40305b344a6bbac92792dd6h din data de_.2014 emis de Certsign SA - furnizor de servicii de certificare acreditai conform legii”, însă, raportat la Legea nr.445/2001, care definește semnătura electronică, cu referire la articolele 5 și 7 reglementarea nu conține referiri privind înscrisurile pe hârtie, procesul-verbal primit fiind pe hârtie, este destinat a fi citit nemijlocit fără utilizarea unui program informatic.
În concluzie, nu poate fi verificată autenticitatea și concordanța datelor de pe suportul de hârtie cu cele stocate pe mijlocul electronic în lipsa semnăturii agentului constatator. În cazul de față, contestatoarea a solicitat să se constate că lipsește cu desăvârșire semnătura olografă a agentului constatator, mai mult se face specificație că documentul este generat si semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, contestatoarea a solicitat să se dispună, în temeiul prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001 anularea procesului verbal atacat, deoarece la întocmirea lui nu au fost respectate provederile legale, acesta fiind lipsit de unul dintre elementele care duc la nulitatea de drept a acestuia, nulitate care se poate constata și din oficiu, exonerându-o pe această cale de la plata amenzii contravenționale.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 17, 31, 32, 33 și 34 din OG nr.2/2001, ale Legii nr.455/2001, ale art.9 din OG nr.15/2002, precum și dispozițiile Codului de procedură civilă aplicabile prin prisma prevederilor art. 47 din OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar în copie, procesul verbal de contravenție contestat, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție și cartea sa de identitate.
La data de 24.03.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.
În fapt, la data de 19.10.2014, pe DN1 Km48+800m, pe raza localității Românești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitei G. Cuceriaev, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 28.01.2015, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică — CESTRIN.
Intimata a învederat instanței faptul că Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicată, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, agenții constatatori nu aveau obligația, stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției.
Instanța ar trebui să ia în considerare existența principiului de drept, potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui.
Intimata a considerat că recursul în interesul legii nu este lege, ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor judecătorești, cu atât mai mult cu cât decizia ICCJ nu a fost incă publicată, neproducând astfel efecte juridice.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, autorizația de control a agentului constatator și proba foto obținută cu sistemul SIGMCR.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ (fila 5 dosarul), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 19.10.2014, pe DN1, pe raza localității Românești jud. Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ , aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
De asemenea, instanța constată că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (fila 20 dosar ).
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, utilizatorii români au obligația legală de a achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar în conformitate cu art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Nerespectarea acestei obligații legale, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantumul stabilit de anexa nr. 2, așa cum prevede art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției cu privire la lipsa semnăturii agentului contravențional invocată de petentă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, înscrisul sub formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică estinsă bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu înscrisul sub semnătură privată.
Art. 4 din Legea nr. 455/2001, republicată, stipulează că, în sensul prezentei legi, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației în formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în formă electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă., destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în forma electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Or, procesul-verbal contravențional emis în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 din prezenta cauză este generat și semnat electronic, fiind transmis contravenientului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci prin scrisoare recomandată la sediul acesteia.
În aceste condiții, rezultă că înscrisul comunicat de agentul constatator intitulat procesul verbal de contravenție nu constituie un proces verbal de contravenție semnat, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat „proces – verbal de contravenție” în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție sub sancțiunea nulității, datorită lipsei semnăturii olografe.
Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege.
Opinie de altfel conturată și prin decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 6 din data de 16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial în data de 25.03.2015.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, analizată din oficiu, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța reține că art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, anterior întocmirii procesului-verbal. Astfel, actuala reglementare prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai mic decât cel prevăzut de O.G. nr. 2/2001.
Curtea Constituțională a constatat că prin decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 că prin efectele sale prescripția înlătură răspunderea penală, instituția aparținând dreptului penal material și nu dreptului procesual penal. Aceasta cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penala și a obligației corespunzătoare. Prescripția are așadar, în opinia Curții Constituționale caracterul unei renunțări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta săvârșită, cu condiția trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârșirii faptei.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost săvârșită la data de 19.10.2014, așa cum rezultă și pe baza planșei foto depuse de către intimată (fila 20 dosar). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 28.01.2015, în mai puțin de 30 zile de la data constatării faptei de către agentul constatator, 28.01.2015 (data interogării – fila 20), însă instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal . nr._/28.01.2015 fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (19.10.2014 față de 28.01.2015).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale iar procesul-verbal de contravenție este nul absolut pentru lipsa semnăturii, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și anula procesul-verbal . nr._/28.01.2015 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatoarea Cuceriaev G., având CNP_, domiciliată în București, . A. nr.15, ., apartament 74, sector 6, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA, prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, Cod Unic de înregistrare_, număr de ordine în Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004.
Anulează procesul-verbal contestat cu . nr._/28.01.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.AT/Thred.MV
5 ex./24.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3991/2015. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 3890/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
