Contestaţie la executare. Sentința nr. 629/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 629/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 629/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 629
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. M., în contradictoriu cu intimata . SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 27.01.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 12.09.2014 sub nr._, contestatorul C. M. a formulat în contradictoriu cu intimata . SA contestație la executare împotriva actelor de executare reprezentând înființarea popririi conturilor și a veniturilor, efectuate în cadrul Dosarului de executare silită nr.1572/2014 de către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "D., C. & Asociații”.
În susținerea contestației la executare a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită.
În fapt, a arătat că, în calitate de fidejusor al contractelor de leasing menționate în adresa de înființare a popririi, i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că are obligația să suporte sumele datorate de debitoarea S.C. COMPANIA DE EXPEDIȚII ȘI TRANSPORT AUTO - CETA S.A., în temeiul contractelor încheiate în anul 2008.
Contestatorul a precizat că s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite, deoarece prin înscrisurile depuse s-a dovedit faptul că în anul 2010 fost pornită împotriva sa, o altă executarea silită, care avea drept fundament exact contractele de leasing de care se prevalează creditoarea. S-a arătat că cererea de executare silită a fost depusă la Biroul executorului "T. Ș. - M.", că nu a fost posibilă recuperarea nici unei sume de bani, astfel că dosarul a fost lăsat în nelucrare, mai bine de 6 luni și că s-a împlinit termenul de perimare instituit de vechiul cod de procedură silită. În atare condiții, un nou termen de executare silită a început să curgă de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, respectiv din anul 2009, astfel că termenul de prescripție a executării silite, s-a împlinit de mai bine de doi ani.
S-a reținut de către contestator că, în situația în care instanța ar considera că termenul de prescripție a executării silite se calculează de la data împlinirii ultimului act de executare împotriva sa (respectiv din anul 2010), este de observat că au trecut aproximativ 4 ani de zile, solicitând admiterea excepției cu consecința admiterii contestației la executare și desființarea tuturor actelor îndeplinite până la acel moment, în dosarul de executare.
Față de cele menționate, contestatorul a solicitat, pe fondul cauzei, admiterea contestației la executare, fată de împrejurarea că obligațiile de plată integrală a tuturor contractelor de leasing au fost preluate integral de S.C. COMPANIA DE EXPEDIȚII ȘI TRANSPORT - CETA S.A.
Pentru argumentele expuse, contestatorul a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se constatate, în primul rând, intervenită prescripția dreptului de a solicita executarea silită iar, în subsidiar, să se constatate că executarea pornită împotriva sa, în calitate de fidejusor, nu are suport legal.
În dovedirea contestației la executare a solicit încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 9-23 dosar).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.705 și urm. C.proc.civ.
La data de 27.10.2014, intimata . SA a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatorul C. M., în cadrul dosarului execuțional nr. 1572/2014 deschis pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. și Asociații, arătând că executarea a fost declanșată în urma cererii intimatei pentru un număr de 40 de contracte de leasing la care au fost atașate anexe.
În continuare, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la executare silită. Executarea silită împotriva contestatorului a fost începută în anul 2010 de către corpul executorilor IFN, care până la data publicării în M.Of nr._11, partea 1, a OUG 287/2011, s-a aflat în subordinea instituției Financiar Nebancare, în cadrul căreia își desfășurau activitatea. Ultimele acte de executare au fost efectuate în anul 2011, și nu în 2010 așa cum a susținut contestatorul. La sfârșitul lunii ianuarie 2011, au fost trimise adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitorului, la BCR BANCĂ PENTRU LOCUINȚE, MILLENNlUM BANK, ALPHA BANK ROMÂNIA, adrese primite de la bănci în perioada 25.01-11.02.2011.
De asemenea, prin întâmpinare s-a arătat că la data de 08.08.2011, creditoarea N. L. IFN (fosta EUR1AL L. IFN) a formulat către executorul pe rolul căruia se afla dosarul de executare al debitorului C. M., respectiv dosarul I/1/20I0, cerere de stăruință în executare. Cererea de stăruință a întrerupt în acest caz termenul de perimare și de prescripție al executării silite. De la acest moment, așa cum prevede art. 405 ind. 2 alin. (2) Codul de Procedură Civilă, după întrerupere a început să curgă un nou termen de prescripție, în speță cererea creditoarei pentru stăruirea în executare putând fi asimilată cererii de reluare a executării silite, și încadrată efectiv în art. 405 ind. 2 alin.(l) lit. f), alte cazuri prevăzute de lege. În considerarea faptului că, debitorul a încercat pe tot parcursul executării silite să își ascundă bunurile supuse urmăririi, s-au invocat dispozițiile Codului de Procedură Civilă care reglementează suspendarea executării silite atâta timp cât debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire.
În aceeași ordine de idei, intimata a arătat că în iulie 2014, creditoarea N. L. IFN (fostă EURIAL L. IFN), a formulat către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații, cerere de executare întemeindu-se pe titlurile executorii, contracte de leasing. S-au invocat dispozițiile art. 405 Cod Procedură Civilă care prevăd că dreptul „de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”. Din luna august 2011 (08.08.2011) și până la data de 18.07.2014 nu au trecut 3 ani în care se poate cere executarea silită, astfel încât cererea contestatorului este total neîntemeiată.
Intimata a învederat instanței că, privind instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită din alt punct de vedere, termenul curge de la data asimilării executorilor IFN și bancari în executori judecătorești. La data de 16.11.2011 a intrat în vigoarea Legea 287/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 894 din 16 decembrie 2011, prin care posturile de executori bancari și IFN, au fost desființate, urmând a fi asimilați cei care îndeplineau condițiile cerute de legea asimilării. S-a menționat că, orice alte acte ulterioare realizate de către executorii IFN, în alte condiții decât cele stabilite de Legea 287/2011, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit prevederilor Codului penal, astfel încât executorul pe rolul căruia s-a aflat dosarul de executare al domnului C. M. nu poate fi acuzat și cu atât mai puțin obligat în continuarea executării, după data de 16.11.2011.
Nu în cele din urmă, intimata a menționat că potrivit politicii băncii, contul clientului a fost închis în situația în care într-un anumit termen stabilit de către această (ca regulă acest termen este cuprins între 6 luni-1 an), clientul nu a avut niciun fel de activitate. S-a considerat că până la închiderea contului, la inițiativa băncii, poprirea continuă în vederea recuperării creanței, executarea silită nefiind perimată.
În final, intimata a solicitat respingerea cererii formulate de către contestatorul C. M., invocând practica instanțelor de judecată care stabilește că executarea silită realizată prin poprire nu se perimă, dat fiind faptul că poprirea din momentul în care este înființată rămâne în ființă până la data solicitării sistării de către executorul judecătoresc. Sistarea popririi poate fi solicitată de către executor fie în situația achitării integrale a debitului și a cheltuielilor de executare - ceea ce nu este cazul, fie din alte considerente (ex. eliberarea sumelor de bani cu titlu de venituri periodice, în situația în care un alt terț poprit s-a conformat adresei executorului de a înființa poprirea de 1/3, 1/2 după caz, asupra salariului sau pensiei). În speță, executorul IFN nu a trimis nicio adresă de sistare a popririi înființate asupra conturilor debitorului C. M..
În probațiune a solicitat proba cu înscrisurile aflate la filele 53-68 dosar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, art. 405, art. 405 ind 3, art. 452 și urm. C.pr.civ., art. 1-7 Legea 287/2011.
La data de 14 ianuarie 2015 s-au depus concluzii scrise de către intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate prin contractele de leasing încheiate în anul 2008, creditoarea . SA a notificat debitorului C. M. rezilierea acestora și a formulat cerere de executare silită a debitului în sumă totală de 4.917.829,84 lei, cerere înregistrată la data de 14.01.2010 la executorul IFN T. Ș. M.. Conform susținerilor creditoarei, confirmate de actele de la dosar, în cursul anului 2010 și până la data de 11.02.2011 (f.56-58) au fost întocmite de executor adrese de înființare a popririi în vederea recuperării creanței deținute împotriva debitorului, ultimul act efectuat în dosarul de executare nr._ fiind cererea de stăruință în executare formulată de creditoare la data de 08.08.2011 (f.59).
La data 18.07.2014 creditoarea . SA depune o nouă cerere de executare silită împotriva debitorului C. M. la SCPEJ ”D., Cosoreanu & D.” întemeiată pe aceleași contracte de leasing încheiate în anul 2008, formându-se dosarul de executare nr.1572/2014.
Potrivit art.405 Cod procedura civilă, dispoziții reluate și de prevederile art.705 din Noul Cod procedura civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, termenul începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cerere executarea silită.
Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, conform art.389 Cod procedură civilă (art.696 Noul Cod procedura civilă).
Art.405 ind.2 Cod procedura civilă care reglementează întreruperea cursului prescripției arată în cuprinsul alineatului 3 că aceasta nu intervine în situația în care cererea de executare silită s-a perimat.
Prin urmare, o cerere de executare silită lăsată în nelucrare de către creditor, cu consecința perimării acesteia ce se produce de drept, în virtutea legii, nu mai este aptă să conducă la întreruperea cursului prescripției de a cere executarea silită, astfel că o nouă cerere de executare trebuie să fie formulată de către creditor cu respectarea termenului de 3 ani calculat de la același moment inițial – al nașterii dreptului de a cere executarea silită.
Într-o situație similară cu cea expusă mai sus se regăsește și creditoarea din prezenta speță, care a efectuat ultimul act de urmărire în dosarul de executare nr._ la data de 08.08.2011, după care a început o nouă executare în dosarul nr.1572/2014 la data 18.07.2014.
Primul dosar de executare nefiind finalizat, instanța constată că a intervenit în privința acestuia perimarea executării silite cu consecința neîntreruperii cursului prescripției. Așadar, creditoarea era ținută de termenul de prescripție de 3 ani pentru formularea unei noi cereri, termen ce se calculează de la data rezilierii contractelor de leasing ce a determinat nașterea creanței pretinse și care este anterior momentului ianuarie 2010, când a fost formulată prima cerere de executare silită. Cum un astfel de termen s-a împlinit cel mai târziu în ianuarie 2013, cererea înregistrată la SCPEJ ”D., Cosoreanu & D.” la data de 18.07.2014 a fost formulată tardiv, intervenind între timp prescripția dreptului de a mai urmări creanța împotriva debitorului.
Instanța nu poate reține apărările creditoarei- intimate în sensul că ar fi operat o suspendare a cursului prescripției pe motivul că debitorul a încercat să-și ascundă bunurile supuse urmăririi, atât timp cât o astfel de susținere nu a fost și argumentată în plan probator.
De asemenea, nici intervenirea Legii nr.287/2011 prin care posturile executorilor bancari și IFN au fost desființate, cu consecința asimilării acestora executorilor judecătorești (situație în care se s-a aflat și executorul IFN T. Ș. M.) nu poate fi luată în considerare ca motiv de suspendare a executării silite, deoarece o astfel de ipoteză nu se regăsește printre cele reglementate de lege (art.405 ind.1 Cod procedură civilă). Mai mult decât atât, o astfel de situație nu poate constitui un motiv temeinic care să o fi împiedicat pe creditoare să insiste în executarea silită, existând în tot acest timp posibilitatea de a apela la serviciile altui executor pentru a-și recupera creanța (așa cum a și făcut, însă abia la data de 18.07.2014 ). Chiar de s-ar accepta argumentele intimatei, instanța reține că se impunea a se solicita repunerea în termenul de prescripție în condițiile și cu respectarea termenului prevăzut de art.405 ind.3 Cod procedură civilă (art.709 Noul Cod procedură civilă), simpla formulare a unei noi cereri adresate SCPEJ ”D., Cosoreanu & D.” la mai mult de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită nefiind suficientă pentru a salva creditoarea de la sancțiunea prescripției.
Adresele de înființare a popririi emise de către executorul IFN T. Ș. M., neurmate de consemnarea sumelor de bani sau de alte acte executare nu au fost în măsură să împiedice perimarea primului dosar de executare, concluzie ce se desprinde din interpretarea art. 389 Cod procedură civilă (art.696 Noul Cod procedura civilă) și care este contrară susținerilor intimatei ce condiționează curgerea unui astfel de termen de formularea unei cereri de sistare a popririi de către executorul judecătoresc, raționament ce nu poate fi primit de instanță atât timp cât nu are un fundament legal.
În considerarea celor expuse, instanța apreciază că a intervenit sancțiunea invocată de către contestator, sens în care va admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, va constata prescris dreptul de a cere executarea silită și prin urmare, va anula executarea silită pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare nr.1572/2014 înregistrat la SCPEJ „D., C. & Asociații”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatorul C. M. cu domiciliul în București, sect.6, .. 2, ., . în contradictoriu cu intimata S.C. N. L. IFN S.A. cu sediul procesual ales la SCA S. și NERE în București, Piața Romană nr. 1, ..
Constată prescris dreptul de a cere executarea silită împotriva contestatorului C. M..
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul C. M. cu domiciliul în București, sect.6, .. 2, ., . în contradictoriu cu intimata S.C. N. L. IFN S.A. cu sediul procesual ales la SCA S. și NERE în București, Piața Romană nr. 1, ..
Anulează executarea silită pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare nr.1572/2014 înregistrat la SCPEJ „D., C. & Asociații”.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 669/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 635/2015.... → |
|---|
