Contestaţie la executare. Sentința nr. 509/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 509/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 509/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 509
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare-suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și cu intimatul L. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatoarea, prin consilier juridic, P. S., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: la data de 05.01.2015, prin serviciul registratură, B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a depus copia dosarului de executare nr. 1278/2014; la data de 09.01.2015, prin serviciul registratură, intimatul L. P. a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6,
Contestatoarea, prin consilier juridic, precizează că această contestație se îndreptă împotriva tuturor actelor de executare emise de executorul judecătoresc, dar și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite. Menționează că dorește și contestarea titlului, motiv pentru care apreciază că s-ar impune disjungerea cauzei, iar contestația la titlu ar fi de competența instanței care a emis respectiva sentință civilă, respectiv Tribunalul Argeș. contestație împotriva executării silite care se îndreptă împotriva tuturor actelor de executare, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite este de competența Judecătoriei Sectorului 6 București. În baza art. 722 Cod pr.civ., arată că dorește să solicite și întoarcerea executării silite. La interpelarea instanței, arată că formulează și contestație la titlu, în baza art. 711 al. 2 Cod pr.civ. pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27.10.2014, sub nr._, contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în contradictoriu cu pârâții B. ,,B. Ș. C. și D. N.” și L. P., a solicitat: suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare; anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1278/2014.
În prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută Ia art. 718 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, „când au ca obiect venituri publice”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
De asemenea, C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale este scutită de plata taxelor și a cauțiuni în temeiul art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
Totodată, contestatoarea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 718, alin (4), din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cauțiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu”.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1278/2014.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 2568/2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 600/12.02.2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L. P., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/01.01.2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art. 4 alin (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a 11. G. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
A mai arătat contestatoarea că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile OUG nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „ de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective."
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Potrivit acestei Decizii, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile (...) care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".
Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor alt. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr. 323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii").
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin Sentința civilă nr. 2568/18.09.2012.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010, contestatoarea a anexat Buletinul de calcul pentru L. P..
A menționat de asemenea că, prin punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 2568/18.09.2012, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea 241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. ”
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia noastră, exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, contestatoarea a solicitat instanței de judecată să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare si anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1278/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat cererii (f. 5 – 13) și alte probe a căror necesitate va reieși din desfășurarea dezbaterilor.
La data de 07.11.2014, intimatul B. B. Ș. C. și D. N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive (f. 23).
La data de 25 noiembrie 2014, intimatul L. P., în temeiul art. 205, Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare (f. 25) la contestația la executare formulată de C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, și a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, netemeinică și nefondată.
Raportat la dispozițiile art. 10 alin 2 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, s-a învederat obligația contestatoarei de a achita taxa judiciară de timbru.
Din conținutul contestației se reține ideea că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din aceeași ordonanță, instituțiile publice sunt scutite de la plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. Pentru a nu exista niciun fel de interpretare, chiar legiuitorul în alin. 2 al aceluiași art. 30 din O.U.G. nr.80/2013 precizează în mod expres ce venituri se includ în categoria veniturilor publice, ori în cazul de față, raportat la obiectul titlului executoriu, pensia de serviciu nu reprezintă venit public.
Astfel, raportat la dispozițiile legislative menționate, pârâtul consideră că, atât obligația plății taxei de timbru cât și a cauțiunii se menține în sarcina contestatoarei, situație în care a invocat excepția anulării contestației ca netimbrată.
Pornind de la același raționament, pensia de serviciu a unui pensionar militar nu reprezintă venit public, contestatoarea, în cazul în care-și va menține cererea de suspendare a executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, are obligația de a achita și cauțiunea potrivit dispozițiilor art. 718, din Noul Cod de procedură civilă (N.c.p.civ.).
Potrivit dispozițiilor art. 632, (1), N.c.p.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu” iar alin (2) prevede „Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare
Prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din 18.09.2014, Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2014, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. B., Ș. C. și D. N., a încuviințat executarea silită începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2568/2012 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș, în dosarul nr._, autorizând creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Deci, potrivit încheierii mai sus menționate, „Instanța constată că, în cauză, creditorul deține un titlu executoriu valabil, constând în sentința civilă nr. 2568 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș...".
În situația în care nu îi va fi împărtășit punctul de vedere legat de plata taxei de timbru, pe fondul cauzei intimatul a invocat atât excepția inadmisibilității contestației cât și respingerea acesteia ca neîntemeiată și menținerea, ca legală, a tuturor formelor de executare începute în dosarul de executare nr. 1278/2014.
Referitor la primul petit al contestației - suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației, intimatul a solicitat, în principal anularea pentru neplata cauțiunii și în al doilea rând respingerea ca nefondată, titlul executoriu este perfect valabil, nu este lipsit de efecte juridice, nu are nicio legătură cu prevederile Legii nr. 119/2010 și Legii nr. 164 2001, legi ale căror efecte juridice au încetat la data de 31.12.2010, Titlul executoriu constată în drepturi de plată - pensie de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010 potrivit unor dispoziții în vigoare la data stabilirii.
Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. l N.c.p.civ. „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca, pe cale de contestație, motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în prima instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.”
Prin Sentința civilă nr.2568/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 600/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în același dosar, Instanța a hotărât următoarele: „Admite contestația completată, precizată și restrânsă, formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele și pentru el; Anulează Decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale (M.. plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată si completată si aflată în plată în luna decembrie 2010 ”.
Așa cum rezultă din conținutul celor două hotărâri judecătorești, pârâtul a arătat că a fost înscris la pensie de serviciu prin decizia nr._ 06.12.2002, emisă în baza Legii 164/2001 cu modificările și completările ulterioare. În anul 2010 s-a trecut la recalcularea pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în temeiul reglementărilor Legii nr.119/2010 și HG 735/2010, rezultând un cuantum diminuat al pensiei față de cel aflat în plată în luna decembrie 2010, stabilit prin decizia_.03.03.2006, cu modificări ulterioare.
A mai precizat intimatul că, în urma contestației pe care a formulat-o la decizia nr._/01.01.2011 de recalculare a pensiei emisă de M.. de contestații din cadrul M.. primit niciun răspuns, fără a ține cont că recalcularea pensiei s-a făcut în condițiile în care, în data de 28.09.2010, Curtea de Ape! Cluj pronunțase o hotărâre de suspendare a executării HG 735 2010. Ulterior măsura suspendării a fost confirmată de înalta Curte de Casație, și Justiție prin Decizia nr. 38/07.01.2011.
Prin urmare, raportându-se la succesiunea în timp a apariției cadrului legislativ privind recalcularea pensiilor și hotărârea dată de Curtea de Apel Cluj, confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost suspendată definitiv HG 735/2010, în mod corect, atât instanța de fond cât și cea din recurs au constatat că recalcularea pensiei în ceea ce îl privește pe el a fost nelegală, decizia de recalculare emisă la dat de 01.01.2011 fiind dată în perioada suspendării hotărârii de guvern.
Motivarea contestatoarei referitor la cele trei etape pe care le-ar fi parcurs procesul de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat sunt simple afirmații nefondate, pe o situație de fapt pe care sub o altă formă le-a invocat contestatoarea, anterior, atât pe parcursul judecării în fond a cauzei în dosarul_ cât și în motivele de recurs susținute în calea de atac, care potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 1 N.c.p.civ. nu mai pot fi invocate în cadrul prezentei contestații.
Cu toate acestea, etapele invocate de C. de P. Sectorială a M.. temei legal, ele fiind doar speculații, deoarece, după cum a mai arătat, pe data de 28.09.2010, Curtea de Apel Cluj a pronunțat Sentința civilă nr. 338 prin care a suspendat executarea HG 735/2010. Această măsură a suspendării a fost confirmată de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 38/07.01.2011.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 14 (7) prevede faptul că "Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării" (în această situație suspendarea fiind definitivă.").
În prima etapă: C. de P. Sectorială a M.. către el decizia de recalculare nr_ pe data de 01.01. 2011, adică atunci când aplicarea HG 735/2010 era suspendata, nelegalitatea fiind sancționată de instanțele de judecată cu anularea ei.
Intimatul a mai menționat că, la solicitarea punerii în executare a sentințelor civile similare, C. de P. Sectorială a M.A.I. a comunicat petenților că sentința civilă va fi pusă în executare.
Etapa a doua invocată este mult mai relevantă deoarece au revizuit în mod repetat decizia de recalculare anulată prin Sentința Civilă nr. 2568/2012, motivând în mod netemeinic și nelegal că au de aplicat OUG nr. 1/2011 .
În ceea ce privește OUG nr. 1/2011, aceasta conține prevederi de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii (foste pensii militare de stat). Prin acest act normativ, legiuitorul delegat, potrivit motivării sale, a urmărit “instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor recalculate potrivit art. I lit. al si ..l 19/2010”.
Dar, Legea 119/30.06.2010, precizează, în art. 1, că „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: pensiile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;... ”
Reglementarea este clară: din momentul intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat nu mai existau, ele devenind pensii de asigurări sociale.
Totuși, se impune a sublinia că ordonanța de urgență, în ciuda terminologiei diferite utilizate, respectiv “revizuire” în loc de “recalculare”, reia, în esență, prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 735/2010. În practică, adoptarea acestei ordonanțe de urgență a sporit confuzia legislativă în ceea ce privește recalcularea pensiilor de serviciu, a încărcat casele de pensii cu noi recalculări (revizuiri) și a aglomerat instanțele de judecată în condițiile în care pensionarii cu j hotărâri judecătorești irevocabile prin care li s-au menținut pensiile de serviciu au fost nevoiți să se adreseze din nou, instanțelor de judecată pentru aceeași problemă.
Având în vedere că, decizia de recalculare a fost emisă către el la data de 01.01.2011 iar instanțele de judecată au anulat-o, efectul Legii nr. 263/2011 nu poate produce efecte asupra sa, instanța stabilind tară echivoc că "menține în plata pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată șl aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Anularea Legii nr. 164/2001 nu înseamnă că anulează dreptul său la pensie născut în baza prevederilor acestei legi. Legea trebuie să-și producă efectul asupra sa deoarece a stat la baza nașterii dreptului său de pensie, el nemaiputând să fie reevaluat la fiecare modificare a condițiilor de pensionare.
Intimatul a considerat că dreptul său de pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor. Or, reducerea pensiei s-a produs în mod total și evident imprevizibil. Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-mi recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
A menționat intimatul că, pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și restricții.
Cât despre beneficiul public, estimat de legiuitor, a fi obținut prin recalcularea pensiilor așa zis speciale, acesta nu a existat, dimpotrivă, conform Opiniei Consiliului fiscal cu privire la Legea bugetului de stat și la Legea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2012 „ Decizia recalculării pensiilor speciale s-a dovedii a fi, contrar așteptărilor, foarte costisitoare pentru buget. Cu toate că inițial exercițiul de recalculare a pensiilor speciale anticipa conform calculelor Ministerului Muncii, economii bugetare substanțiale la nivelul cheltuielilor cu pensiile, în cele din urmă putem constata că acest demers s-a concretizat în cheltuieli suplimentare cu pensiile aferente celor 159 de mii de pensionari din această categorie (aproximativ 1 miliard de lei cheltuială anuală suplimentară), în condițiile în care pensia medie corespunzătoare crește în urma recalculării de la 1.755 Iei (nivel utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011) la 2289 lei în anul 2012 (o creștere medie de 30.4%). ”
A solicitat de asemenea să se rețină faptul că, la nivelul MApN (conform datelor furnizate de minister), aprox. 90% din pensionarii militari au beneficiat de majorarea cuantumului pensiilor în timp ce la aprox. 10% pensiile au fost diminuate, categorie în care mă situez și eu.
Aspectele mai sus menționate se regăsesc și în Raportul Special al Avocatului Poporului din 2013, privind consecințele eliminării pensiilor de serviciu, care arată că problemele create ca urmare a eliminării pensiilor de serviciu îndreptățesc o analiză specială a acestora, pentru că această categorie de persoane a devenit vulnerabilă, pe fondul practicii neunitare și contradictorii a autorităților abilitate cu aplicarea legii, precum și a instanțelor judecătorești.
De asemenea, Curtea Constituțională prin Decizia Nr. 20 din 2 februarie 2000, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a art.41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 18.02.2000, reținea:
,,Curtea Constituționalei reține că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.
Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității... ”
A treia etapă invocată, așa zisă „cu caracter reparatoriu” dar care i-a înghețat pensia pentru 10-12 ani, a fost marcată de emiterea Deciziei nr. 5678/01.10.2013, de repunere în plată a drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2013, pe care a contestat-o la Comisia de contestații a M.. de 04.10.2013, la care, până în prezent (după un an de zile), nu a primit niciun răspuns. A motivat că OUG nr.1/2011 nu poate să revizuiască Decizia de pensie nr._/03.05.2006 cu modificările ulterioare prin care a fost înscris la pensie de serviciu în baza Legii 164/2001, deoarece el trebuie să beneficieze de pensia de serviciu stabilită prin Sentința civilă nr. 2568/2012.
Contestatoarea refuză să înțeleagă că decizia de recalculare contestată a fost lipsită de temei juridic, determinat de faptul că HG nr. 735 2010 - pe baza căreia a fost emisă decizia, a fost suspendată prin hotărârea nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj în Dos._, fără să aibă nici o legătură cu întinderea în timp a efectelor Legii 119/2010 și Legii 164/2001.
Deci, nu poate fi admisă apărarea contestatoarei că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației.
Discuțiile făcute de contestatoare pe dispozițiile OUG nr. 1/2011 și ale Legii nr 119/2010 sunt fără fundament legal în această fază a contestării executării, dispozitivul hotărârii ce reprezintă titlul executoriu din prezenta cauză fiind clar și precis, fără a lăsa loc la nici un fel de interpretare - „menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr. l19/2010 ( efectul ei încetând la 31.12.2010), după anularea Deciziei de recalculare nr._/01.01.2011, emisă de M.. a mai primit o altă decizie de recalculare care să poată fi revizuia legal de OUG nr. 1/2011. Cu toate acestea C. de P. Sectorială a M.. abuziv acțiunea de revizuire a pensiei sale de serviciu, ajungând în situația de față când, a revizuit in mod repetat ceea ce era anulat de instanțele de judecată în perioada decembrie 2011 — 2013 C. de P. Sectorială a M.. către el un număr de 4 decizii de revizuire (la datele: 07.12.2011, 16.02.2012, 12.0I.2013;30.04.2013) - toate emise în baza OUG nr. 1/2011, jură a justifica motivele revizuirilor.
C. de P. Sectorială a M.. cu rea voință deturnând prevederile OUG nr. 1/2011 care la art.l prevede că se aplică ... pensiilor recalculate potrivit art. 1 Ut. a) si b) din Legea nr. 119/2010” și Anexa nr. 3 a OUG nr. 1/2011, la art. 1 prevede că: „Pensiile prevăzute la art. 1 Ut. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor si recalculate potrivit prevederilor aceleași legi se revizuiesc conform prezentei metodologii ”.
Așadar, se revizuiesc pensiile recalculate (ori o pensie recalculată presupune existenta unei decizii de recalculare valabilă). Ori sub acest aspect chiar M.. său, în motivarea recursului declarat împotriva Sentinței nr. 2568/18.09.2012, care acum reprezintă titlu executoriu, document cu nr. A-888 J/l5.11.2012, depus la Tribunalul Argeș și înaintat și lui (anexat în copie) arată, în concluzia de la pag. 4 că: OUG 1/2011 „... nu prevede anularea deciziilor (de recalculare - n.n.) emise în baza Legii nr. 119/2010, ci revizuirea acestora....” .
Rezultă că Ministerul Apărării Naționale prin C. de P. Sectorială mi-a aplicat în mod netemeinic și nelegal prevederile OUG nr. 1/2011, deoarece eu nu aveam o decizie de recalculare legală emisă în baza Legii nr. 119/2010, situație de fapt constatată si sancționată de instanțele de judecată prin sentința civilă nr. 2568/2012.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2011 se referă la „stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit c — h din Legea nr. 119/2010... ”, iar pensiile militarilor sunt prevăzute la art 1 lit a - b din Legea nr. 119/2010, deci și acest text de lege invocat nu are aplicabilitate în cazul de față.
Intimatul a apreciat că motivarea deciziei nr. 323 a Curții Constituționale din 10 iunie 2014, invocată de contestator, nu îi este opozabilă ea prevăzând că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivii prevederilor prezentei metodologii”. În dispozitivul Sentinței irevocabile nr. 2568/2012 nu este specificat un cuantum al pensiei, ci faptul că a fost anulată nr._ / 01.01. 2011 emisă de M.. Legii nr. 119/2010 și faptul că: “menține în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010”.
Faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii nu face opozabilă decizia acesteia pentru pensionarii militari cu sentințe civile irevocabile deoarece a fost judecat la data de 10.06.2013 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din_ ), iar Sentința civilă nr. 2568 /2012 era irevocabilă din data de 18.09.2012, având deja putere de lucru judecat.
Intimatul a criticat susținerile contestatoarei privind aplicarea efectelor deciziei, pe principiul mutatis mutandis, și în cazul pensiilor militare de serviciu ceea ce ar însemna că această decizie poate produce efecte asupra hotărârilor judecătorești care erau deja definitive și (sau) irevocabile la data adoptării deciziei (10.06.2013). Acest fapt ar duce la încălcarea principiului retroactivității legii precum și al Deciziei C.C.R nr. 972 din 21 noiembrie 2012, prin care se reține:„ Efectele hotărârilor judecătorești.….hotărârea judecătorească-desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății…….un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, cât si de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă și irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției. /.../ În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă (….).
Contestatoarea afirmă că, până în prezent, i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010 „așa cum, în fapt, a dispus instanța de judecată”, depunând în acest sens un buletin de calcul. În buletinul de calcul, urmează să se constate că, pentru perioada 01.01._13,valorile înscrise nu sunt cele din decembrie 2010, conform Sentinței civile nr. 2568/2012.
De altfel instanța, prin sentința civilă nu face referire la niciun cuantum, ci a hotărât menținerea în plată a unui drept legal dobândit reprezentat de pensia de serviciu. Cuantumul a cestui drept este atestat de Decizia de recalculare_/03.05.2006 cu modificările conform cuponului de pensie din decembrie 2010.
Pârâtul a depus în anexă, Tabelul centralizator si baza de calcul a restanțelor ce i se cuvin, ca urmare a aplicării Sentinței civile nr. 2568 din 18.09.2012, împreună cu copiile de pe cupoanele de pensie aferente bazei de calcul și buletinul de calcul al CSP a MApN, care atestă faptul că reclamantul minte că mi s-a păstrat cuantumul pensiei avută în plată la 31.12.2010, astfel:
- din buletinul de calcul pentru P. L. rezultă că, în perioada 2011-2014 CSP a MApN i-a plătit un cuantum al pensiei mai mare cu 1316 lei net, față de drepturile revizuite (diferențe 2011- 2014 = -1316), adică ar trebui să restituie această sumă MApN:
- drepturile reale de pensie ce decurg din Sentința 2568/2012, conform Tabelului centralizator, în aceeași perioadă, evidențiază o datorie a CSP a MApN față de el în valoare de netă de 4811 lei, fără a lua în calcul indexări sau alte drepturi cuvenite.
S-a apreciat că este normal să treacă la executarea unei hotărâri care nu a fost dusă la îndeplinire de bună-voie de debitoare, hotărârea este limpede, stabilind în mod concret întinderea titlului executoriu, iar temeiul legal al dispozițiilor OUG nr. 1/2011 nu-și găsește aplicabilitate în cauza de față.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 din Noul Cod de procedură civilă.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri pe cale le-a anexat cererii, în copie (f. 29 – 42), respectiv: Titlu executoriu: Sentința civilă nr. 2568/2012; Recursul, respins, al M.. civile nr. 2568 /2012 (titlul executoriu), în dosarul_ ; Adresa nr._/23.05.2014 transmisă de C.P.S. a MAI. d-lui V. I.; Decizia reparatorie,_ / 01.10.2013; Decizia de recalculare_/03.05.2006; Cuponul de pensie din luna decembrie 2010; Tabel centralizator, cu baza de calcul al sumelor restante datorate de C.S.P. a MApN în perioada 2011-2014, ca urmare a aplicării Sentinței civile nr. 2568 / 2012; Cupoanele ce confirmă baza de calcul; Buletinul de calcul pentru L. P., elaborat de C.S.P. a MApN pentru aceeași perioadă; Tabelul și extrase cu soluții ale Tribunalului București de admitere a apelurilor.
La data de 08 decembrie 2014, contestatoarea C. de P. sectoriala a Ministerului Apărării Național, cu sediul în București, a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată din oficiu la termenul din data de 23.01.2015, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 713 Cod procedură civilă, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
Întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de executare în sensul Codului de procedură civilă raportarea se face la dispozițiile de drept comun care reglementează stabilirea competenței teritoriale a instanței, respectiv dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare contestat.
Instanța constată însă că, în concret, contestatoarea a invocat motive de contestație la executare care atrag atât competența materială a Judecătoriei Sectorului 6 București, respectiv criticile aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș, astfel cum se va argumenta în continuare.
Astfel, prin contestația la executare formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment la executarea sentinței civile nr. 2568/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, constând în . OUG 1/2011, care a modificat prevederile legale în material stabilirii drepturilor de pensie.
Pe cale de sonsecință, soluționarea contestației la executare prin prisma acestor motive presupune analiza dispozițiilor legale specific în materia pensiei și impactul acestor dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare silită.
Or, analiza acestor aspect este de competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 153 lit. i din Lg. 263/2010, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. 2 din Lg. 263/2010, se constată că motivele de contestație anterior analizate atrag competența Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei.
Mai mult, la termenul din data de 23.01.2015, contestatoarea a învederat că prin acțiune a formulat și contestație la titlu. Or,potrivit art. 713 alin. 3 Cod procedură civilă, competentă să soluționeze contestația la titlu este instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în speță Tribunalul Argeș.
Având în vedere faptul că unele motive de contestație atrag competența Judecătoriei Sectorului 6 București, iar altele competența Tribunalului Argeș, instanța constată că, având în vedere identitatea de rațiune, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cause diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unui instanțe de grad mai înalt.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că revine Tribunalului Argeș competența de a solutiona în integralitate acțiunea, astfel încât instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, instanța de la domiciliul creditorului, beneficiar al pensiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9, sector 6, în contradictoriu cu pârâții: B. ,,B. Ș. C. și D. N.”, cu sediul în București, .. 17, sector 3, C.I.F. RO_ și L. P. (CNP -_), domiciliat în Pitești, ., ., jud. Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. R.S./Thred. M.G.
6 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 511/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 406/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
