Contestaţie la executare. Sentința nr. 9897/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9897/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 9897/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9897
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul P. C.în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat contestatorul, prin avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, în baza art. 131 din noul Cod Procedură Civilă pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, față de prevederile art. 714 al.1 raportat la art. 651 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție durata estimativă a procesului.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată într-un interval de 30 de zile.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze la 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată de intimata.
Contestatorul, prin avocat, este de acord cu această probă.
Instanța, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, dar și în temeiul art. 254 alin. 2 pct. 4 având în vedere că nu s-a cerut de către contestator proba cu înscrisuri prin acțiune,încuviințează contestatorului proba cu înscrisuri, aceasta fiind admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii executorului judecătoresc de acordare a cheltuielilor ocazionate de comunicarea dosarului de executare în cuantum de 28,52 lei, astfel cum reiese din cererea de la fila 31 din dosar.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că suma urmează să fie achitată de cel care va cădea în pretenții.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea cererii și arată că susținerile intimatei în sensul că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat sunt neadevărate, contestatorul a luat cunoștință de procesul-verbal la data de 09.02.2015 și în 15 zile a introdus acțiunea în vederea anulării acestuia, în cadrul dosarului_, astfel încât este de neînțeles de ce se continuă executarea. Arată că legea 144/2012 a abrogat art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, iar legea este retroactivă, fiind o lege contravențională.
Arată că odată cu răspunsul la întâmpinare a depus și recipisa de la bancă, prin care se dovedește recuperarea banilor. Cu cheltuieli de judecată. Arată că acțiunea a rămas fără obiect.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2015, contestatorul P. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în conformitate cu art. 711 și următoarele Noul Cod de procedură civilă, anularea executării silite.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, la data de 25 august 2015, a primit pe adresa de domiciliu o înștiințare privind măsura popririi din dosarul de executare nr. 286/2015 al B. T. G. și M. I..
Titlul executoriu din dosarul de executare îl constituie procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012 prin care se solicită punerea în executare silită a sumei de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire (potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 în vigoare la acel moment).
Însă, conform art. II din Legea nr.144/23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Acest articol se coroborează însă cu art. 15 alin. 2 din Constituția României, care afirmă că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Astfel că, atâta timp cât Legea nr.144/23 iulie 2012 este o lege în materie contravențională iar, în materie contravențională se aplică legea mai favorabilă, rezultă că această lege mai favorabilă se aplică și contestatorului, chiar dacă contestația s-a produs după . legii.
Astfel, se impune anularea acestor tarife și admiterea contestației la executare.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, înștiințare privind măsura popririi, adresă de înființare a popririi, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 21.03.2015, încheierea de ședință din data de 12.03.2015 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, încheiere din data de 16.03.2015, încheierea nr.286 din data de 16.03.2015.
Prin compartimentul registratură, la data de 03.11.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că autovehiculul aparținând domnului P. C. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art. 1 (11) din norma de referință, adică OG nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției în cauză în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă precizează că procedura se socotește îndeplinită „la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.
Totodată, intimata a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 237, alin.2 Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credință a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin contestația la executare să inducă în eroare instanța.
Referitor la acest aspect, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că aceasta a dat dovadă nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bunăvoie obligația stabilită prin titlu executoriu.
În sensul solicitării de a se anula toate actele de executare realizate pe fundamentul unui act sancționator temeinic și legal întocmit, contestatorul a invocat aplicabilitatea Legii nr. 144/2012.
Intimata nu a contrazis aplicarea unei legi aflată în vigoare și nici nu a încurajat la eludarea sa, ci doar a atras atenția asupra interpretării și aplicării corecte a acesteia.
Astfel, conform dispozițiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”, intimata a solicitat instanței ă constate că, în speța de față, dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
În temeiul art. 20 Noul Cod de procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Intimata a învederat instanței de judecată faptul că, începând cu data comunicării procesului - verbal în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, deși comunicarea procesului - verbal în cauză s-a făcut conform dispozițiilor legale și, prin urmare, în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
Prin urmare, atâta timp cât procesul verbal de contravenție dresat pe seama debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, în ceea ce privește aprecierea contestatorului conform căreia art. II din Legea nr.144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării procesului verbal de constatare a contravenției într-o anumită perioadă, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta este nelegală și netemeinică.
În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că prin decizia nr.112/06.03.2014, Curtea Constituțională a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicabil de legiuitor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art.16 din Constituție.
De asemenea, intimata a precizat faptul că, în speța de față, nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art.12, alin.1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr.144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012, ce reprezintă titlu executoriu, a derulării în continuare a procedurii de executare silită, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire reținut în procesul verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, precum și cele care se regăsesc în cuprinsul prezentei.
Urmare solicitării instanței, la data de 20.11.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I. a înaintat la dosar copii certificate ale înscrisurilor din dosarul de executare nr.286/2015 (filele 31-54).
Prin același compartiment, la data de 23.11.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
A arătat că deși se susține că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012 (pag. 1 penultim alineat) ar fi fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, această afirmație este total neadevărată pentru următoarele argumente: intimata nu a adus dovezi în acest sens (la dosar neexistând niciun act care să ateste faptul că, contestatorului i-ar fi fost comunicat procesul verbal); într-un alt dosar, intimata a depus un „proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012” care ar fi fost „afișat” la domiciliul contestatorului.
Însă, dovada comunicării proceselor verbale de contravenție la domiciliul contestatorului se face prin poștă cu confirmare de primire, conform art. 27din OG nr.2/2001 și deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit caracterul subsidiar al comunicării prin afișare față de comunicarea prin poștă, cu confirmare de primire.
Contestatorul a luat cunoștință de acest proces verbal abia în data de 9.02.2015 (pe data de 24.02.2015 - data expedierii prin poștă - a depus plângerea) când, după ce contestatorul care primise mai multe somații de executare silită, s-a deplasat la CNADNR CESTRIN, unde a făcut o cerere în sensul de a i se spune dacă mai există procese verbale de constatare a contravențiilor pe numele său. Acolo i s-a înmânat o listă cu mai multe procese verbale, printre care se afla și acesta care face obiectul dosarului de față. Împotriva acestor procese verbale, contestatorul a făcut contestație în termen de 15 zile din momentul în care a aflat de existența lor.
Astfel, acest proces verbal a mai făcut obiectul unui alt dosar de contestație la executare (nr._ ) de la Judecătoria sector 6 soluționat cu admiterea contestației.
Mai mult decât atât, contestatorul a solicitat a se observa că, pe lângă „proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.03.2012”, a mai depus și alte 4 asemenea procese verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare, pentru a sublinia încă o dată neadevărul susținut de intimată în privința chiar a afișării.
Dacă se va observa, una și aceeași persoană ar fi fost „martor” la această procedură: doamna Tamasescu L., care are o altă adresă de domiciliu și care pe unele procese verbale nu are nici . nici numărul CI, iar pe unele procese verbale are ., nr._, iar pe altele are . nr._ (dacă și-ar fi schimbat CI, ar fi schimbat odată cu . numărul).
Aici nu-și găsește aplicabilitatea art. 165 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, pentru că procedura se socotește îndeplinită la data semnării „dovezii de înmânare ori după caz a încheierii procesului verbal” de către parte (contestator).
Însă, contestatorul nu a semnat nimic, ”presupusa” (în cazul de față) procedură a afișării nu este același lucru cu procedura „semnării de primire” a unui document.
S-a mai arătat că interpretarea intimatei în sensul în care „norma instituită de art. II din Legea nr.144/2012 a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță” se aplică în totalitate contestatorului (având în vedere susținerile de la punctul I).
Există sentința civilă nr. 7192/25.09.2015 prin care s-a admis anularea acestui proces verbal . nr._/21.03.2012.
Prin . Legii nr.144/2012, articolul 8 alineatul 3 din OG nr.15/2002 a fost abrogat conform art.1 alin 2 a legii. Iar „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/ 2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Mai mult decât atât, Legea nr.144/2012, OG nr.15/2002 au caracterul unor dispoziții legale contravenționale.
Iar, conform Constituției României care, la art. 15 alin. 2 afirmă „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, rezultă că dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr.144/2012 se aplică retroactiv tuturor proceselor verbale de contravenție, chiar dacă acestea nu au fost atacate în instanță înainte de . acestei legi (conform art. 2 din Legea nr. 144/2012).
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 14 al Convenției Drepturilor Omului impune să se cerceteze dacă există discriminare, dacă tratamentele diferențiate sunt aplicate unor situații analoage sau comparabile, dacă discriminarea are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică urmărește un scop legitim și respectă un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
Însăși Curtea Constituțională a interpretat acest principiu al nediscriminării, statuând că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite trebuie să corespundă tratamente diferite.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de copii de pe recipisa de consemnare nr. BREL_ 634 048 din data de 31.08.2015 și procese verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 31.01.2012, R12 nr._ din data de 31.01.2012, R12 nr._ din data de 22.02.2012 și R12 nr._ din data de 21.03.2012.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin încheierea pronunțată la data de 16.03.2015 în dosarul de executare nr. 286/2015 B. T. G. și M. I. a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului P. C., la cererea intimatei CNADNR, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . 12, nr._/21.03.2012.
Împotriva executării silite pornită de CNADNR a fost formulată, în termenul legal, contestația la executare ce formează obiectul cauzei de față, pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform art. 31 al. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art. 27 din același act normativ comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
De asemenea, în art.37 din același act normativ se prevede că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În speță, procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contestatorului, iar intimata a procedat la comunicarea acestuia doar prin afișare pe ușa locuinței contestatorului (fila 35 dosar ), nu și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Conform deciziei nr.10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în recursul în interesul legii, referitoare la caracterul celor două modalități tehnice de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prev.de art.27 din OG nr.2/2001, în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, organul constatator trebuie să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare, avându-se în vedere că returnarea plicului cu mențiunea "avizat", "neavizat", "expirat termen păstrare" nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii contravenționale.
Față de decizia mai sus arătată, instanța va reține că în cauză comunicarea procesului verbal în baza căruia s-a început executarea silită nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001 și, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, la data încuviințării cererii de executare silită procesul verbal de contravenție .> R 12, nr._/21.03.2012 nu constituia titlu executoriu, contestatorul fiind încă în termenul prevăzut de art. 31 al. 1 din OG 2/2001 pentru formularea plângerii contravenționale.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța, în temeiul art. 720 al.1C.proc.civ. republicat, va anula executarea silită însăși efectuată în dosarul de executare nr. 286/2015 al B. T. G. și M. I...
Întrucât intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităților de executare silită, determinând contestatorul să promoveze prezenta contestație la executare, în care instanța a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, conform art.717 alin.2 c.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către B. T. G. și M. I. a sumei de 28,52 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită, în temeiul art.262 alin.2 c.proc.civ.
În baza art. 453 al.1 Cprciv, intimata va fi obligată să plătească contestatorului suma de 1000 lei, reprezentand onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. 236/14.10.2015..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatorul P. C., domiciliat în București, .. 166, ., apartament 7B, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., cu sediul în București, Bulevardul I. M. nr. 401A, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având Codul Unic de înregistrare_.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 286/2015 al B. T. G. și M. I. .
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Obligă intimata la plata către B. Asociați T. G. și M. I. a sumei de 28,52 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
5 ex./23.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9907/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9926/2015. Judecătoria... → |
|---|
