Contestaţie la executare. Sentința nr. 9932/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9932/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 9932/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9932/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimații G. C., intimat G. V., intimat G. C., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este nelegal îndeplinită cu debitoarea, la data de 24.11.2015, s-a atașat dosarul de executare, după care:
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale, apreciază în raport de prev. art. 714 alin. 1 rap. la 651 alin. 1 din NCPC republicat, că este competentă general, material și teritorial să judece, având în vedere că este Judecătoria în raza căreia la data de 16.03.2015 avea sediul debitorul.
Instanța, în temeiul disp. art. 255 și 258 din NCPC încuviințează pentru toate părțile proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca probă câștigă pricinii.
În temeiul disp. art. 394 din NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 15.04.2015, sub nr._, contestatorul M. București prin Primar General, în contradictoriu cu intimații G. C. și G. C., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare, a somației si a proceselor verbale și încheierilor întocmite în dosarul de executare nr.821/2015 de către B. R. G. - I., exonerarea de plata a cheltuielilor în suma de 4612 lei ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră nejustificat de mari, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații în temeiul art. 718 alin 1 Cod procedura civila.
În motivare, contestatorul a arătat că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa,aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel.
Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere ca creditoarea s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere.
În atare situație, consideră, că activitatea efectuata de către executorul judecătoresc care a emis doar o somație prin care i-a pus în vedere contestatorului sa se conformeze titlului executoriu cu privire la obligația de a face, poate fi încadrat la pct. 12 din Ordinul 2550/2006 si anume “orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, pentru care onorariul cuvenit este de 200 de lei, la care se adăuga TVA de 24%.
Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
În ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit, a menționat ca modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioara complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Pe de alta parte, în condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați, exista un text legal constituit de dispozițiile art.274. alin.4 c.proc.civ., contestatorul apreciază ca pentru identitate de rațiuni aceste dispoziții pot fi aplicate si în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta, întrucât, acolo unde exista aceleași rațiuni se aplica același principia. Or, activitatea prestata de executorii judecătorești este similara activității prestate de avocați, executarea silita fiind o etapa a procesului civil.
În această faza, se apreciază în ce măsura onorariul părții care solicita punerea în executare trebuie suportat de debitor.
În același timp, se constată ca onorariul stabilit nici nu a fost plătit anticipat, iar în atare situație, intimații creditori nici nu ar fi avut vreun interes să procedeze la o eventuala negociere a onorariului ce urma a fi perceput si care oricum ar fi fost recuperate de la debitor.
Raportat la prevederile Legii nr.188/2000 si ale O.M.J. nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura si nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare. în consecința solicitam anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației si cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plata. Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificata prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului.
Prin încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silita în dosarul execuțional nr.2/2015 s-a solicitat plata sumei totale de 4612 lei, din care 3224 lei, sumă stabilită onorariu executor judecătoresc+ alte cheltuieli de executare.
Conform art.3711 alin.1 c.proc.civ. obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin.2 dispune ca în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, daca legea nu prevede altfel.
Chestiunea de drept invocata este privitoare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc stabilit pentru o obligație de a face cu caracter intuitu personae.
În legătura cu acest aspect, pin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina instituției noastre o obligație de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă ca aceasta nu poate fi adusa la îndeplinire decât personal de către persoana obligata.
Prin urmare, în aceste cazuri, îndeplinirea în natura a obligației se realizează doar prin executarea prin faptul personal al debitorului, neputându-se considera ca se poate realiza o executare silita directa a obligației cuprinse în titlul executoriu în sensul de a fi posibila executarea prin “mana”(puterea) executorului, cum se întâmpla, de pilda, în situația predării unui bun din mana deținătorului nelegitim către creditorul obligației.
De altfel, chiar prin Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție de soluționare a recursului în interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 580 ind. 3 Cp civ s-au stabilit următoarele:
“Exista si obligații a căror executare în natura nu poate fi realizata pe cale silita, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implica în mod necesar participarea strict personală debitorului întrucât nimeni nu poate fi silit sa execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna sa fie afectata libertatea individuala, legiuitorul a considerat ca este cazul sa instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătoreasca, anume daunele cominatorii pentru a-1 determina pe debitorului unei obligații intuitu personae sa o execute în natura.”
Astfel, pentru a se crea un instrument juridic de constrângere a debitorului sa-si execute obligația în natura, s-a pus la îndemâna creditorului posibilitatea formulării unei acțiuni având ca obiect aplicarea amenda civila prevăzuta de art. 580 ind. 3 C.p.civ. prin care debitorul sa fie obligat la plata unei sume de bani în favoarea statului.
Este indubitabil ca obligația contestatorului de a emite dispoziția nu poate fi îndeplinita decât de către acesta, motiv pentru care executorul judecătoresc a emis doar o somație, demersul sau (al executorului) încheindu-se aici si neputând sa folosească forța de constrângere a statului, cu care este investit în mod normal, pentru a aduce la îndeplinire prevederile din titlul executoriu referitoare la obligația de a face.
Astfel, nu este corecta încadrarea activității executorului judecătoresc între cele efectuate în cadrul executării silite directe prin puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri si altele, astfel cum se prevede la pct. 2 subpunctul 4 din Ordinul 2550/2006 al MJ, motiv pentru care nu se justifica onorariul perceput de executorul
Prin intermediului proces ului-verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silita compuse din onorariu executor judecătoresc. Cuantumul acesta a fost liber stabilit de creditor i si executor. Sunt aplicabile în faza de executare silita si dispozițiile art.274 alin.3 c.proc.civ.
Contestatorul a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare, având în vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006.
Întrucât procesul-verbal analizat nu respecta exigentele impuse de normele citate cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, ceea ce împiedica verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurata de executor, a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare întocmite suma reprezentând cheltuieli de executare este exagerat de mare, în raport cu dispozițiile art.39 alin.1 lit.a) din Legea nr. 188/2000. Onorariul se Stabilește conform art.3 din OMJ nr.2550/2006.
Referitor la stabilirea onorariului executorului este tendențios de mare, raportat la dispozițiile art.39 din Legea nr. 188/2000 conform căruia onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței. Apreciem ca onorariul executorului este nejustificat de mare.
Contestatorul a solicitat anularea actelor de executare având în vedere onorariul în cuantum de 1.240,00 lei, deoarece apreciază că suma solicitată este nejustificată și nedovedită.
În sensul celor arătate este si jurisprudența CEDO. care fiind investita cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita cuantumului rezonabil. Totodată, nu s-au făcut niciun fel de dovezi privind munca prestata de avocat, precum niciunui alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la aceasta valoare. Conform art.669 N. c.proc.civ. partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Conform alin.3 din același articol sumele care urmează sa fie plătite se stabilesc de către executor, prin p-v, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condițiile legii, pentru sumele astfel stabilite p-v constituie titlu executoriu, potrivit alin.4.
Astfel, poate fi declanșata executarea silita împotriva debitorului si cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executor prin p-v, însa doar în măsura în care sunt evidențiate într-un atare înscris si care au fost realizate efectiv de către creditor, cazând în sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat.
Executarea silita si dovedite în mod corespunzător. În concret, la dosarul de executare nu exista dovada efectuării plații, onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare.
Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare, și anularea actelor de executare din dosar nr 821/2015, exonerarea de plata cheltuielilor de executare ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră nejustificat de mari cât și suspendarea de la plata cheltuielilor de executare conf.art.669 Cod proc civ
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711,712 - 719. C.proc.civ .
Contestatorul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 30 din OUG 80/2013 .
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adresă de înființare a popririi, încheiere cheltuieli de executare, înștiințarea debitorului, încheiere privind soluționarea încuviințării executării silite, sentința civilă nr.562/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, decizia civilă nr.1974R/20.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, somație din 18.03.2015.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici alte apărări.
Prin sentința civilă nr.9657/16.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 7.10.2015, sub nr._, instanța dispunând atașarea dosarului de executare nr.821/2015 al B. R. G. – I..
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
- Analizând contestația la executare, prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin cererea de executare silită înregistrată cu nr. 821/16.03.2015 la sediul B. R. G. I., intimații G. C., G. V. și G. C. au solicitat executarea silită în temeiul titlului – sentința civilă nr. 562/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, cererea de executare silită fiind înregistrată cu număr de dosar de executare 821/2015 (fila 19 dosar Judecătoria Sector 4).
S-a solicitat executarea silită a obligației debitorului M. BUCUREȘTI de emitere a dispoziției cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în București, .. 71, sector 6, și înaintarea dosarului administrativ către Prefectura Municipiului București.
Prin Încheierea nr. 821/17.03.2015, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită a obligațiilor de a face constând în obligarea debitorului la emiterea dispoziției cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în București, .. 71, sector 6, și înaintarea dosarului administrativ către Prefectura Municipiului București, plus cheltuieli de executare (fila 36).
Prin Încheierea nr. 821/18.03.2015, executorul judecătoresc a stabilit suma de 4612 lei TVA inclus, cu titlu de cheltuieli de executare (fila 37).
Prin Somația nr. 821/18.03.2015, i s-a pus în vedere debitorului M. BUCUREȘTI să execute obligațiile de a face și să achite suma de 4612 lei cheltuieli de executare (fila 38).
Prin Adresa nr. 821/18.03.2015, s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit Trezoreria Municipiului București pentru suma de 4612 lei, cheltuieli de executare (fila 39), fiind înștiințat și debitorul (fila 40).
Împotriva actelor de executare, somației, proceselor-verbale și încheierilor întocmite în dosarul de executare nr. 821/2015 de către B. R. Geogiana–I., a formulat contestație la executare debitorul, solicitând anularea actelor de executare, exonerarea de plata cheltuielilor în sumă de 4612 lei, în principal, ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, întrucât le consideră nejustificat de mari.
De asemenea, a mai solicitat și suspendarea executării silite.
- În ceea ce privește motivul invocat de contestator că creditorul s-ar fi adresat executorului judecătoresc fără să adreseze debitorului o cerere, acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. 1 și 2 NCPC, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În speță, obligația debitorului de emitere a dispoziției și de transmiterea a dosarului administrativ către Prefectura Municipiului București a fost stabilită printr-un titlu executoriu – sentința civilă nr. 562/18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, irevocabilă, în care debitorul a fost parte (filele 25-28); prin urmare, față de prevederile art. 662 NCPC, debitorului contestator îi revenea obligația de a executa benevol obligațiile stabilite prin titlul executoriu, în caz contrar creditorul fiind îndreptățit să solicite executarea silită, fără a fi obligat să se adreseze mai întâi debitorului cu o cerere de executare benevolă, iar apoi să treacă la executare silită.
Cum în speță debitorul nu a făcut dovada că, anterior datei de 16.03.2015, când a fost formulată cererea de executare silită, a executat de bună-voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, în mod legal a fost demarată executarea silită de către intimate, neexistând niciun motiv de nelegalitate a executării silite din acest punct de vedere.
- Criticile aduse modului de stabilire a onorariului executorului, în primul rând de nelegalitate, și în al doilea rând de proporționalitate, sunt, parțial, fondate.
În ceea ce privește criticile de nelegalitate, debitorul a invocat, în esență, că onorariul executorului judecătoresc trebuia stabilit conform punctului 12 din Ordinul MJ nr. 2550/2006, 200 de lei+24%TVA, obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu fiind una de a face intuitu personae, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi adusă la îndeplinire decât personal de persoana obligată.
Instanța reține că prin Încheierea nr. 821/18.03.2015, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la suma de 3224 lei conform art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Art. 39 din legea nr. 188/2000 reglementează dreptul executorului, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, precum și onorariile maxime ce pot fi percepute în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani.
În speță, obligația debitorului stabilită prin titlul executoriu și pentru care s-a solicitat executarea silită, nu constă în plata unei sume de bani, ci într-o obligație de a face – emiterea unei dispoziții cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii pentru un imobil și, ulterior, înaintarea dosarului către Prefectura Municipiului București.
Prin urmare, executorul judecătoresc nu putea recurge, în mod legal, la dispozițiile art. 39 pentru stabilirea, în concret, a onorariului cuvenit pentru serviciul prestat.
În ceea ce privește obligațiile de a face, nici în legea nr. 188/2000 și nici în cuprinsul Ordinului nr. 2250/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2550/2012, nu se regăsește reglementat, în mod individual, un onorariu pentru punerea în executare a unei obligații de a face, de natura celei impuse debitorului prin titlul executoriu, aceasta neputând fi încadrată în niciunul dintre tipurile de executare inserate în anexa Ordinului.
Obligația impusă contestatorului debitor, prin titlul executoriu, nu este o obligație de a face simplă, ci, așa cum a arătat și debitorul, una intuitu personae, ceea ce înseamnă că nu poate fi executată direct în mod silit, ci doar în natură, prin fapta proprie a debitorului.
Prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011, care își păstrează aplicabilitatea și după . noului cod de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că există obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului. Întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligații intuitu personae să o execute în natură. Ca urmare, în codul de procedură civilă a fost introdus art. 5803 prin al cărui prim alineat se stabilește că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligații nu și-o îndeplinește, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanței, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligația cu caracter strict personal pe care și-a asumat-o, constrângere ce se exercită însă în cadrul unei proceduri execuționale.
În prezent, instituția amenzilor civile în favoarea statului a fost înlocuită cu instituția penalităților care se plătesc creditorului (art. 906 NCPC), astfel încât considerentele deciziei amintite își păstrează efectele.
Fiind exclusă, așadar, o executare silită directă în cazul obligațiilor de a face cu caracter strict personal, executorul judecătoresc nu putea recurge la prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000 pentru a stabili onorariul executorului, sau la prevederile punctului 2 din Anexa Ordinului nr. 2550/2006, iar în lipsa oricărei reglementări exprese sub acest aspect, singurul punct al anexei Ordinului nr. 2550/2006 la care se putea încadra această obligație de a face era cel menționat la pct. 12 - Orice alte acte sau operațiuni date prin lege - respectiv 200 lei + TVA (24%), în total 248 lei.
Prin urmare, pentru diferența de 2976 lei, TVA inclus (3224 lei-248 lei), onorariul executorului a fost stabilit cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel încât Încheierea nr. 821/18.03.2015, de stabilire a cheltuielilor de executare silită, este nelegală sub aspectul onorariului executorului judecătoresc stabilit, urmând a fi anulată pentru suma de 2976 lei, TVA inclus, stabilită ca onorariu de executor.
- Cât privește criticile aduse aceleași încheieri în privința onorariului de avocat, cu privire la care se susține că nu are caracterul unor cheltuieli de executare și nu a fost dovedit, instanța reține că acestea sunt, principial nefondate, iar în speță, lipsite de obiect.
Critica este, principial, nefondată, întrucât potrivit art. 670 alin. (3) NCPC pct. 3 NCPC, onorariul avocatului în faza de executare silită intră în categoria cheltuielilor de executare silită.
Critica este, în speță, lipsită de obiect întrucât prin încheierea contestată, nu au fost stabilite cheltuieli de executare cu titlu de onorariu de avocat, astfel că nu se pune problema analizei dovedirii acestora.
Potrivit art. 704 alin. (1) NCPC, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea executării silite atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
Întrucât Încheierea nr. 831/18.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare silită a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de stabilire a onorariului de executor judecătoresc pentru obligația de a face, având în vedere prevederile art. 704 alin. (1) NCPC și art. 720 NCPC, instanța va dispune anularea, în parte, a Încheierii nr. 831/18.03.2015, pentru suma de 2976 lei TVA inclus onorariu executor judecătoresc.
Reținând că potrivit prevederilor art. 179 alin. (3) NCPC, Desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare, și constatând că, în speță, există acte de executare ulterioare Încheierii nr. 831/18.03.2015, respectiv Somația nr. 821/17.03.2015 și Adresa de înființare a popririi nr. 821/17.03.2015, instanța va dispune anularea, în parte, și acestor acte de executare, în ceea ce privește recuperarea sumei de 3176 lei TVA inclus, din totalul cheltuielilor de executare 4412 lei TVA inclus.
Așa fiind, în temeiul art. 720 NCPC, instanța va admite, în parte, respectiv pentru motivele arătate anterior, contestația la executare, va anula, în parte, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 921/18.05.2015, Somația nr. 921/18.05.5015 și Adresa de înființare a popririi nr. 921/18.05.2015, emise în dosarul de executare silită nr. 921/2015, pentru suma de 2976 lei TVA inclus onorariu executor judecătoresc.
- Cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Art. 719 alin. (1) NCPC, prevede că Până la soluționarea contestației la executare (…), la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Cum contestația la executare a fost soluționată, nemaiexistând cadrul procesual în care să fie soluționată cererea exclusiv incidentală de suspendare a executării silite, aceasta va fi respinsă, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 în contradictoriu cu intimații G. C., CNP_4, cu domiciliul în București, ., ., etaj 3, apartament 74, sector 6, G. V., CNP_7, domiciliat în București, ., ., etaj 4, apartament 15, sector 6 și G. C., CNP_8, domiciliată în București, ., ., etaj 3, apartament 74, sector 6, în dosarul de executare silită nr. 821/2015 instrumentat de B. R. G. I., în sensul că:
Anulează, în parte, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 821/17.03.2015, Somația nr. 821/17.03.2015 și Adresa de înființare a popririi nr. 821/17.03.2015, emise în dosarul de executare silită nr. 821/2015, pentru suma de 2976 lei TVA inclus onorariu executor judecătoresc.
Respinge, ca nefondată, în rest contestația la executare.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V.-A. M.
Thred.M.M. 16.12.2015
Red FCM/07.01.2016
2 exemplare originale
Comunicat 4 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9929/2015. Judecătoria... → |
|---|
