Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9926/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9926/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 9926/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9926
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 26.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă privind pe reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta S.C. C.’s B. P. & Restaurant S.R.L.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, analizând competența de soluționare a cauzei, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, având în vedere dispozițiile art. 1026 alin. 1, art. 1028 și art. 107 Cod procedură civilă.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri propusă de reclamantă și reține cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.07.2015, reclamanta . contradictoriu cu pârâta . P. & Restaurant SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.166,99 de lei, contravaloarea facturii fiscale nr.0098/28.01.2013, și a dobânzii legale de la scadență și până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, conform obiectului de activitate înscris în actul constitutiv al societății, în baza relației contractuale intervenite între părți (contract în formă simplificată), a vândut societății debitoare mobilier.
În urma comenzii a fost emisă factura fiscală . nr. 0098/28.01.2013. Astfel, în baza comenzii debitoarei și luând în considerare prestarea și îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate de reclamanta, a fost emisă această factură fiscală, în care sunt individualizate toate aceste produse vândute și este specificată și contravaloarea lor.
Valoarea totală a facturii fiscale este de 15.247 RON, dar în urma plăților parțiale pe care debitoarea le-a efectuat a mai rămas de plătit un debit în valoare de 2.166,99 RON. În ceea ce privește aceste plați parțiale, reclamanta a arătat ca din extrasele de cont ale societății rezulta următoarele:
-în data de 07.06.2013 a fost achitata suma de 700Ron,fapt ce rezultadin extrasul de cont BRD 1429/07.06.2013.
-în data de 11.06.2013 a fost achitata suma de 1000 Ronfapt ce rezultadin extrasul de cont BRD 1429/11.06.2013.
- în data de 21.06.2013 a fost achitata suma de 2000 Ron fapt ce rezulta din extrasul de cont BRD 1430/21.06.2013 anexat la prezenta.
- în data de 08.07.2013 a fost achitata suma de 1300 Ron fapt ce rezulta din extrasul de cont BRD 1431/08.07.2013.
-în data de 29.07.2013 a fost achitată suma de 1500 Ron fapt ce rezultadin extrasul de cont BRD 1432/29.07.2013.
- în data de 19.10.2013 a fost achitata suma de 900 Ron fapt ce rezulta din extrasul de cont BRD 1438/16.10.2013.
- în data de 06.12.2013 a fost achitata suma de 1000 Ron fapt ce rezulta din extrasul de cont BRD 1441/06.12.2013.
- în data de 06.01.2014 a fost achitata suma de 1500 Ron fapt ce rezulta din extrasul de cont BRD 1443/06.01.2014.
- în data de 04.02.2014 a fost achitata suma de 1000 Ron fapt ce rezulta din Extrasul de C. BRD 1445/04.02.2014.
Între cele două societăți au mai existat relații contractuale, dar debitele au fost achitate prin aceeași modalitate. În acest sens a anexat copia facturii fiscale . nr._.
În derularea acestui raport comercial dintre părți, a intervenit acesta situație de neplată prin neonorarea la termen și fără nicio justificare a obligației pecuniare ce decurge din factura fiscală identificată.
În prezent, debitul restant este de 2.166,99 RON.
Așa fiind, reclamanta a notificat debitoarea în mai multe rânduri cu privire la scadența și achitarea obligațiilor ce decurg din aceasta, însă debitoarea nu a înțeles să achite cuantumul facturii.
Reclamanta a mai arătat că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Astfel, creanța creditoarei este certă în sensul dispozițiilor art. 663 alin. 2 C.proc.civ., întrucât existența acesteia nu este discutabilă din punct de vedere juridic, factura fiscala fiind însușită de debitoare prin plățile parțiale efectuate. Obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi. Factura face dovadă cu privire la existența raportului juridic dintre părți și la executarea operațiunii care constituie obiectul ei. În cauza de față creditoarea a dovedit existența unor înscrisuri însușite de debitoare, atestând astfel drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de creditoare, respectiv factura fiscală anexată. În practică se apreciază că plata parțială efectuată de debitor poate fi considerată ca o recunoaștere a întregii datorii, cum ar fi cazul în care debitorul a achitat în transe parțial prețul stipulat în factura, fiind acționat pentru partea de preț neachitata. În acest sens este practica judiciară în domeniu, și anume sentința nr. 3520/08.09.2005 pronunțată de către Tribunalul București, Secția a VI-a . s-a pronunțat și Judecătoria Sectorului 5 București, Secția a II-a Civilă, prin sentința nr. 4094/09.05._.
În conformitate cu dispozițiile art. 663 alin. 3 C.proc.civ., creanța este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului. Față de cuprinsul acestor dispoziții legale, creanța apare ca fiind lichidă, cuantumul acesteia fiind determinat prin factura fiscală depusă la dosar, necontestate de debitoare și emise în temeiul raporturilor existente între cele două părți.
Creanța este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea ori și în favoarea debitorului este împlinit, sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului, în conformitate cu prevederile art. 663 alin. 4 C.proc.civ. În cazul de față, creditoarea este titulara unei creanțe exigibile, data scadenței obligației de plată prevăzută pe factura fiscală fiind depășită (28.01.2013).
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2,166,99 RON, reprezentând debit neîncasat, contravaloare a facturii fiscale . nr. 0098/28.01.2013, precum și a dobânzii legale calculate de la scadența obligației de plată (28.01.2013) și până la data plații efective.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie notificare din data de 05.06.2013, dovada comunicării acesteia, inștiințarea nr. 240/16.03.2014, extras de cont nr. 241/16.09.2014, fisa client nr. 239/16.09.2014, dovada comunicării acestora către debitoare, notificare din data de 09.03.2015, dovada comunicării acesteia, certificat constatator nr._/10.08.2015 emis de ONRC privind pârâta, facturile fiscale nr._/13.12.2012 și . 0098/28.01.2013 și extrase de cont.
La data de 10.08.2015, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță prin rezoluția din data de 20.07.2015.
Pârâta nu a formulat niciun răspuns în conformitate cu disp. art.1029 alin.4 Cod procedură civilă și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum reiese din factura fiscala . 0098/28.01.2013, reclamanta a livrat în favoarea paratei diverse obiecte de mobilier.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât, în speță, nu s-a făcut dovada plății integrale a produselor livrate in cuantum de_,99 de lei, și prin prisma dispozițiilor art.1270 Cod civil, reține că pârâta, deși a beneficiat de produsele furnizate de reclamantă, până în prezent nu a achitat în totalitate cval acestora. Astfel cum reiese din extrasele de cont aflate la filele 20-29 dosar, în urma plaților parțiale realizate de către parata, aceasta mai datorează în prezent suma de 2139,99 de lei, iar nu 2166,99 de lei, astfel cum a solicitat reclamanta.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și disp. art.1025 si 1030 Cod procedura civila, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2139,99 de lei, contravaloare produse, precum și a dobânzii legale corespunzătoare de la scadență până la plata integrală, în conformitate cu disp. art.1535 Cod civil, către reclamantă, urmând sa o respingă pentru diferența pretinsa de reclamanta.
In conformitate cu disp. art.453 alin.1 Cod procedura civila, instanța va obliga parata si la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . sediul ales la Cabinet Individual de Avocat P. E. din Timișoara, Bulevardul M. E. nr.9A, apartament 7, județul T., J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta . P. & Restaurant SRL, cu sediul în București, . nr.1, . 2, apartament 20, sector 6
Obligă pârâta la plata sumei de 2139,99 de lei, contravaloare produse, și a dobânzii legale corespunzătoare de la scadență până la plata integrală, către reclamantă.
Respinge cererea pentru diferența de sumă ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la 200 de lei, cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2015.
P. GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9897/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9805/2015. Judecătoria... → |
|---|
